Ce faci cand nu ai bani de avion ca sa mergi sa spui povestea ta unor oameni pe care ea i-ar ajuta? Te imprumuti de la
prieteni. Sau ce altceva? Va spune ceva Roata Tiganului? E un nume (sa scuzati conotatia etnica, dar n-are a face)
dintr-o poveste veche despre incredere si solidaritate. Azi va spun o poveste noua despre solidaritate si ne amintim
impreuna si povestea veche.
In Spania a luat nastere inca o Comunitate Auto-Finantata (CAF), odata cu povestea biletului de avion. Sunt mai multe,
cateva sute deja, povesteste pe blogul LeMonde, jurnalista Mathilde Gerard. Primele au aparut in Barcelona si Madrid
incepand cu 2004. Originea lor e in ideea profesorului de economie Jean-Claude Rodriguez. Acesta preda la Universitatea
Ramon Llull din Barcelona si militeaza pentru micro-finantare responsabila.
Biletul de avion e numai una dintre povestile solidaritatii. O mama fugara, care si-a adus cei doi copii in Spania de
frica unui sot violent si locuieste in Sevilla de patru ani, impreuna cu acestia. A fost invitata sa vorbeasca despre
experienta ei la o conferinta despre violenta in familie. Nu avea bani sa-si plateasca biletul de avion. A luat de la o
prietena dar s-a gandit serios la faptul ca nu pusese niciodata bani deoparte. Impreuna cu inca sase prietene s-au
interesat si au investigat ce inseamna CAF. Au scris profesorului sa le ajute.
Pe site-ul oficial al conceptului de comunitate financiara creat de initiatorul ideii, CAF sunt definite asa: "Sunt mici
comunitati care functioneaza intre asociati, in general intre 10 si 30 de persoane. Acestia contribuie cu mici sume de
bani, care le permit sa devina coproprietari ai CAF-ului. Cu banii stransi se pot da mici credite asociatilor, in suma
medie de 350 de euro, care servesc unor cheltuieli cum sunt reparatiile la casa, calatorii in tara de origine, carti si
rechizite pentru copii, etc.
Ideea pe care se fundamenteaza aceste comunitati e simpla: de ce sa nu punem intre noi laolalta o mica suma de bani cu
care sa cream un fond din care sa ne putem ajuta intre prieteni si familie? Scopul e sa rezolvam nevoi economice mici
dar indispensabile."
Regulile sunt simple:
Pentru prima sedinta se cere un aport minim de 10 euro. Te poti imprumuta cu o suma de pana la patru ori valoarea
aportului tau de capital. Iar suma creditului nu poate depasi un sfert din suma totala disponibila in casa. Pentru orice
cerere de credit, trebuie sa gireze alti doi membri CAF. Cat timp ai de rambursat credit (maxim sase luni) nu ai voie sa
te imprumuti din nou.
Simple si la obiect. Poate ca una din cele mai controversate este aceea ca la fiecare intrunire trebuie sa participe
toti membrii. Pentru ca nu e o banca. Ci, inainte de a fi despre bani, este despre ajutorul in comunitate. Despre
sprijin, dar si responsabilitate.
Sa ne uitam acum la povestea veche cu Roata Tiganului. Poate veti intreba de ce nu comparam cu CAR-urile municipale, de
exemplu? Pentru ca CAR-urile au fost poate odinioara despre sprijin si comunitate, dar azi sunt o poveste despre bani.
Una cu pasaje ascunse in care nu mai stii sigur de ce dobanda e la depozit mult mai mare decat la banca si la credit
mult mai mica. In care nu stii sigur daca banii tai vor mai fi acolo. In care sumele sunt chiar mari, iar scopurile in
treaba fiecaruia.
Roata Tiganului o stiu de la soacra mea. A lucrat o viata intreaga la Biblioteca Academiei. Si pentru ca se stiau cu
totii si pentru ca se obisnuisera sa se ajute, faceau asa: puneau bani deoparte in fiecare luna. Si, pe rand, incasau
totalul strans. Era un fel de al treisprezecelea salariu. Nu erau bani multi. Dar stiau ca luna asta le vine randul. Mai
amanau reparatia la pragul din bucatarie sau aleea din curte. Isi stiau necazurile, si poate in mod absolut exceptional,
cedau randul unuia mai necajit in luna curenta.
Intr-o alta lume parca decat cea a salilor de lectura cu cafeluta calda si sute de mii de fise de caligrafiat sau
introdus in vreun computer, noi am luat multe multe credite cu buletinul. Ne-a certat zilele trecute guvernatorul Mugur
Isarescu: din 90 de miliarde de euro datorie totala, 20 sunt facute de noi romanii. Am pasit parca prea adanc in lumea
instrainata a mall-ului si consumului.
Economia complicata si criza par sa mearga mana in mana. Tentatia consumului, masura a ceea ce e azi in voga in termeni
de electronice, vacante, haine, ne-a zapacit pana am uitat despre propriul nostru buget de familie. Sa simplificam. Sa
reluam impreuna cu prieteni si apropiati responsabilitatea si demnitatea. Banii sunt doar un mijloc. Iar a-i gestiona in
asa fel incat ei sa ramana un mijloc, si nu un scop jonglabil, ar putea fi o iesire. Chiar de la noi, de jos in sus.