lumipatrik

Sa fie vreo 9 - 10 ani de-atunci.....Aveam studii superioare economice. Am inceput cu secretariat, conta primara. Contabilul de-atunci al firmei la care ma angajasem venea din joi in pasti sa faca inchiderea. Erau note contabile de mana la niste centralizatoare luuuuuuungi si un dosar ca o varza. De fapt cred ca aici s-a produs "clic"-ul : ma enervau dosarele alea nearanjate. Zic hai sa le pun eu in ordine, "la linie".Si bagandu-mi nasul in ele putin cate putin am vazut ce inseamna centralizator de casa, banca, alte nevoi firma, salarii, etc . Si am mai vazut ca se si repeta in fiecare luna. Cateva luni l-am ajutat pe contabil sa introduca intr-un programel de conta simplut notele contabile....apoi el a renuntat pe neasteptate si m-am vazut singura singurica.....I-am spus patronului ca mi-e teama sa ma inham la ceva ce nu prea cunosteam. Zice, lasa ca prinzi din zbor : uite cand nu sti ceva il suni pe cutare si la sfarsit cand tragi balanta vine cineva si ti-o verifica. Tot n-am vrut. Atunci a angajat o tipa cu ceva ani experienta. Dar aceasta n-a rezistat decat cateva luni. Numai bune pentru mine sa prind incredere in ce invatasem. Societatea s-a extins brusc prin achizitionarea unei fabrici cu profil diferit. Si uite asa pe nesimtite, fara sa-mi doresc sa fac contabilitate....................Am schimbat multe firme. La una din ele n-o sa uit ce mi-a zis patroana:" nu te supara, dar eu ii consider pe contabili niste frane in activitate : eu zic hai sa facem asta, contabilul imi baga bete in roate, ca trebuie aia si aia......" I-am replicat : de ce nu plecati cu masina la drum fara frane ??? Da, mi-a zis, stiu ca sunteti necesari dar tot nu-mi schimb parerea. M-a angajat.
Ei, si dragii mei contabili de atunci mi s-a tot intarit convingerea ca TOTI considera la fel. Un inginer, un jurist, un lacatus, un mecanic, SUNT NECESARI, un contabil E UN RAU NECESAR. Pe noi ne accepta, iar pe ei ii cauta.
Intre timp, m-am "expertizat" , dar dupa cum stiti, nu mai este suficient. Noi si doctorii ce ne mai scolim non stop.
Pana la urma eu nu ma plang de munca dar de multe ori de inutilitatea ei. De raportari, raportari, raportari.........
Pana la urma de-aia nu ne mai considera nici patronii NECESARI. Pentru ca rolul nostru ar trebui sa fie acela de a paricipa efectiv la bunul mers al entitatii la care lucram : luarea deciziilor fara consultatea nostra sa fie EXCLUSA. Am alunecat pe nesimtite pe panta inclinata de mai marii nostri si ne-am transformat in niste robotei care descarca declaratii, completeaza declaratii, stau la cozi si depun declaratii....
Asa am ajuns eu contabil.