De la promisiune la actiune

"Posibilitatea angajatilor de a beneficia, in cazul in care au copii sub 7 ani, de un program flexibil negociat cu patronatul. Scopul este acela de a fi mai aproape de copiii nostri in primii 7 ani esentiali pentru dezvoltarea armonioasa a copilului."
Pe langa aceasta binefacere promisa intr-un program electoral, iata si altele: "obligativitatea firmelor care au peste 250 de angajati de a infiinta camine si crese pentru copiii angajatilor", plus minunata: "Crestere graduala astfel incat in 2012 pensia sociala sa ajunga la 305 EURO/luna".

Acestea sunt promisiuni. Fac parte din programul legislativ al candidatului bistritean Nelu Ioan Botis.
Acelasi Nelu Ioan Botis, care ne-a spus acum cateva zile ca Guvernul nu ofera fericire, ca ea trebuie cautata in alta parte. Sigur, ar fi o aberatie sa ne dorim ca fericirea noastra sa stea in mainile unei institutii... mai ales a unui Guvern. Dar, ce anume ofera Guvernul? Ce anume ar trebui sa asteptam de la el?

Acum doi ani, domnul Botis ne spunea (adica le spunea alegatorilor bistriteni) ca e constient de importanta prezentei parintesti in "dezvoltarea armonioasa a copilului". Cum a ajuns domnul (acum deja) ministru asa departe de aceasta credinta in numai doi ani?
Sa fie numai lipsa de bani, incrancenarea de a economisi... Si daca e asta... atunci de ce ii zice altfel? De ce numele pe care il pune pe reducerea concediului de ingrijire a copilului este: incurajarea mamelor sa se intoarca mai repede la serviciu?

Personal, ca mama, simt ca domnul ministru imi jigneste inteligenta, sau si-o supraestimeaza pe a domniei sale:
1. A incuraja inseamna a lasa loc pentru o optiune personala. Detaliu foarte bine observat de reprezentatii UDMR. Formula actuala este aceea de obligativitate. Ramane sigur optiunea existentialist-sartriana... sa imi dau demisia.
2. A afirma ca introduci obligativitatea pentru ca sunt mame care doresc sa se intoarca mai devreme la munca, este un non-sens. Daca deja sunt, inseamna ca au tot dreptul sa faca asta. Concediul nu le obliga sa stea acasa. Aviz si tinerei sperante PDL, Elena Udrea, care a venit cu acelasi argument.
3. A oferi bani suplimentari peste salariu mamelor care revin la munca, in timp ce celorlalte li se taie orice venit, nu este incurajare: este discriminare.
4. Intr-o tara cu somajul in crestere, care este scopul "incurajarii" mamelor sa revina mai repede in campul muncii?
5. S-a rezolvat punctul cu cresele si caminele pe care dorea dansul sa le impuna angajatorilor cu peste 250 de angajati?

Ca cetatean, sunt profund dezamagita ca Ministerul Muncii, poate lasa public un proiect de lege (respectiv Codul Muncii) care nu este agreat nici de patronate, nici de sindicate si (culmea!) nici de Minister! Cu singurul argument, ca e o propunere la care au lucrat niste profesori universitari...
Din pacate, nu pot decat sa astept si sa sper ca macar acolo unde intervine un interes clar al mediului privat, acesta este motivat sa influenteze intr-o directie normala cursul legislativ. Pacat ca nu e si cazul concediilor mamelor.