De Paste, in traditia personala

In dimineata zilei de Paste, tata se trezeste devreme, isi pune cravata si sacoul bun (intotdeauna are grija se se asorteze) si merge la biserica sa ia Paste. E asa de cel putin cincisprezece ani, de cand a murit bunicu", Dumnezeu sa-l odihneasca. Asa e la noi in familie: e treaba de barbat asta sa mergi si sa aduci acasa Paste. Ia servetele din alea frumoase ca sa puna bucatelele patratoase de paine, iar vinul il pune de la noi. Are grija sa mai avem vin de-al nostru pana la Paste. Vine acasa, le pune pe toate pe masa de afara, si, cu mana stanga la spate, se inchina ceremonios si ia o imbucatura de paine si una de vin.

Fiecare din noi va fi asteptat momentul asta. Pentru ca ne-am trezit si nu ne atingem de cafea, pana cand nu ne-am facut datoria crestineasca. De aici incolo, mama preia vocea intai. Ea stie ce urmeaza. Ea pregateste tavile si le incarca cu friptura, oua lucioase si felii groase de prajitura. Aprinde lumanarile de la candela aprinsa azi-dimineata si pleaca grabita. Pentru ca la noi asa se face: intai impartim la morti, si apoi asezam la masa viii.

Ne punem la masa asezata in curte la soare si punem fata de masa cu iepurasi. Ciocnim oua cu tot jocul de vointe concentrate pe oul castigator (ignoram intentionat ca marele castigator nu are ce manca pentru ca oul lui e intreg).

Asta e Pastele la noi acasa. Ritualul nostru de familie. Cu fiecare generatie gata formata exista un tata de familie care merge la biserica sa implineasca apartenenta la lume si la comunitatea de crestini uniti de painea cu vin. Exista un ginere protejat, care nu primeste sarcini prea importante, si o fiica cu sort pregatita sa ajute.

In fiecare an, ne uitam curiosi sa vedem la televizor traditii de Paste cu oua incondeiate, sa auzim la radio povesti din sate cu traditie veche si uitam de noi si de traditiile fragede si fragile pe care noi insine le cream. Asa cum uitam in fiecare zi sa ne uitam catre noi insine inainte de a absorbi lumea, sau poate ca inainte ca lumea cu avalansa ei de informatie sa ne acapareze si sa ne rapeasca de la a ne contempla o clipa.
Asa ca duminica, asezati-va si respirati adanc: cine sunt oamenii din jurul vostru? Care e traditia voastra personala? Nu treceti pe langa ea, fascinati de traditii mai vechi si mai colorate. Fiecare din noi repeta cel putin un gest de Sarbatori. Nu-l ignorati, e pretios pentru ca face parte din voi si din istoria voastra personala si va ajuta sa nu va pierdeti.

Intr-un set de interviuri organizate de Gallup cu peste doua milioane de top performeri, o calugarita isi descria existenta de zi cu zi asa: Cand va veni vremea si ma voi duce in fata Creatorului meu, si el ma va intreba: Ai trait viata pe care ti-am dat-o? Atunci vreau sa pot sa-i raspund cu fruntea sus: Da!
Fiecare dintre noi avem sansa de a duce viata care ne-a fost destinata, cu conditia sa invatam sa ne bucuram de darul ei, asa cum ne-a fost ea data. Cu traditii mici si fragile, cu obiceiuri de familie, cu o privire atenta aruncata catre noi insine.

Sa aveti Sarbatori fericite!