Lipsuri imputabile la inventar: monografia contabila si cadrul legal

Lipsurile imputabile la inventar se refera la discrepanta dintre cantitatea de stocuri inregistrata in evidentele contabile si cantitatea fizica prezenta in depozite sau pe rafturi. Aceste discrepante pot fi rezultatul mai multor factori, inclusiv furt, deteriorare, erori umane in procesul de inregistrare sau gestionare ineficienta a stocurilor. Astfel, acest articol ofera o perspectiva utila si practica asupra acestei probleme importante.

Intrebare: "Va rugam sa ne precizati, in cazul constatarii la inventar, a unor lipsuri imputabile celor 3 vanzatori-livratori, in ce conditii se pot imputa acestora, care sunt documentele pe care societatea trebuie sa le intocmeasca pentru a putea opera aceste imputatii, cadrul legal de stingere a acestor imputatii (daca se pot opri din salarii, sau altfel?), precum si monografia contabila. Am mai dori sa ne precizati, daca, pentru a putea fi considerate imputabile, acest lucru ar trebui mentionat in CIM, fisa postului sau ROI?"

 

Raspuns: In cazul dvs. se face decizie de imputare, la valoarea de inlocuire (inclusiv TVA - imputatia se face la valoarea cu TVA), pe care angajatul o accepta si o plateste conform intelegerii cu acesta.

 

Cheltuiala cu scoaterea din evidenta a bunurilor lipsa la inventar este cheltuiala deductibila.

 

Din punct de vedere al TVA, la pct. 78 alin. (6) lit. a) din Normele metodologice, se prevede ca:

78.

(..)

(6) In baza art. 304 alin. (1) lit. c) din Codul fiscal, persoana impozabila realizeaza o ajustare pozitiva sau, dupa caz, trebuie sa efectueze o ajustare negativa a taxei deductibile in situatii precum:

 

a) bunuri lipsa in gestiune din alte cauze decat cele prevazute la art. 304 alin. (2) din Codul fiscal. In cazul bunurilor lipsa din gestiune care sunt imputate, sumele imputate nu sunt considerate contravaloarea unor operatiuni in sfera de aplicare a TVA, indiferent daca pentru acestea este sau nu obligatorie ajustarea taxei;

 

Prin urmare, ajustarea sumei TVA deductibile pentru care s-a exercitat dreptul de deducere la momentul achizitiei bunurilor respective se efectueaza prin articolul contabil:

 

635 Cheltuieli cu alte impozite si taxe = 4426 TVA deductibila

 

cu valoarea TVA aferenta bunurilor constatate minus (valoarea TVA dedusa initial la aprovizionare).

 

Prin urmare, in cazul mentionat de dvs, consideram ca ajustarea TVA se realizeaza pentru intreaga valoare, avand in vedere ca valoarea bunurilor imputate nu sunt considerate contravaloarea unor operatiuni in sfera de aplicare a TVA.

 

Imputarea sumei, se va face cu valoarea bunurilor constatate lipsa la inventar la pret de inregistrare inclusiv cu TVA pe care societatea o ajusteaza, in baza Deciziei de imputare si se inregistreaza in contabilitate prin formula contabila:

 

461 Debitori diversi = 7581 "Venituri din despagubiri, amenzi si penalitati"

 

Drepturile si obligatiile privind relatiile de munca dintre angajator si salariat se stabilesc potrivit legii, prin negociere, in cadrul contractelor colective de munca si al contractelor individuale de munca, iar, potrivit dispozitiilor art. 39, salariatul are, in principal, drepturile evidentiate expres si limitativ.

 

De asemenea, salariatului ii revin obligatia de a realiza norma de munca sau, dupa caz, de a indeplini atributiile ce ii revin conform fisei postului, obligatia de a respecta disciplina muncii, obligatia de a respecta prevederile cuprinse in regulamentul intern, in contractul colectiv de munca aplicabil, precum si in contractul individual de munca, obligatia de fidelitate fata de angajator in executarea atributiilor de serviciu, alte obligatii prevazute de lege sau de contractele colective de munca aplicabile.

 

Salariatii/fostii salariati raspund patrimonial, in temeiul normelor si principiilor raspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina si in legatura cu munca lor art. 254 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 actualizata, putand astfel si in aceste conditii a fi determinata pronuntarea unei hotarari judecatoresti, de catre instanta de judecata competenta material, general si teritorial, ca partea prejudiciata, sa recupereze in integrum prejudiciul pecuniar cauzat de catre partea culpabila, aceasta din urma putand a fi cazuta in obligatii, inclusiv cu titlu de juste si echitabile dezdaunari pecuniare, dobanzi corespondente si actualizate cu indice de inflatie, datorate entitatii juridice angajatoare sau fostului angajator si, implicit, in favoarea salariatului sau fostului salariat, in situatia in care acesta din urma, din culpa angajatorului/fostului angajator, a suferit si a dovedit o pierdere, un prejudiciu.

 

Se considera fapta in legatura cu munca, potrivit cerintelor art. 254 si urmatorul din Codul muncii actualizat, nu numai fapta savarsita in exercitarea propriu-zisa a atributiilor de serviciu, ci si orice alta fapta care, intr-o forma sau alta, are legatura cu atributiile de serviciu. In cadrul raspunderii patrimoniale, regula o constituie raspunderea unipersonala, adica salariatul vinovat raspunde individual pentru prejudiciul cauzat prin fapta sa. Totodata, pentru a exista raspunderea patrimoniala, prejudiciul produs in patrimoniul angajatorului trebuie sa fie efectul faptei ilicite, comisive si/sau omisive savarsite de salariat in legatura cu munca sa.

 

Vinovatia reprezinta elementul subiectiv al raspunderii patrimoniale, constand in atitudinea salariatului fata de consecintele negative ale faptei savarsite.

 

Pentru a exista raspunderea patrimoniala, prejudiciul produs in patrimoniul angajatorului trebuie sa fie efectul faptei ilicite savarsite de salariat/a in legatura cu munca sa, cu evidentierea certa inclusiv a raportului de cauzalitate intre fapta prezumat ilicita si prejudiciul reclamat.

 

In situatia in care angajatorul constata ca salariatul sau a provocat o paguba din vina si in legatura cu munca sa, poate cere salariatului, printr-o nota de constatare si evaluare a pagubei, recuperarea contravalorii acesteia, prin acordul partilor, intr-un termen care nu va putea fi mai mic de 30 de zile de la data comunicarii. Daca angajatul nu e de acord sau nu semneaza, nu se poate retine niciun leu din salariul angajatului.

 

Totodata, Codul muncii stabileste cum se poate face retinerea sumei de bani si limiteaza despagubirea - orice trece echivalentul a cinci salarii minime brute pe economie presupune un drum la instanta de judecata.

 

In situatia in care partile nu se inteleg, respectiv cand salariatul nu recunoaste producerea pagubei ori nu este de acord cu valoarea acesteia, singura cale aflata la indemana angajatorului este aceea de a sesiza instanta judecatoreasca in vederea obligarii salariatului la repararea prejudiciului.