De ce falimenteaza constructiile?

Conform unei stiri publicate miercuri de The Money Chanel, anul 2009 a adus falimentul a aproape jumatate din cele 50.000 cu domeniul de activitate declarat in domeniul constructiilor. Efectul produs a fost unul de domino, afectand si industriile asociate, cum ar fi producatorii de tamplarie termoizolanta sau piata de placi ceramice.

Ce spun cei afectati?

Reprezentantii patronatelor din industrie spun ca ramane inca de asteptat atingerea varfului crizei pentru iarna 2009-2010. Ei atribuie Guvernului responsabilitatea pentru promisiunile nerespectate: investitii in infrastructura, fonduri indreptate in alte directii sau prezente numai pe hartie. In cifre situatia industriei arata asa: 28% scadere in industria materialelor de constructii, 30% reducere a consumului de ciment in 2009 fata de 2008, 15% dintre cele 5000 de firme producatoare de tamplarie termoizolanta falimentare in 2009, 30% scadere valorica a pietei de placi ceramice. O alta scapare a Guvernului acuzata de patronate, este aceea ca nu a luat in calcul propunerile anticriza facute de oamenii de afaceri, dintre care cea mai importanta pentru mediul privat ar fi fost introducerea platii TVA la incasare, si nu la facturare.

De ce s-a ajuns aici?

Sigur ca reprezentantii industriei au cel putin vreo trei explicatii, venite din mediul extern industriei, pentru care aceasta a colapsat cu succes in primul an de criza, si inca nu si-a atins apogeul. Ele sunt mentionate mai sus si pe scurt se refera la: contextul economic, nerespectarea promisiunilor guvernamentale, ingnorarea de catre Guvern a solutiilor propuse de mediul privat.
Nu este mentionata la cauze starea de sanatate pe termen lung a industriei in sine. E foarte probabil ca multe dintre falimentele anuntate de cei de la The Money Chanel nu au fost un rezultat direct al lipsei de interventie corespunzatoare a Guvernului, ci de fragilitatea afacerilor. In ultimii ani am asistat si ne-am plans de calitatea slaba a construuctiilor noi, de constructori care nu isi respecta termenele de livrare, tavane picate peste tineri casatoriti si calorifere desprinse din ziduri. In ansamblu, industria constructiilor si-a creat prin aceste incidente o imagine fragila si un capital de incredere extrem de redus.
Reputatia constructorilor nu e neaparat o cauza directa a colapsului provocat de criza, dar e mai degraba o alta consecinta a formulei de gandire orientata catre profitul pe termen scurt, care a caracterizat piata constructiilor in ultimii ani.
Obtinerea de profit pe termen scurt e probabil un scop care a caracterizat multe domenii ale economiei noastre, dar cu atat mai mult un domeniu in expansiune atat de puternica, cum au fost constructiile. Consecintele directe sunt sansele slabe de supravietuire atunci cand sursa profitului dispare brusc o perioada. O alta parghie catre care s-au indreptat cu speranta reprezentantii din constructii a fost programul Prima Casa si reglementarea programului astfel incat sa vizeze numai locuintele nou construite. Dar desi vehiculata ideea, nu au existat reactii ferme din partea autoritatilor, iar mai recent, programul in sine incepe sa isi piarda rapid din credibilitate.

Incotro?

Punctul de apogeu anuntat pentru criza in constructii, si anume iarna 2009-2010, are o explicatie simpla: prima iarna fara comenzi anuntate a fost un prim prag de trecere pentru industrie, dar a trecut atenuata de profiturile anului care se incheia si de comenzile care inca mai trebuiau onorate. Iarna urmatoare vine fara aceasta plasa de siguranta. Din pacate vor fi probabil afaceri care raman fara sanse, fara sa merite neaparat reputatia slaba de care vobeam mai sus. Dar pe de alta parte, scaderile de pret la materiale si servicii sunt o premisa buna pentru reluarea comenzilor in domeniu, si e de asteptat sa fie asa, chiar daca probabil nu in iarna care urmeaza.