Metoda pretului cu amanuntul: Metoda FIFO in detaliu

    Va prezentam prin cele ce urmeaza metoda "primului intrat-primului iesit" (FIFO), nu inainte de a preciza ca metoda pretului cu amanuntul este utilizata in comertul cu amanuntul la unitatile cu articole numeroase si cu miscare rapida.
    
    Costul bunurilor este calculat prin deducerea valorii marjei brute (adaos comercial) din pretul de vanzare al stocurilor.
    
    - intrari de stocuri prin aporturi in natura la capitalul social. Evaluarea se face la valoarea de aport stabilita in urma evaluarii tinandu -se seama de pretul de piata, utilitate, starea si amplasarea stocurilor.
    
    - stocurile obtinute cu titlu gratuita se evalueaza la valoarea justa de utilitate. Evaluarea stocurilor la momentul iesirii din patrimoniu sau la darea in consum.
    
    Pentru a asigura corectarea cheltuielilor aferente stocurilor cu veniturile obtinute sau cu cele ce urmeaza a fi obtinute, foarte importanta este determinarea corecta a costurilor aferente iesirilor din stoc; pentru aceasta se utilizeaza urmatoarea metoda:
    
    Metoda "primului intrat-primului iesit" (FIFO). Presupune ca stocurile iesite din gestiune se evalueaza la costul de achizitie sau de productie al primei intrari. Pe masura epuizarii lotului, bunurile iesite din gestiune se evalueaza la costul de achizitie sau de productie al lotului urmator in ordine cronologica. Aplicarea acestei metode asigura urmarirea miscarii cantitative a stocului, iar valoarea se calculeaza pe baza celor mai recente preturi (valoarea este actualizata).
    
    FIFO asociaza veniturile obtinute cu costurile cele mai vechi generand astfel intr-o perioada caracterizata pentru cresterea preturilor, profituri fictive (inflatie).
    
    Metoda "ultimului intrat-primului iesit" (LIFO). Prin aceasta metoda, bunurile iesite din gestiune se evalueaza la costul de achizitie sau de productie al ultimei intrari (lot). Pe masura epuizarii lotului, bunurile iesite din gestiune se evalueaza la costul de achizitie sau de productie al lotului anterior in ordine cronologica.
    
    Metoda se caracterizeaza prin faptul ca aceasta nu repartizeaza costurile stocurilor intrate pana la acea data, dar corecteaza veniturile la cheltuielile aferente. LIFO reuseste o mai buna corespondenta dintre venituri si costurile cele mai recente. Intrucat aceasta din urma se aproprie de costurile de inlocuire, separam rezultatele din operare de rezultatul din detinerea de active; deci, corecteaza eroarea de desincronizare.
    
    LIFO serveste astfel mai bine necesitatile de i nformare ale utilizatorilor prin compararea performantei comerciale a managerilor cu rezultatele generate de achizitia de stocuri.Popularitatea acestei metode este in stransa legatura cu diminuarea profitului impozabil, deci cu imbunatatirea trezoreriei.
    
    Metoda "cost mediu ponderat" (CMP). Aceasta metoda presupune calcularea costului fiecarui element pe baza mediei ponderate a costurilor elementelor similare aflate in stoc la inceputul perioadei si a costului elementelor similare produse sau cumparate in timpul perioadei. Cand se calculeaza la sfarsitul lunii, costul mediu ponderat (CMP) se stabileste ca un raport intre valoarea stocului initial (Vsi) plus valoarea intrarilor (Vi) si cantitatea existenta in stocul initial (Qsi) plus cantitatile intrate (Qi), adica:
    
    CMP = (VSi+Vi): (Qsi+Qi)
    
    Cand se calculeaza dupa fiecare receptie costul mediu ponderat (CMP) se stabileste ca un raport intre valoarea stocului precedent (Vsp) plus valoarea intrarilor (VD si cantitatea existenta in stocul precedent (Qsp) p lus cantitatile intrate (Qi), adica:
    
     CMP = (VSp+Vi): (Qsp+Qi)
    
    Daca se pondereaza cantitatile iesite (Qe) cu costul unitar mediu ponderat se obtine valoarea bunurilor iesite (Ve) adica:
    
    Ve = CMP x Qe
    
    Media poate fi calculata periodic sau dupa fiecare receptie.
    
    In functie de specificul activitatii unitatii pot fi folosite si alte metode de evaluare printre care: Metoda identificarii specifice. Se utilizeaza pentru produse de folosinta indelungata, care se pot identifica prin serie, data intrarii, co st de achizitie etc. Evaluarea se face la cost istoric (valoare de intrare).
    
    Pretul (Costul) standard, ia in considerare nivelurile normale ale materialelor si ale consumabilelor, manoperei, eficientei si capacitatii de productie. Diferentele de pret fata de costul de achizitie sau de productie trebuie evidentiate distinct in contabilitate, fiind recunoscute in costul activului. Repartizarea diferentelor de pret asupra valorii bunurilor iesite si asupra stocurilor se efectueaza cu ajutorul unui coeficient c are se calculeaza astfel:
    
    Coeficient de repartizare (K) = ((Soldul initial al diferentelor de pret + Diferente de pret aferente intrarilor in cursul perioadei, cumulat de la inceputul exercitiului financiar pana la finele perioadei de referinta) / Soldul initial al stocurilor la pret de inregistrare + Valoarea intrarilor in cursul perioadei la pret de inregistrare cumulat de la inceputul exercitiului financiar pana la finele perioadei de referinta).
    
    Acest coeficient (K) se aplica la valoarea bunurilor ies ite la pretul standard, stabilinduse diferentele de pret aferente bunurilor iesite, care se repartizeaza asupra costurilor. Pretul cu amanuntul, utilizat in comertul cu amanuntul pentru determinarea costului stocurilor in cazul articolelor numeroase cu mi scare rapida si cu marje de adaosuri similare.
    
    Determinarea costului se face prin deducerea valorii marjei brute din pretul de vanzare al stocurilor. Metoda aleasa trebuie aplicata cu consecventa pentru toate stocurile similare ca natura si utilizare. Daca in situatii exceptionale, administratorii decid sa schimbe metoda pentru un anumit element de stocuri, in notele explicative trebuie sa se prezinte motivele schimbarii si efectele asupra rezultatului financiar.
    
    La societatile comerciale cu amanuntul se utilizeaza metoda costului vanzarilor cu amanuntul format din: costul de achizitie si cheltuielile de transport si manipularea pietei la locul vanzarii bunului.