Germania si veleitatile conducatorului

Intalnirea de ieri intre Merkel si Sarkozy pentru salvarea zonei euro de criza datoriilor suverane e prima de saptamana asta.
Cei doi "incearca din rasputeri" sa gaseasca o solutie. Ce vrea Germania si ce vrea Franta? Dezbaterile din presa migreaza in jurul subiectelor tratatelor, euro-obligatiunilor, rolului BCE (Bancii Centrale Europene). Acordul sau dezacordul celor doi par a dicta directia catre care se indreapta zona Euro si chiar Uniunea Europeana.

Relatiile in interiorul zonei Euro par sa treaca, sub amenintarea crizei, tot mai mult intr-o zona a submisivitatii. Statele pleaca rusinate capetele si promit masuri de austeritate. Grecia, Spania, Portugalia, iar acum Italia dau semne de supunere fata de autoritatea europeana care face ordine in criza.

Daca ne gandim la o familie mare in care ne-am fi adunat ca sa fim mai puternici impreuna si sa oprim certurile dintre noi - iata o metafora a Uniunii Europene si originilor ei - ei bine, in prezent, coeziunea familiei cedeaza sub presiunea raporturilor de putere. Avem vreo doi veri mai sfatosi care zic cam ce ar fi bine sa facem cu totii. Noi nu am fi chiar toti de acord cu ce zic verii, dar nacazul e ca ne-am cam facut de cap cu banii si ei stiu. Si acum ascultam in pozitie ghiocel ce zic verii ca ne-ar salva.

Si ce zic verii?

Un articol aparut saptamana trecuta pe Welt Online, afirma in esenta cam asa: Prin instituirea Europei Fiscale, Cota Unica din Bulgaria, Romania, Slovacia si avantajele fiscale din Cipru, Malta, Olanda si Lichtenstein vor deveni istorie. In acel moment dispare avantajul competitiv al factorului fiscal pentru zona din Centrul si Estul Europei. In timp ce Franta doreste o redefinire a tratatelor , Germania propune uniunea fiscala. Scopul uniunii fiscale este crearea zonei de fiscalizare unica. Companiile mari vor fi impozitate prin sistemul CCCTB si statelor membre li se va redistribui cota de participatie in cazul concernelor sau holdingurilor. Tara care va fi cea mai lovita de noul sistem va fi Olanda.

Ieri, LeMonde numara cateva puncte de discutie intre Merkel si Sarkozy (afirmand pe alocuri chiar contrariul celor de mai sus):
Reforma tratatelor: Germania ar vrea o reforma completa. Parisul se opune din cauza procedurilor greoaie. Francezii ar prefera un acord nou strict in interiorul zonei euro.
Banca Centrala Europeana: ambele tari au cazut de acord la Strasbourg ca nu vor mai comenta actiunile bancii centrale. Francezii ar prefera totusi un declaratie comuna a guvernelor si Bancii Centrale Europene care ar formula o directie clara pentru salvarea euro, dar cum stiu ca e inacceptabil pentru Germania... Spera doar in bunavointa BCE prin propriul sef.
Euro-obligatiunile: Angela Merkel se opune in mod absolut folosirii acestui instrument care ar federaliza datoriile europene. Ministrul sau de finante, Wolfgang Schauble, propune in schimb o formula prin care se creeaza un fond comun cu ceea ce depaseste 60% din PIB, urmand ca aceasta valoare sa trebuiasca rambursata in 20 de ani. De partea franceza nu par sa creada in sansa de a impune o asemenea solutie.
Pactul de stabilitate: care ar pune in opera uniunea bugetara dorita de doamna Merkel. Pe acesta il sustin si francezii: sanctiunile pentru tarile cu deficit bugetar mai mare de 3% din PIB si datorii peste 60% din PIB vor fi aproape automat aplicate. Astfel, Europenii vor putea vedea nu numai evolutia bugetara, ci vor fi atenti si la alte dezechilibre potentiale (bule imobiliare, degradarea balantei de plati, etc.) care sa traga din timp semnale de alarma.
Rolul Comisiei Europene: Subiect mai degraba conflictual intre cei doi, caci dl. Sarkozy e destul de ferm impotriva penalizarii tarilor care nu respecta pactul de catre Curtea de justitie europeana, iar d-na Merkel pare sa-l fi pus intr-o pozitie destul de delicata atunci cand a facut publica ideea in 24 noiembrie la Strasbourg. Ce e sigur ca niciunul dintre ei nu vor sa dea mai multa putere Parlamentului European.

Asa se prezentau stirile inainte de intalnirea celor doi.
La final de zi, suntem anuntati de concluzii.
Pe scurt:
1. Niciun cuvant despre BCE
2. Reforma completa a tratatelor europene care sa includa toate cele 27 de state membre
3. Regula de aur: dupa modelul Germaniei, tarile trebuie sa aiba formule de revenire progresiva, existand autoritatea (neclar definita) de a le penaliza daca ele nu se conformeaza regulii.

Ar fi parut ca s-au intalnit doi parteneri de autoritate, dar priviti un pic la concluziile zilei si la ce stiam in prealabil despre pozitia Germaniei. Puncte asupra carora Franta avea deja o pozitie proprie s-au concluzionat in tonul dat de Germania.

Asadar... ne indreptam catre o federalizare a Uniunii, iar forta din (as fi vrut sa zic umbra, dar...) spate devine tot mai clar Germania. Ii vor da celelalte state europene aceeasi autoritate?