Cine poate sa scoata Romania din criza?

O misiune comuna a Fondului Monetar International, a Comisiei Europene si a Bancii Mondiale se afla in Romania pana pe 1 august pentru a analiza o eventuala revizuire usoara a proiectiilor de crestere economica, situatia fiscala, rectificarea bugetara pentru 2011, parametrii generali ai bugetului pe 2012, arieratele companiilor de stat si absorbtia fondurilor europene.

De data aceasta, guvernul nostru s-a prezentat cu lectiile facute, iar discutiile cu reprezenantii misiunii par sa nu dea mari emotii partii romane. Deficitul bugetului general consolidat pe primul semestru a fost de 11,3 miliarde lei, respectiv 2,07% din PIB, sub limita tintei de deficit, in suma de 12,6 miliarde lei, conform intelegerii cu Fondul Monetar International.

La intalnirea de ieri cu reprezentantii FMI, presedintele Traian Basescu a precizat ca principalul obiectiv al guvernului roman este mentinerea cresterii economice si indreptarea resurselor spre investitii. Potrivit declaratiei presedintelui, Romania are de ales intre a-si plati restantele si a folosi aceleasi resurse pentru a forta cresterea economica. "Stiu ca mai sunt multe alte domenii care ar trebui acoperite, dar, in contextul in care ne aflam, noi consideram ca principalul obiectiv este sa mentinem tendinta cresterii economice si in urmatoarea luna, pentru ca daca vom continua sa aplicam masuri de austeritate, spre exemplu, plata arieratelor acum si vom diminua resursele pentru investitii vom rata cresterea PIB-ului", a spus presedintele.

Potrivit datelor operative ale Ministerului Finantelor Publice, publicate ieri, cheltuielile pentru investitii, care includ cheltuielile de capital, precum si cele aferente programelor de dezvoltare finantate din surse interne si externe, au fost pe primele sase luni ale acestui an de 14,86 miliarde lei, fata de 11,67 miliarde lei, inregistrate in aceeasi perioada a anului precedent.

De ce sunt aceste cheltuieli de investitii atat de importante pentru actuala guvernare? Pentru ca investitiile publice au ramas, in conditiile restrangerii puternice a activitatii economice autohtone, unul dintre putinele motoare care mai imping economia noastra inainte. Diminuarea salariilor, impozitarea pensiilor, scaderea puterii de cumparare a populatiei, cresterea taxei pe valoarea adaugata au tras pe linie moarta zeci de mii de mici afaceri, care, chiar daca nu pare atat de evident, asigurau functionarea mai lina a economiei romanesti. Declansarea crizei a lasat Romania pe seama performantei marilor actori economici. In lipsa micilor afaceri, orice sincopa conjuncturala a celor mari se simte in indicatorii nationali.

De la declansarea crizei, filosofia autohtona de combatere a acesteia a fost centrata pe ideea ca statul va putea suplini lipsa de activitate a sectorului privat prin comenzi de stat. De aceea, inca din 2009, guvernul in functiune a facut planuri mari de investitii, planificand lucrari grandioase. La fel s-a intamplat si in 2010, acelasi a fost proiectul si pentru executia bugetara pentru acest an. Planurile de acasa nu s-au potrivit insa cu cele din targ. In niciun an, planurile de investitii n-au fost realizate in intregime, guvernul apeland la aceste resurse financiare pentru "incendiile" izbucnite subit in societate: nevoia de a plati salarii, pensii etc.

Ce a spus ieri presedintele Basescu ilustreaza aceeasi temere ca statul nu va reusi sa finanteze lucrari publice care sa mentina cresterea economica. Ar fi insa necesar si eficient acest lucru? Este dezirabila crestrea bazata pe comenzi de stat? Presedintele nu a spus acest lucru, dupa cum n-a existat niciodata o dezbatere publica pe aceasta tema. Nu de alta, dar plata acelor arierate despre care vorbeste presedintele si despre care spune ca ar putea sabota relansarea economica, sunt datorii ale statului catre agenti economici privati. Oare nu ar fi mai bine ca statul sa-si plateasca obigatiile catre acestia, transferandu-le, in acelasi timp, si sarcina de a impulsiona cresterea economica si dandu-le astfel posibilitatea efectiva de a o face?