De ce nu se misca lucrurile?

Sau panaceu universal livrat prin intelepciunea d-nei Elena Udrea.

Cum se scrie un blog de politician? Blogul e un instrument puternic si actual de management al imaginii. Iar politica ce e, daca nu un exercitiu permanent de management de imagine? Asa ca politicianul, care este de altfel extrem de ocupat in zilele noastre, tine contactul cu publicul prin intermediul blogului. Ii pune astfel la dispozitie lui, publicului, intelepciunea pe care altfel nu ar avea spatiu s-o distribuie.
Unii rautaciosi ar mai putea sustine si ca blogul e un instrument foarte bun si ca sa iti asculti publicul (cu conditia fireste ca acesta sa produca idei care cu continut. Dar sa nu stricam dispozitia.

"Romania are un astfel de actor politic curajos, un om care nu joaca la trecerea timpului. Iar acesta este Traian Basescu. Sub impulsul si presiunea sa, Romania se modernizeaza, au loc reforme in sectoarele cheie ale societatii: munca, asistenta sociala, sanatate, educatie etc. Chiar daca acum ne este mai greu sa vedem, efectele pozitive ale tuturor reformelor nu vor putea fi negate in viitor. Este unul dintre politicienii curajosi care nu apeleaza la Principiul lui Pfeifer."

Va merge bine? Poate ca nu acum? Dar cu siguranta in viitor!

Cum s-a ajuns pe blogul doamnei Udrea la afirmatia de mai sus? Domnia sa cugeta profund, porneste de la Principiul lui Pfeifer (putea porni la fel de bine din orice directie), si ajunge repede la intrebarea: de ce nu se fac lucrurile? Si ne da si raspunsul: pentru ca oamenii nu sunt destul de puternici sa isi asume o decizie, sau nu sunt suficient de puternici ca sa impuna decizia luata celor care ar trebui sa o puna in practica, sau le place starea de fapt, adica cea fara decizie.

Cei mai multi sunt din prima categorie. Spune d-na Udrea.
O intrebare simplista cu un raspuns cel putin la fel de simplist. Adica suntem o tara de fricosi, condusa de o gasca de fricosi (in traducere libera). Mai putin cativa, vezi citatul introductiv.

Ce mi se pare dincolo de pura peroratie e discutia pe exemple. Cand am citit introducerea, aceea in care vorbea despre lucruri care nu se misca si lipsa curajului de a lua decizii, primul lucru care mi-a venit in cap a fost Rosia Montana. Si ce sa vezi, e chiar pe locul trei din cele patru exemple de situatii in care politicienilor le lipseste curajul de a decide si impune.

E limpede de ceva vreme ca presedintele doreste sa se decida si sa se miste lucrurile la Rosia Montana. Dar, iata ca mai exista si o a patra explicatie pentru care nu se misca lucrurile: uneori poti sa ai curajul de a lua o decizie, dar prerogativa ei sa nu-ti apartina. Si atunci?

Pai atunci faci ce poti. Printre altele te mai bazezi pe alocuri si pe osanalele acolitilor, ca poate-poate, de undeva se mai mobilizeaza decidentii. Pentru ca firul rosu: lipsa de rezultat - lipsa de decizie - lipsa de curaj - Rosia Montana - curaj - Basescu - pro RMGC, nici nu e chiar asa de discret.

Acum vreo doua saptamani, chiar inainte ca Vasile Blaga sa fie votat la presedintia Senatului, d-na Udrea afirma intr-un interviu televizat ca este imposibil sa vedem un reprezentant al UDMR intr-o pozitie atat de importanta in stat. Asa ceva nu vor lasa sa se intample. Atunci ma intrebam cum e posibila coalitia UDMR - PDL cu afirmatii atat de lipsite de (sa zicem) eleganta.

D-na Udrea nu ne onoreaza de obicei cu eleganta in ceea ce priveste discursul. Si nici cu subtilitate. Asa ca remediul tuturor durerilor noastre este:
1. in viitor
2. in curajul de a lua decizii in cazul Rosia Montana (si cainilor comunitari)