De ce e scumpa mancarea? Un raspuns de la Bucuresti si un altul din Rasca

La nici 50 de kilometri de Cluj-Napoca, la doua ceasuri de mers pe un drum nu tocmai bun, se gaseste comuna Rasca. S-ar putea crede ca in aceasta localitate cu specific montan, unde ocupatiile traditionale tin in special de exploatarea lemnului, agricultura n-ar insemna foarte mult pentru comunitate. Cu toate acestea, cel putin in judetul Cluj, rasca este cunoscuta si recunoscuta ca un important producator de cartofi. Acest specific se regaseste si in comune invecinate, unde oamenii stiu sa taie lemnul si sa cultive cartoful.

Cu siguranta, niciunul dintre locuitorii comunei Rasca n-a fost invitat la conferinta "Retailul si consumul dupa trei ani de criza: strategii de succes", desfasurata joia care a trecut in capitala. Daca s-ar fi intamplat asta, ar fi aflat si ei ca "mancarea este mai scumpa in Romania decat in alte tari atat din cauza valorii TVA, cat si din cauza faptului ca, inca de pe lantul de productie, produsul este scump".

Dezvaluirea a fost facuta in cursul conferintei amintite de catre Alexandru Vlad, directorul executiv al Selgros Cash&Carry. Selgros Cash&Carry este unul dintre cei mai importanti actori de pe piata de retail din Romania, functionand in formula de comert en-gros cu autoservire. Lantul de magazine care functioneaza sub acest brand realizeaza anual in Europa profituri de mai multe miliarde de euro, ceea ce inseamna, desigur, ca isi cunosc bine pietele pe care functioneaza si, mai mult, inteleg ce se intampla cu marfurile alimentare si preturile lor.

Asadar, alimentele sunt scumpe in Romania (mai scumpe decat in multe alte tari europene) din cauza ca le producem cu materii prime din strainatate. In plus, reprezentantul lantului de magazine pune aceasta scumpete si pe seama TVA "enorm, nediferentiat". Nu stiu cat de mult conteaza acest al doilea element in economia preturilor la alimente, pentru ca ele au fost la fel de scumpe si cand cota TVA a fost de 19%. In ceea ce priveste diferentierea cotelor de TVA pentru marfurile alimentare, aici implicatiile sunt mai evidente, insa este greu de crezut ca o reducerea in acest moment a cotei ar mai trage in jos preturile alimentelor.

Ei bine, ma gandesc ca, daca vreun locuitor al comunei Rasca ar fi fost invitat la conferinta de care aminteam la inceput ar fi putut aduce si el o informatie importanta la tema costurilor alimentelor. Prin 2008, cartofii s-au facut cu prisosinta insa oamenii nu si-au putut vinde intreaga recolta. In anul care a urmat, cineva le-a spus ca o fabrica din Bucuresti le-ar cumpara cartofii, insa unii speciali, pentru chipsuri. Asa se face ca satenii au renuntat la culturile traditionale, achizitionand seminte speciale pentru cartofi de chipsuri pe care le-au insamantat pe cateva sute de hectare. Dupa recoltare, au asteptat ca fabrica din capitala sa sa le cumpere cartofii. Si au asteptat...

Ei bine, nimeni nu poate pretinde ca agricultura este o ocpatie fara riscuri. Ce este insa sigur e ca la Rasca, la Dangau si prin comunele din preajma veti gasi oricand pe cineva gata sa va vanda niste cartofi la preturi fara concurenta. Trebuie doar sa treceti, toamna sau primavara, prin acest localitati din Apuseni.

De altfel, lucrul acesta il stiu mai toti cei interesati. Oamenii locului povestesc cum, la ora recoltei, in munti urca camioane venind de prin Banat sau din Oltenia, iar negustori de ocazie cumpara, cu bani jos, tone si tone de cartofi, chiar de pe marginea ogorului. Cu discount de volum si de "bani gheata". Cand am vorbit, acum vreo doi ani, cu cativa dintre sateni, pretul de achizitie cu camionul era de 50 de bani. E drept, oamenii se plang: ca pretul e mic, ca nu "se platie", ca nu au nicio alta solutie de a vinde mai scump.

Insa nu doar producatorii de cartofi se plang de ieftinatatea produselor lor. Ani la rand, cel mai important procesator de lapte din zona Clujului a achizitionat materia prima de la gospodarii din zona la preturi care ajungeau sa reprezinte chiar numai 10% din pretul final al produsului. An dupa an, compania a facut compromisuri minime pretul de achizitie, pana cand, suparati pe prapastia tot mai mare dintre castigurile lor si cele ale companiei, instigati si de un pensionar bataios din zona, o vale intreaga dintre dealurile Somesului a intrat in greva, oamenii refuzand sa mai vanda laptele catre producator. Greva a pus procesatorul in alerta, oamenii sai au negociat individual cu grevistii si le-a facut o oferta mai rezonabila. Singurul perdant al micii razmerite a laptelui a fost instigatorul, ale carui vaci degeaba au mai dat lapte, pentru ca procesatorul nu l-a mai vrut niciodata. Cu niciun pret!

Nu stiu cum se face, dar, drept rezultanta, avem situatia in care producatorul de materii prime pentru industria alimentara se plange ca munca lui este slab recompensata, cumparatorul final se lamenteaza ca mancarea e scumpa, iar en-gross-detailistii din domeniu ne explica cu tact si cu multa rabdare ca am gresit undeva. E chiar interesant, nu?