Interviul: Aveti un feeling bun despre candidat?

Ati vazut CV-urile si acum e momentul intalnirii cu candidatii. Interviul. De data asta sunteti in fericita pozitie a celui care intervieveaza. Fara stresul de a fi sub lupa, interviul pare a fi de-a dreptul o experienta placuta. Cunosti oameni noi. Esti in postura de a decide cine se angajeaza si cine nu. E cu siguranta rolul dorit dintre cele doua distribuite participantilor la moment: intervievat, intervievator. (si aduce si satisfactia de a te sti cu un pic de putere)

Cand te pregatesti sa fii intervievat, stresul e mare, dar stii ca trece si pe urma ai doar de asteptat.

Cand esti cel care intervieveaza, stresul sarcinii nu e limitat temporal. Speri sa gasesti ce cauti, dar e posibil si sa se lungeasca cautarea. Plus ca trebuie sa-ti asumi responsabilitatea de a face o recomandare. Uneori chiar de a lua direct decizia. Cineva va fi angajat pe baza concluziilor pe care le veti avea, multi altii vor pierde sansa. In plus, (daca nu sunteti recruiteri de profesie) veti descoperi si ca mananca mult timp. Timp pe care altfel l-ati aloca sarcinilor urgente si presante pe care fireste le aveti in numar si mai mare, avand in vedere ca tocmai cautati un nou coleg care sa ajute.
Nu mai suna asa de bine, asa-i? Cum faci sa nu gresesti?

Iata cu ce "bagaj" e bine sa intrati in sala de interviu:

1. Suntem programati sa ii evaluam pe ceilalti la un nivel personal. Sa avem o reactie, atunci cand intalnim pe cineva. Traditional ii mai zicem si "prima impresie" si functionam dupa mitul ca nu prea se mai sterge. Problema poate aparea atunci cand, fara un antrenament deosebit, ne trezim ca luam o decizie care se bazeaza mai mult pe o afinitate personala decat pe realitatea faptelor (cv, raspunsuri in interviu, recomandari). Nu incercati sa va convingeti ca veti fi rationali. Mai bine fiti atenti la ce va spune "instinctul". Si, mai mult, fiti constienti ca de acolo vine. Daca nu aveti de-a face zilnic cu multi oameni intalniti, atunci e posibil ca instinctul sa va insele. E important sa stiti ca e "instinctul" si sa recunoasteti repede cand deja aveti o impresie formata despre un candidat.

De ce? Pentru ca inconstient veti conduce discutia astfel incat sa va confirmati ceea ce simtiti. Daca "impresia" e constientizata, adusa in planul ratiunii, atunci veti putea sa va folositi constient abilitatea de a va verifica instinctele.

2. NU intrati cu un scenariu. E bine sa aveti in minte un fel de portret robot: "Colegul nou se ocupa de... si lucreaza cu... El se va intalni zilnic cu... si va avea acces la urmatoarele date." Folositi-l ca sa va ghideze discutia, dar pastrati-o deschisa. Oamenii sunt diferiti si vor face cu siguranta in mod diferit sarcinile unei pozitii, chiar daca ele par clare si nu permit interpretare.

3. La punctul 1 v-am spus sa aveti grija ca instinctul ar putea sa va insele. Acum va spun asa: nu pierdeti vremea sa acumulati argumente rationale, atunci cand instinctul va spune ca ceva nu functioneaza. Cu siguranta, experienta pe care o aveti in jobul dumneavoastra functioneaza in fundal, atunci cand aveti o discutie profesionala. E important sa nu o ignorati. Aveti incredere.

4. Tratati fiecare candidat ca pe un partener de discutie si nu ca pe cineva care trebuie sa fie constient ca poate fi oricand respins. E important modul in care va raportati la partenerul de discutie, pentru ca fara sa va dati seama veti transmite atitudinea dumneavoastra. In cel mai rau caz, ea ar putea crea o atmosfera tensionata. Iar cel aflat sub presiune, candidatul, va avea probabil o performanta mult mai slaba decat in mod normal.

La iesire, atat: ati luat o decizie. Comunicati-o tuturor, si celor respinsi. Si, daca se poate, cu argumente reale si cu mult curaj. Chiar si atunci cand va trebui sa spuneti: "Am simtit ca nu am lucra bine impreuna".

Mult succes!