Guvernul le pune companiilor farmaceutice gheara in gat

Premierul Emil Boc i-a cerut ieri ministrului Sanatatii Ritli Ladislau sa prezinte Executivului saptamana viitoare spre adoptare proiectul privind taxa clawback si sa finalizeze lista genericelor C2, pentru ca apoi Guvernul sa aloce ministerului 150 milioane lei din Fondul de rezerva, informeaza Mediafax.

Sistemul clawback (recuperare, in limba engleza) a fost introdus la finele anului 2009 si prevede ca toti producatorii de medicamente trebuie sa contribuie la finantarea sistemului public de sanatate cu o suma reprezentand intre 5% si 11% din veniturile realizate din vanzarea produselor. Companiile din domeniu au acuzat atunci ca noua taxa este discriminatorie pentru agentii economici prin suprafiscalizare. Ulterior, Guvernul s-a angajat in negocierile cu Fondul Monetar International sa clarifice cadrul legal privind taxa clawback perceputa distribuitorilor de medicamente.

La sfarsitul lunii iunie, Guvernul a revenit cu o ordonanta de urgenta prin care si-a mentinut decizia de a-i obliga pe distribuitorii de medicamente sa achite contributii trimestriale pentru finantarea unor cheltuieli publice in sistemul de sanatate si a stabilit ca nivelul acestei contributii si metodologia de calcul vor fi decise intr-un interval maxim de 30 zile.

S-ar putea spune, asadar, ca Executivul persista in actiunea sa de a trata discriminatoriu industria farmaceutica, reusind sa treaca astazi si de cenzura expertilor de la FMI. Aceasta suprafiscalizare a domeniului, cum s-au plans in urma cu doi ani companiile in cauza, ridica si o intrebare de etica: de ce ar trebui sa suporte acest domeniu un tratament fiscal aparte, dezavantajos in raport cu alti agenti economici, care-si desfasoara actvitatea in alte domenii?

In primul rand, este vorba despre un produs cu totul aparte: medicamentul. Pentru cei suferinzi, este o marfa la fel de importanta, daca nu mai importanta chiar decat painea si apa. Criticii sistemului de a face afaceri al companiilor farmaceutice spun ca, privind in jurul nostru in Romania de astazi, acolo unde se inchide un magazin alimentar, se deschide o farmacie. Chiar daca aceasta observatie este poate excesiva, este evident ca lanturile de distributie si magazinele specializate de desfacere a medicamentelor si produselor farmaceutice par sa se afle in plin avant.

In plin boom economic, un studiu de cercetare a pietei arata ca piata farmaceutica a crescut, in ultimul trimestru al anului 2006, cu 19,2%. Defalcat, pe canale, piata de retail crestea puternic (+25,0%), iar cea de spital a crescut mai putin (+ 1,2%). Aceasta situatie a facut din companiile farmaceutice vedete ale burselor, investitorii fiind atrasi de ratele mari si relativ constante ale profitului.

De pilda, compania Terapia a avut, in anii 2004 si 2005, o profitabilitate demna de invidiat, cel mai important indicator din industrie - EBITDA (Earning Before Interests Taxes Depreciation and Amortization - profit inainte de plata dobanzilor, taxelor, deprecierii si amortizarii) a indicat un procent de 38%, mult peste media industriei. Raportat la indicatorii internationali, companiile farmaceutice au in general EBITDA de 20% din vanzari - ceea ce oricum este mai mare decat in alte industrii traditionale.

Acelasi studiu releva anumite pericole care statea in fata cresterii viitoare a sectorului, intre care cel mai important statea "finantarea si functionarea corespunzatoare a sistemului public". Ei bine, aici se afla cheia in care poate fi privita activitatea companiilor farmaceutice: ele beneficiaza din plin de veritabile "comenzi de stat". Sanatatea este finantata in Romania de un sistem public de asigurari, decontarea meedicamentelor si a serviciilor medicale realizandu-se din fondurile colectate de Casa de Asigurari de Sanatate. Este vorba despre foarte multi bani – numai in cursul deceniului trecut, sumele incasate de sanatate au crescut de peste patru ori! – din care o parte merge pe plata serviciilor farmaceutice.

Asadar, companiile care activeaza in domeniu au asigurate, de principiu, atat piata de desfacare cat si solvabilitatea acesteia. Populatia consuma, iar asigurarile platesc. Cam la asta se reduce filosofia de piata a producatorilor de consumabile medicale de la noi.

O gheara intoarsa in interiorul acestei filosofii ar fi: cam cat de larga mai este piata saracita si coplesita de boli a pacientilor romani? Pentru ca ceva greu de suportat, cum ar fi un tratament costisitor, devine la un moment dat atat de greu de suportat incat iti pierzi pacientul. O incursiune in realitate ar fi obligat demult firmele producatoare sa mediteze la cat mai pot intinde coarda preturilor la medicamente pe piata romaneasca. Nu poti lovi nici macar in cainele legat prea mult, rational vorbind, nu pentru ca ai fi tu milos, ci pentru ca-l vei pierde.