M-a incurajat banca la evaziune? sau Despre unde au ajuns contractele de ipoteca...

Contractele de ipoteca concepute in Romania de catre birourile juridice ale bancilor sunt din ce in ce mai drastice. Prevederile lor (unele trecute chiar si in cartea funciara a imobilului) sunt la limita sau peste limita incalcarii dreptului de proprietate care, macar atata vreme cat omul isi plateste datoriile, ar trebui sa ramana al proprietarului.

In gama de consecinte (unele de-a dreptul ilare - sigur ca nu si pentru cel afectat direct) se incadreaza si povestea de mai jos, intamplata recent unui foarte bun prieten (pe care il vom numi dl. Popescu). Amicul in cauza are un contract de ipoteca semnat cu una dintre cele mai serioase si stabile banci de pe piata. Sigur ca la semnare, acum vreo doi ani a inghitit in sec si a acceptat toata suita de clauze pe care banca i le-a impus, printre care se numara si cele clasice cum ar fi ca nu are voie sa aduca modificari imobilului fara instiintarea bancii, dar si mai putin ... "clasice" cum ar fi ca nu are voie sa schimbe destinatia locativa a imobilului. Plus fireste, fara inchirieri si alte giumbuslucuri.

De cateva saptamani Popescu s-a decis sa faca primul pas spre antreprenoriat si sa devina Persoana Fizica Autorizata. Si da-i si lupta cu structurile birocratice, pana cand si-a amintit ca e nevoie sa aiba acordul bancii pentru a schimba destinatia locativa a imobilului proprietate personala, din casa de locuit in "casa de locuit si sediu pentru PFA". A depus cu promptitudine cererea la banca si a inceput asteptarea. La finalul catorva saptamani emotionate... a venit si acordul bancii.

Surpriza a fost ca acest acord nu e neconditionat. Adica nu e chiar asa ca iti dam voie numai pentru ca ne-ai cerut. Conditia principala cu care se accepta ca tanarul PFA sa-si desfasoare activitatea la el acasa, este ca el sa semneze cu el insusi un contract de comodat sau inchiriere. Adica PFA Popescu, in calitate de chirias, impreuna cu PF Popescu, in calitate de proprietar, convin asupra urmatorului contract de inchiriere, pe o durata determinta de un an, la finalul careia urmeaza a se cere din nou acordul bancii pentru prelungirea contractului. Conditia se impune chiriasului, nu proprietarului. Iar printre clauzele impuse a fi prezente in contract, apar fireste si cele privind interdictia de a schimba destinatia locativa a imobilului, si asa mai departe.

Duc mai departe povestea cu situatia ipotetica in care PF Popescu se hotaraste sa ii ceara o suma oarecare lui PFA Popescu pentru privilegiul de a-si desfasura activitatea pe proprietatea lui. Sa zicem ca aceasta suma va fi de 1000 de ron/luna. Pentru PFA Popescu, acestia vor fi o cheltuiala (presupunem ca va functiona in regim de contabilitate reala, si nu in cel al normei de venit). Pentru PF Popescu ei vor constitui un venit (declarabil si impozitabil). Dar din cate imi amintesc legea permite proprietarului sa deduca un procent din venitul incasat din chirii pentru intretinerea imobilului inchiriat. Nu sunt sigura, dar ultima data cand am vorbit cu cineva despre asta, era pe undeva pe la 50%. Prin urmare, PF Popescu ar putea plati impozit numai pe 500 de ron din cei incasati lunar. Raman vreo 500 de ron lunar, care ar fi in mod legal neimpozitati, ei sunt o cheltuiala pentru chirias, si o deducere pentru proprietar. (cel putin asa se intampla cand cei doi nu sunt una si aceeasi persoana).
Oare cei de la Administratia Financiara accepta formula de mai sus? Sau poate considera ca cei 500 de ron neimpozitati sunt o forma de evaziune fiscala?

Culmea prostiei in toata situatia, este ca amicul in cauza a fost contactat de o delicata reprezentanta a bancii (pre-emitere acord) pentru a-i cere sa le trimita contractul de comodat sau inchiriere gata semnat. In conditiile in care el cerea acordul ca sa poata depune actele, ca sa poata primi inregistrarea ca PFA. Deci... fara acord, nu exista nici PFA Popescu. Deci contractul... undeva intre PF Popescu si PF Popescu!