Huligani sau temerari? Galeristi sau suparati?

Atat Puterea cat si Opozitia par sa vrea sa ia in maini mingea din taciuni aprinsi care se tavaleste tot mai inflacarata in pietele Romaniei. Dar mingea arde si nu e dintr-un material care sa poata fi folosit la luat in maini si jucat. Ce e evident, e ca protestele nu sunt despre Legea Sanatatii. Legea Sanatatii putea fi orice alta lege. Presedintele a retras-o. Opozitia solidarizeaza cu protestatarii.

Dar protestatarii ce vor? Sau, poate mai oportun, protestatarii ce pot realiza?

Vocea pe care o auzim zilele astea e vocea unei tari infuriate. Lozinci impotriva presedintelui si guvernului. S-a zburlit progresiv. A pornit de pe internet si de acolo s-a mutat pe strada. A functionat perfect: actiunea, protestul au produs rezultatul dorit. S-a retras proiectul problema. Dar pe urma? De ce continua? Din pura furie?

Puterea solidarizeaza cu fortele de ordine. Emil Boc condamna aruncarea de caramizi ca procedeu de negociere. Nu e un efort constructiv in abordarea proiectului de lege. Corect, nu il pot contrazice. Atata doar ca nu vorbeste despre ce se intampla zilele astea. Oamenii care "ies la plimbare" in Bucuresti si in alte orase, nu mai vorbesc despre un proiect de lege si nu negociaza. Sunt furiosi. Proteste incepute calm se termina urat.

Analisti judecatori la rece par sa trivializeze momentul. Nu-i nici Revolutie, nu-i nici macar mineriada. Lozinci in versuri care nu pot duce nicaieri. Altii incita.

Avem noroc cu furia asta, dar suntem si ghinionisti.

Noroc ca Romania s-a infuriat suficient cat sa se trezeasca. Sa se uite atent printre genele lipite de indiferenta si apatie la oamenii care ne conduc si la cum fac treaba asta. E bine asa! E bine sa fii treaz si sa penalizezi. Sa nu fii apatic. Sa iti pese si sa faci ceva ca sa arati ca iti pasa. Ce ne-a infuriat? Pare ca nedreptatea indreptata imptriva a ceea ce am trasformat in simbol: profesionistul Raed Arafat. Oamenii au judecat duelul dintre presedinte si medic nu atat prin filtrul continutului logic, cat prin cel al simbolurilor in discutie: presedinte (putere, forta bruta) si medic (inteligenta, rationalitate, bun-simt). A ajutat mult la simbolistica asta simpla si faptul ca presedintele a jignit (atat pe partenerul de duel, cat si presa si publicul, societatea civila) si a mizat mai mult pe agresivitate decat pe argumente rationale, in timp ce Raed Arafat a dus o discutie calma. Aviz presedintelui, agresivitatea naste agresivitate.

Ghinion: ca furia e destul de neconstructiva prin definitie. In plus, furiei i se asociaza usor agresivitatea gratuita. De unde si eticheta "galeristilor". La asta se mai adauga si incercarile de a amesteca politicul (respectiv Opozitia care alimenteaza un protest pe care de fapt nu-l poate controla). Si, mai presus de toate celelalte, ghinionul e ca furia naste agresivitate, iar agresivitatea raneste. Fizic.

Fara a vorbi de pretentii false de "occupy", sau de asocieri cu Revolutia din Decembrie 1989, cred totusi ca Romania are nevoie de o experienta revelatoare. Socul e bun. Provoaca mintile sa regandeasca paradigmele. Furia nu e buna ca obicei, dar uneori e o experienta revelatoare utila cand nimic altceva nu te mai scoate din apatie.

Un sms trimis duminica seara se propaga in retelele sociale: "Sandule eu sunt la Universitate si e nasol de tot. E marsavie ce e la televizor. Sunt aici cu jumatate din colegii mei de la arte si vin aproape 400 stransi din regie. Jandarmeria da in stanga si in dreapta. Am vazut cum au fost lovite fete si cateva persoane mai in varsta. Eu nu am vazut prea multi suporteri ci doar oameni suparati. Scrie un post daca vrei si indeamna oamenii sa nu creada nimic de la tv... Sunt numai prostii si minciuni. Pe base l-au ajuns relele din urma si acum are impresia ca daca baga jandarmii in noi o sa ne intimideze. Acum se fuge in draci dar o sa faca o boacana jandarmii astia si o sa inceapa alergatul inspre ei..."

O minge in flacari nu e un obiect cu care te poti juca.