Ce sa faca benzina? Sa stea, sa creasca?

Am putea lua o pauza. Am putea sa nu ne mai uitam cu infrigurare la afisajul digital al pompei si sa ne gandim: "Oare azi cat mai e benzina?" Zice premierul Emil Boc ca ne pune o vorba buna pentru o pauza. S-ar putea asa de vreo sase luni ca sunt conditii exceptionale. Suna ca la teza. Negociaza mama cu diriginta sa nu dam teza semestrul asta ca am avut o perioada mai grea. Intrebarea e... ne dorim? Sa dam semestrul viitor teza din materia pe tot anul?

Saptamana asta, un material publicat in The New Yorker vorbea de panica americanilor in fata preturilor crescande de la pompa. Despre cum a crescut si la ei pretul carburantilor si cum ii sperie treaba asta. Intre noi europenii fie vorba, las" sa se mai si sperie si ei de ceva, ca prea au facut pe grozavii, plus ca au indrazneala sa conduca masinile alea imense cu consum intr-adevar de speriat. Ce zice interesant autorul, James Surowiecki, este ca de fapt panica e mai mare ca paguba. Ca diferenta reala in bugetul de familie data de cresterea pretului la carburant e mica, si ceea ce creeaza panica e de fapt confruntarea frecventa cu pretul tot mai ridicat. Vrei nu vrei, ai masina, alimentezi. Esti la pompa, astepti sa curga lichidul care ii da viata masinii tale si in timpul asta te uiti si te gandesti: saptamana trecuta nu era atata, era mai putin!

Cam asa sta treaba si la noi. Multe preturi au crescut scapate parca de sub control (nu va spun ce tare ma ingrijoreaza pe mine, saptamanal, telemeaua), dar pe asta avem timp sa-l vedem, sa il gandim si sa ne sperie. Efectul e unul de bulgare de zapada: oamenii se sperie ca lucrurile merg rau, strang mai tare de banutul ultim (ca cine stie ce mai urmeaza), scade consumul, sufera economia. Este ceea ce numim profetie autoindeplinita. Deci ar prinde poate bine ca premierul Boc sa dea bice pe la Consiliul Concurentei si pe unde mai trebuie, ca sa ne ofere pauza promisa.

Pe de alta parte, in ianuarie anul acesta, ANAF intocmise un raport privind producatorii si distribuitorii de carburanti in care zicea ca pretul la pompa a fost majorat nejustificat pe parcursul lui 2010, fara sa fi fost determinat de cotatiile bursiere la petrol, cursul valutar sau accize. Si cu toate astea am avut scumpiri de 18%. Va dati seama ce ne asteapta acum? Cu toata criza politica din Orientul Mijlociu? Daca le vine mintea democratica la cap si celor din Arabia Saudita (locul doi in lume la productia de petrol)?

De ce avem nevoie de pauza care sa inghete preturile daca ele au fost crescute nejustificat? Ce a facut Consiliul Concurentei cu informatia asta?
Cum facem cu inghetarea? Cine suporta costul (pentru ca daca piata ridica pretul si noi il tinem inghetat, inseamna ca e o diferenta de suportat)? Companiile? Greu de crezut! Atunci poate Guvernul? (asta ar fi, adica tot noi) Si pe urma peste sase luni cum facem? Il luam de unde l-am lasat si il lasam sa-si urmeze cursul, sau ne trezim intr-o buna dimineata cu o crestere zdravana pe care am ascuns-o sub covor vreo sase luni?

Sunt multe intrebari. Si poate ca ar face bine consumului si economiei ca macar o vreme sa nu avem si grija asta peste toate celelalte. Dar asa am facut noi si cu creditele din gama "il iei acu, platesti la anu!". Si nu stim sa ne gestionam. Economic vorbind (fara sa tii cont de umanitatea celor care construiesc economia), daca venitul creste, atunci creste consumul, nu economiile. Bine pentru o economie subreda din multe motive, dar ingrijorator pentru bietul cumparator optimist. Eu zic mai bine sa dam teza acum, asa cum suntem pregatiti sau nu. Sa lasam benzina in pace si sa nu ne mai amagim cu false sentimente de securitate. Mai bine un rau vizibil clar la pompa si calculabil cu cifre indiferente, decat un bine cu ascunzisuri!