kamtech

Ca să aflăm răspunsul exact vom face o analogie și ne vom referi la altceva, de exemplu o mașină.
Fapt este că mașina, ca și drumul dumneavoastră, trebuie întreținută.

Deci nu facem o mașină nouă dar mai schimbăm uleiul, spălăm tapițeria, adică o întreținem.
Sau, dacă s-a stricat îi schimbăm bucșele, un rulment, adică o reparăm

Dar în nici unul din cazuri nu vom obține o mașină de valoare mai mare sau o mașină nouă ci e aceeași mașină.
Dacă însă am fi schimbat motorul Daciei cu un motor de BMW, i-am fi aurit barele de protecție și capacele la roți și i-am fi adăugat un sistem computerizat de control ar fi fost o investiție, pentru că o Dacia cu motor de BMW, bare aurite și computer de bord e cu totul altceva decât o Dacia normală.

La fel și în cazul drumului dumneavoastră, nu ați obținut un drum nou, unul de valoare mai mare sau o autostradă cu 4 benzi, e același drum dar nu mai are gropi sau porțiuni cu noroi.

In concluzie, este clar că lucrările de întreținere sau reparații nu sunt investiții.
Investiții ar fi fost doar dacă în urma lucrărilor am fi obținut un drum nou, sau un drum mai lat, nu tot un drum ca cel dinainte, e adevărat, puțin mai bun pentru că a fost reparat.

Diferența este foarte mare, dacă în cazul unei investiții obținem un lucru nou, sau un lucru de valoare mai mare, valoare sau diferența de valoare care se reflectă în profit pe o durată egală cu perioada de amortizare a investitiei respectve, în cazul unei reparații sau a unei lucrări de întreținere cheltuiala se reflectă în profit în momenul reparației.

In primul rând, trebuie să aflăm ce înseamnă cheltuieli.
Pentru că una înseamnă cât ați cheltuit pe marfa achiziționată în total la care se adaugă curentul, chiria, salariile etc, și alta înseamnă cât din cheltuieli reprezintă cheltuielile aferente mărfii vândute, la care se adaugă curentul, chiria, salariile etc.

Ca să înțelegeți mai bine o să ne limităm doar la cheltuielile cu marfa:
Presupunem că ați achiziționat marfă de 15000, la care i-ați stabilit un adaos de 20%, adică 2000, iar în cursul lunii ați vândut jumătate din marfa respectivă.
Asta înseamnă că ați avut de fapt cheltuieli cu marfa de 5000, adică valoarea de achiziție a mărfurilor vândute, ați obținut un venit de 6000 (valoarea inclusiv adaos a mărfurilor vândute), deci ați avut un profit de 6000-5000=1000 lei.
Și mai aveți în magazin marfă de 5000 lei, care în momentul vânzării vă va aduce un profit de 1000 lei.

Poate vă va ajuta să citiți acest articol: http://infokam.eu/bl...a-a-marfurilor/

Dacă unitatea este neplătitoare de TVA, notele de recepție se vor înregistra la prețul unitar de pe factură+TVA.
Problema care apare în privința diferențelor care apar din rotunjiri va fi rezolvată de către cei de la contabilitate (cel care face NIR-ul, adică gestionarul, chiar nu poate să facă aceste corecții) folosind conturile de diferențe de preț.

Operațiuniile în contabilitate ar arăta cam așa:

301=401=110.52
301=308=0.01

In acest fel datoria către furnizor va fi înregistrată corect (110.52), valoarea/prețul bunurilor vor fi înregistrate corect (110.53) și ne va rămâne un sold de 0.01 lei pe creditul contului 308.
In aceeasi perioadă este posibil să apară și diferențe negative (deci ceva de genul 301=308=-0.01).
Periodic, putem să "stingem" soldul contului 308 repartizându-l pe cheltuieli (601=308=-0.01).

Da, primul pas este instalarea unui program de facturare.
Dupa aceea trebuie pur si simplu să emiteti facturi, nu este nevoie sa depuneți vreo declaratie sau ceva de genul acesta.

In privinta numărului și seriei facturilor, puteti sa continuati de unde ați rămas, daca programul pe care îl veți folosi vă permite acest lucru, sau puteti sa începeți de la 1, caz în care va trebui sa va refaceti decizia emisa la inceputul anului conform ordinului 2226.

Venitul se înregistrează la data facturării.
In consecință, venitul corespunzător facturii emise în 2016 va fi înregistrat tot în 2016