ABC

Ghidul contabilului. Cum poate deveni si un consilier in afaceri!

Despre contabilitatea generala a unei organizatii – scop, obiective, functii, forme de organizare, principii si politici contabile, documente si registre, situatii financiare, reglementari nationale si internationale, etc – s-a mai vorbit si vor mai fi dezbateri pe aceste teme de larg interes pentru profesionistii din domeniul financiar-contabil.

Insa va propun sa privim contabilitatea unei organizatii si din “perspectiva clientului” care solicita si foloseste informatiile financiare – si aici vreau sa ma refer, mai ales, la conducerea firmei!

Contabilii trebuie sa cunoasca si sa respecte toate reglementarile domeniului in care isi desfasoara profesia, dar trebuie sa cunoasca si sa aiba in vedere nevoile clientului intern = conducerea firmei, al carui scop general este mentinerea si dezvoltarea unei afaceri pe piata!

Citeste continuarea ….

O seara placuta, tuturor!
Multumim celor care ne-au fost alaturi la evenimentul de astazi si ramanem in legatura pentru schimbul de impresii despre eveniment, alte opinii si sugestii.

Toate cele bune!
Anda

Cateva repere poti gasi aici:
http://www.scribd.co...ul-performantei
http://www.scritube.com/economie/AUDIT-PUB...N8515202214.php
http://www.uoradea.ro/attachment/791672704...udit+Intern.pdf

@ Eugen, vics, a.d.n. - multumesc pentru opiniile exprimate la aceasta discutie.
Buna dimineata tuturor si sa aveti o zi cu spor!

As mai adresa o intrebare:
- ce facem ca sa "trezim" managementul executiv al firmei ca trebuie sa reconsidere rolul profesionistului in finante-contabilitate si sa comunice mai mult cu acesta in privinta identificarii si implementarii solutiilor pentru stabilizarea financiara a afacerii?

Si inca o intrebare:
- ce fac profesionistii in finante-contabilitate ca sa-si (re)castige locul in randul managementului executiv?

Cum elaboram diagnosticul financiar al afacerii?

De fapt ce se intelege prin diagnosticul financiar al afacerii?
Fara sa apelez la un manual sau dictionar de specialitate, as defini diagnosticul financiar ca fiind o evaluare a “starii de sanatate financiara” a companiei, cu ajutorul indicatorilor economico-financiari.

Indicatori pentru analize economico-financiare cu caracter general:
* Capacitatea firmei de a genera profit, cu ajutorul indicatorilor:
- marja comerciala, EBITDA, rezultatul exploatarii, profitul net
- rentabilitatea comerciala, rentabilitatea activelor, rentabilitatea financiara
* Capacitatea firmei de a-si plati datoriile, cu ajutorul indicatorilor:
- de lichiditate: pentru plata datoriilor pe termen scurt
- de solvabilitate: pentru plata datoriilor pe termen scurt, mediu si lung

Indicatori pentru analize economico-financiare focusate pe un anumit domeniu de investigatie:
* Analiza marjei comerciale (venituri din vanzari – costuri de achizitie sau de productie):
- pe grupe de produse si servicii
- pe puncte de desfacere, pe clienti
* Analiza indicatorilor de gestiune a stocurilor, clientilor si furnizorilor
- durata medie de rotatie a stocurilor pe tipuri de produse, pe gestiuni
- durata medie de incasare a clientilor pe clase de clienti, pe zone de desfacere
- durata medie de plata a furnizorilor pe tipuri de achizitii etc
* Analiza costurilor fixe pe total firma sau pe centre de responsabilitate:
- evolutia consumurilor fizice si a preturilor de achizitie la utilitati
- evolutia costurilor cu dobanzile la creditele bancare pe termen lung si scurt

Asa cum se analizeaza rezultatele analizelor medicale pentru evaluarea starii de sanatate a unei persoane, la fel se procedeaza si pentru interpretarea rezultatelor financiare (indicatorilor) obtinute pentru evaluarea starii de “sanatate financiara” a unei companii.
Rezultatele economico-financiare obtinute se evalueaza prin comparatie cu:
* valorile obtinute de aceeasi firma in perioadele anterioare, pentru a aprecia evolutia in timp a “starii de sanatate financiara”
* valorile medii inregistrate sau recomandate pentru diverse domenii si ramuri de activitate, pentru diverse tipuri de firme, etc.

In functie de obiectivele urmarite prin diagnosticul economico-financiar al unei companii si in functie de modul de evaluare a rezultatelor, putem sa ajungem la diverse concluzii, dintre care as mentiona:
* evolutia financiara a companiei (pe ansamblu sau pe diverse domenii de analiza) s-a imbunatatit fata de performantele proprii ale perioadei anterioare, dar prin comparatie cu valorile medii ale ramurii de activitate se poate observa ca firma se situeaza cu mult sub aceste performante;
* evolutia financiara a companiei (pe ansamblu sau pe diverse domenii de analiza) s-a deteriorat fata de performantele proprii ale perioadei anterioare, dar prin comparatie cu valorile medii ale ramurii de activitate se poate observa ca firma se situeaza cu mult peste aceste performante;
In functie de concluziile diagnosticului financiar, prin care are loc identificarea punctelor tari si a punctelor slabe ale companiei, se elaboreaza un plan de actiuni corective pe termen scurt, mediu sau lung in vederea redresarii, mentinerii sau optimizarii “starii de sanatate financiara” a companiei.

Sursa articol preluat: http://andaracsa.fin...ment-financiar/

Cum controlam costurile fixe ale firmei?

Costurile fixe sunt acele costuri “inelastice”, constante, care nu depind in mod direct proportional de volumul sau valoarea vanzarilor unei companii. Ca exemple as enumera cheltuielile cu chiriile, telecomunicatiile, asigurarile, serviciile si dobanzile bancare, intretinerea si reparatiile, amortizarea, partial cheltuielile cu salariile, energia electrica, combustibilul, delegatiile, transportul inchiriat, alte servicii prestate de terti, cum ar fi serviciile de paza, salubritate, recrutare, training, consultanta.

Costurile fixe sunt generate de consumurile de resurse materiale, umane, informationale, financiare folosite in diverse activitati ale firmei in scopul obtinerii de venituri si beneficii, in concordanta cu obiectivele, strategiile si politicile firmei.

In conditii favorabile de business, de crestere economica, companiile sunt preocupate de realizarea obiectivelor care se refera mai ales la cresterea cotei de piata si a veniturilor si au in vedere strategii de dezvoltare prin cresterea investitiilor in modernizarea sau achizitia de noi capacitati de depozitare si vanzare, capacitati de productie, etc. Aceasta extindere a activitatilor companiei genereaza automat si o crestere a costurilor fixe legate de consumul de noi resurse.
In conditii de stagnare sau de restrangere a oportunitatilor de afaceri, de scadere evidenta a veniturilor si a surselor de finantare, companiile acorda o mai mare atentie reducerii costurilor fixe si variabile ale companiei, avand in vedere obiectivele de mentinere a profitabilitatii si a echilibrului financiar intr-un mediu de afaceri instabil si imprevizibil.

Identificarea, clasificarea, calcularea si controlul costurilor fixe devine o prioritate pe agenda zilnica a managerilor din orice companie.
Analiza si controlul costurilor presupune cunoasterea si intelegerea caracteristicilor generale ale activitatii companiei si intelegerea relatiei de interdependenta dintre firma si mediul in care activeaza (economic, politic, tehnologic, social etc).

Contabilitatea manageriala a costurilor este principala sursa de informatii pentru analiza si controlul costurilor fixe.
Balanta contabila analitica a cheltuielilor lunare poate sa ne ofere informatii relevante, sintetice si de detaliu.
Exemplu:
* contabil - contul 611 reprezinta cheltuielile cu intretinerea si reparatiile prestate de terti
* managerial – contul 611 poate fi detaliat pe tipuri de cheltuieli de reparatii si pe centre de cost
- intretinere si reparatii pentru utilaje de productie, cu detaliere pe sectii sau pe utilaje
- intretinere si reparatii pentru mijloace de transport, cu detaliere pe autoturisme si autoutilitare
- intretinere si reparatii pentru diverse categorii de echipamente informatice
- intretinere si reparatii pentru cladiri productive sau administrative

Pentru analiza si reducerea eficienta a costurilor fixe putem sa luam in considerare urmatoarele repere:
* abordarea costurilor trebuie sa inceapa intai la nivel de firma (abordare globala) si apoi pe elemente componente (tipuri de activitati si centre de cost, tipuri de cheltuieli);
* trebuie identificate activitatile care sunt cele mai mari generatoare de costuri fixe si apoi trebuie analizate cele doua optiuni de baza: activitatile se restrang si se reorganizeaza sau activitatile se elimina total;
* se identifica resursele care genereaza cele mai mari consumuri in cadrul fiecarui centru de cost;
* metodele de reducere a costurilor fixe se stabilesc pe fiecare categorie de cheltuieli fixe in parte;
* avantajele masurilor de reducere a costurilor trebuie sa fie mentinute pe termen lung, astfel incat sa se asigure competitivitatea firmei pe termen scurt, mediu si lung.

Sursa articol preluat: http://andaracsa.fin...ment-financiar/