E tragic daca aproape 6 elevi din 10 nu au trecut bacalaureatul?

Nu mai deschizi televizorul si nu mai trece ziar pe langa tine, fara sa vezi bomba Bac-ului 2011. Nu m-am putut abtine sa nu ma alatur corului de comentatori ai situatiei. Cel mai probabil ca sa gasim o cauza originala si interesanta (sau ca sa aratam cu degetul catre cine poarta vina). Cu totii avem opinii si numai imaginatia jurnalistului e limita cu privire la cine mai poate fi intervievat pe subiectul asta: fosti ministri, experti in Educatie, actuali ministri, inspectori, elevi, absolventi cu credibilitatea verificata. Pe cat de variati interlocutorii, pe atat de colorata paleta de idei.

Am stat si eu de vorba cu Victor. Suplinitor de ani de zile la discipline socio-umane pentru ca asa e sistemul. Desi a luat 10 la fiecare examen, nu e titular pentru ca nu sunt posturi. Dupa ani de zile de pendulare intre licee, imi povesteste despre cum s-a saturat. Despre un univers increngat pe care aproape nu-l mai recunosc si de care ma tem pentru fiul pe care i-l voi trimite in cativa ani.

Victor (il numim Victor pentru ca este o persoana modesta care prefera sa ramana anonim) nu e surprins de gradul de promovabilitate. I se pare ingrozitor de trist, dar crede ca reflecta realitatea. E firesc, imi spune, pentru ca azi elevii mei sunt demotivati.

A fost diriginte la clasa a noua si la final de an, din treizeci de elevi, cincisprezece au ramas repetenti. Pentru ca era un liceu slab, iar absenteismul era in floare.

La materia pe care o preda, i se cere (de catre directorul liceului, sau dirigintele clasei) sa ii mai ierte la note. Sa mai faca un 8 din 3, ca doar nu isi doreste sa vina la corigente in vara si sa-si strice conncediul pentru cateva loaze. Sau ca sa nu facem scoala de ras... La fel si cu absentele. La liceele mari cu renume si "pozitie" de aparat, nici nu se mai trec absentele, ca sa nu strice cifrele de performanta.

Acum doi ani si-a dat examenul de grad doi. Impreuna cu vreo 20 de colegi, cu totii titulari. La oral a luat 9.87. La scris, colegii aveau pregatite copiute. L-au rugat sa-i ajute si s-a simtit rusinat.

Elevii il privesc in ochi si il roaga sa-i scuteasca de ascultat si de lucrari. Doamna profesoara de istorie, la un an distanta de pensie, e suparata ca au enervat-o elevii de la K. El le mai spune sa o mai menajeze, ca e in varsta si are probleme cu inima. E frustrat ca singura grija a profesoarei sunt nervii de la ora. Nicidecum propria ei performanta si nivel de informare.

Colegii titulari se implica in tot felul de proiecte (prin care aparent reprezinta liceul) dar prin care sunt detasati de la liceu, continua sa fie titulari, dar sunt platiti suplimentar pentru proiectele in care se implica. In locul lor, sunt angajati temporar suplinitori, care se confrunta cu frustrarea de a nu avea acces la posturile pe care le acopera.

El ar face sa dispara gradul unu. Ar face sa fie reevaluati profesorii la fiecare doi ani. Ca sa ii mentina agili si motivati. El nu are probleme cu nivelul salariului. E nemultumit de lipsa generalizata de respect: de la elev la dascal, intre colegi.

Cu siguranta ca, daca aveti prieteni in invatamant nu va e straina vocea lui Victor, blazarea, lipsa de respect. Asa de variate sunt opiniile privind vina Bac-ului cu cea mai mica promovabilitate din istorie, incat aproape ca nici nu mai observam cat e de neadecvat si nepotrivit sa cautam un vinovat. Fostul ministru Andrei Marga face afirmatia de un ridicol extrem ca vinovatul e Basescu.
Suntem o societate care are inca mult de invatat despre responsabilitate. Despre efectul actiunilor proprii. Despre daca furi, atunci risti sa fii prins si sa suporti consecintele. Iar daca nu esti pregatit, e posibil (desi neplacut) sa nu promovezi un examen.
Promovabilitatea 2011 nu e nici pe departe o tragedie. Dimpotriva. E o oglinda simpla care ne arata ca nu avem cu totii aceleasi abilitati, aptitudini si cunostinte. Si ca daca ne dorim mai mult, trebuie doar sa depunem mai mult efort: dascali, elevi, inspectori, ministere, public larg.