Ce ne invata bugetul pe 2009?

Bugetul pe 2009 trage un semnal de alarma sensibil pentru angajatori. Intr-un an in care majoritatea companiilor au anuntat inghetarea salariilor sau amanarea majorarilor, cresterea contributiei la asigurarile sociale, aduce un plus la cheltuiala cu angajatii. Pentru unii angajatori, probabil o minoritate, costul creste doar cu 2%, adica majorarea contributiei angajatorului. Pentru majoritatea, costul salarial creste insa cu 3%.

Deficit de resurse, atu in negociere Expansiunea prin care am trecut pana in 2008, mai produce inca efecte subtile. Fluxul mare de investitori, cresterea economica au creat o piata a muncii care favoriza "consumatorul", pe angajat. Acesta era o resursa valoroasa, care doar pentru ca era in numar insuficient pe piata a inceput sa controleze termenii negocierii. Companiile aflate pe o piata a specialistilor in deficit au intrat intr-o sprirala ascendenta a salariilor oferite. Un candidat se afla in mai multe procese de selectie simultan, astepta oferte inainte de a face alegerea. Un impact destul de inofensiv pentru moment a fost si ca negocierile s-au purtat in limbajul angajatilor. Adica am vorbit in anii trecuti despre salariul net.

Salariul net este unitatea de masura cea mai usor de reprezentat. Iau x in mana. Nu ma intereseaza restul. Am creat un raport contractual in care nu am riscuri, ca si angajat. Pentru ca toate cartile de management spun ca nu e de dorit sa scazi salarii sau sa iei inapoi beneficii. Asta inseamna ca netul meu negociat e "scris in piatra". Nu ma afecteaza variatiile mediului, pentru ca ele sunt suportate de cealalta parte a contractului semnat: angajatorul meu. Asa se intampla ca acum angajatorul preia o crestere a costului salarial cu 1% numai pentru ca pana acum am discutat despre net, si eu, ca angajat, nu as intelege de ce sa-mi scada salariul net, pentru ca nu stiu si nu ma intereseaza cum ajung sa iau acesti bani.

Probabil ca sunt si cauze care au aparut subtil si ni s-au infiltrat in mentalitate: cum ar fi ca o buna bucata de vreme au tot existat plati nu tocmai legale (si normal ca in cazul lor discutam net, ca net era tot). Sau ca inca exista mai multe formule de a formaliza un raport de munca.
Aceasta piata de resurse nu intelege legislatia si nici cum ar fi sa suporte in masura prevazuta de lege riscul contractului semnat. Oamenii care merg la interviuri nu stiu cum se ajunge de la net la brut.

Suna ciudat sa vorbim despre contributia angajatului si cea a angajatorului, cand de fapt ambele sunt tratate ca fiind in sarcina angajatorului.
Acum as miza pe o maturizare a pietei. Deficitul de resurse nu mai este atat de mare. Angajatorii resimt diferenta de 1% pe care o suporta in plus la costul salarial.

Cresterea in sine a contributiilor ca sa sustinem bugetul e o masura reactiva si gandita pe termen scurt. E din categoria intens discutata a reducerii sporurilor bugetarilor. Dar are si un impact pozitiv: educa angajatorii si probabil, prin consecinta, si pe angajati, in niste raporturi contractuale cu responsabilitati asumate matur, si cu riscuri sustinute matur. Si asta la o valoare rezonabil de mica: numai un procent diferenta.