Mentalitati de stanga si lipsa perpetua de fonduri

Fiecare moment electoral e o parada la scena deschisa despre ce vor face unii si altii cu "banii publici". Numai ca banii astia publici sunt ai mei. Ai mei, ai tai, ai prietenilor nostri, ai parintilor nostri. De la noi se strang. Si se iau de la unii mai mult, de la unii mai putin, nu neaparat dupa cum avem veniturile, ci mai degraba dupa cum putem sau nu evita sa-i dam. Contribuabilul e om cu necazuri si sperante.

Si totusi, nu vrem sa renuntam la proiecte, la spitale, la dotari moderne. Sa se faca! Sa se ieftineasca benzina ca e prea mare acciza. Dar sa se dea banii inapoi bugetarilor! Si Dumnezeu stie ca banii lor sunt putini si ca nu se poate trai din sase milioane vechi pe luna. De unde sa vina banii cu care sa se faca toate? Vrem sa vina de la Contribuabil, dar cu siguranta sunt unii care merita sa dea mai mult, si de la care sa se ia. Taxa pe averile mari, proprietatile suplimentare taxate suplimentar, sa se mai gandeasca guvernantii de unde sa mai ia.

Saptamana asta Senatul a respins proiectul privind taxa de solidaritate solicitata bancilor pe urmatorii ratrei ani pentru bugetul asigurarilor sociale. Era vorba de 2.5% din profitul net realizat. Nu a trecut. A functionat la vecinii unguri, dar ne temem ca desi Contribuabilul se va bucura de companie, mediul economic va reactiona negativ. Plus, este risc mare ca bancile sa puna taxa prin niste comisioane cum numai ele stiu, si s-o platim tot de la Contribuabil.

Si asa ajungem iar la buzunarul nesecat. Ne framantam cu totii mintile cum sa facem reguli prin care sa se creeze bani. Ba, mai rau, Guvernul ajunge sa jigneasca prin incercarea de a mai scurta din ceea ce da, din "banii publici" (momentan in deficit permanent).

Ce pierdem din vedere si de ce? Pierdem ideea de contributie voluntara, facuta din credinta in scopul declarat. Mentalitatea de stanga, obligativitatea participarii solidare, nu ne-a parasit. Indiferent de culoarea politica a guvernarilor, nu am parasit nici un moment ideea ca trebuie sa se participe, sa se ia, sa se dea. Sa se faca!

Spiritul capitalist nu ne-a atins profund, desi suntem la zi cu conferintele si cuvantarile despre antreprenoriat. Spirit capitalist inseamna, pe langa abilitatea de a dezvolta o afacere profitabila prin care sustii comunitatea, creezi valoare si locuri de munca, inseamna si responsabilitatea fata de societate.

In Olanda, sistemul medical e cotat superlativ. Abilitatea lui de a se intretine si dezvolta nu se bazeaza pe banii publici. Nu in intregime. Se bazeaza pe abilitatea sistemului de a produce fonduri pentru propria dezvoltare. Cum face asta? Prin atragerea de contributori benevoli, atragerea de fonduri de la acelasi Contribuabil, cu singura diferenta ca e o discutie privata si cu participare voluntara: intre spital sau sistem si Contribuabil.

Treaba asta functioneaza de minune prin tot felul de alte exemple, inclusiv acela al scolii, unde noi inca punem bani la Fondul Clasei de rusine.

Am invatat timid despre responsabilitate sociala si contributie voluntara cu miile de cazuri individuale care circula in presa si pe internet. Dar asa, chiar daca in beneficiul unor povesti cu adevarat sensibile, banii se risipesc. Hai sa ne mobilizam sa punem bani ca sa avem aparatura medicala si salarii decente pentru medici specializati in lupta cu boala X, ca sa ajutam copiii aici acasa, nu ca sa ii poata duce peste mari si tari la specialist.
Dar din pacate, mentalitatea de stanga o avem si contributorii si beneficiarii: unii ne resemnam ca ni se ia, iar ceilalti ca abia daca ni se da.