Ce ne invata OUG 50/2010

Ultimele doua saptamani au dovedit ca avem o capacitate democratica definitorie: ne putem mobiliza ca societate civila si putem penaliza / protesta impotriva practicilor comerciale neechitabile. Daca asta obtine ceva, ramane de vazut. Cert este ca celebra deja OUG 50/2010 a mobilizat deja mii de clienti ai bancilor. Si toata zarva porneste de la un act legislativ menit sa ne protejeze.

Ce a facut ANPC: a scos frumusete de text de lege ambiguu, care zice ca e facut sa protejeze consumatorul. Cum? Prin renuntarea la comisioane deghizate si nejustificate, prin transparentizarea formulelor de calcul ale dobanzii si prin standardizarea continutului contractelor in favoarea consumatorului. Cum bancile si consumatorii nu au stiut sa aprecieze frumusete de text legislativ, si au inceput sa se certe (deocamdata inca amiabil), ANPC a raspuns clientilor nemultumiti ca daca nu e bine ceva pentru ei, sa mearga in instanta, ca au sanse.

Bancile: bancile au cautat si gasit modalitatea de a se proteja de riscuri prin transparentizarea unor formule de calcul care sunt vizibil in detrimentul consumatorului pe termen lung, pentru ca textul zice ca marjele fixe nu vor putea fi majorate. Asa ca bancile au pus marje care sa fie suficiente si pentru minimul eventual al indicatorilor de referinta pe care trebuiau sa ii ia ca reper in loc de rata interna, respectiv Euribor, Libor, Robor sau rata de referinta BNR. Ca un facut, indicatorii mai sus numiti au fost pe la minime istorice in ultima perioada, asa ca marjele introduse au putut fi anuntate cu mare bucurie ca fiind "reduceri ale dobanzii". Ce inseamna asta? Inseamna ca e o "modificare in avantajul consumatorului", respectiv ea poate fi de fapt introdusa fara acordul fericitului beneficiar. In plus, poate fi anuntata pe un ton pozitiv acestuia si justificata public ca atare. In plus, bancile joaca in poveste rolul pagubitului, care se teme pentru profiturile viitoare si prevede colapsul pentru intregul sistem.

Clientii: unii s-au bucurat de dobanda mai mica. Si atat. Altii n-au priceput de la inceput ce zice mailul de la banca care te anunta in foarte multe cuvinte ca a scazut dobanda si s-au luminat mai greu si cu ajutorul celor care au priceput de la inceput. Acestia s-au mobilizat. Au organizat grupuri pe internet si au consultat avocati. Despre ei vorbeste presa cand spune ca "organizeaza intalniri secrete". Numai ca aceste intalniri nu sunt secrete. La fel cum nu sunt nici discutiile. Dimpotriva, ei vor sa fie auziti si vor ca asta sa se intample in primul rand la nivelul bancilor. Sunt greu de pacalit, si nu se lasa initmidati de micile practici de invaluire ale angajatilor speriati de target-uri si repercusiuni de sus in jos. Cer numere de inregistrare si semnaturi, atunci cand acestea sunt evitate, depun constiinciosi notificari din care sa se inteleaga ca nu accepta conditiile propuse.

Ce urmeaza: urmeaza, asa cum declara si BNR, prin vocea domnului Cinteza, procesele. In 20 septembrie ordonanta intra in vigoare cu sau fara accepturile noastre. BNR zice ca sunt sanse mari pentru clienti sa castige in instanta. Ramane de vazut. Ce merita aplaudat este mobilizarea. Daca ar functiona la fel si mobilizarea impotriva neprofesionalismului de la ghiseele statului, sau a afacerilor de unde pleci fara bon (ca azi nu merge casa) probabil ca am face mai mult impreuna. Dar intensitatea mobilizarii depinde de miza, de perspectiva reusitei si de increderea ca efortul fiecaruia conteaza si face o diferenta. Cand toate acestea lipsesc, incepem sa fim martori la inertie sociala, exprimata prin absenteism la vot si migratia catre zone unde nu e nevoie nici de efort, dar nici de resemnare. Asa se explica si faptul ca mobilizarea clientilor se produce impotriva bancilor si nu in parteneriat cu ele pentru a reformula in castigul ambelor parti un text prost, care permite o asemenea risipa de resurse. Pentru ca intr-o relatie comerciala e mai usor de asteptat ca banca sa reactioneze la argumente rationale.