Mriala unui leu (prea) puternic

De la Ziua Independenței (a S.U.A.) pînă la 6 Iulie 2006, leul "greu" a avut cîteva tentative de atacare frontală a inflației, aceasta aflîndu-se în pericol de destabilizare; B.N.R.-ul a parat loviturile "felinei" monetare naționale, dar toată lumea se așteaptă la intervenții prin dobînzi.

Cote – record ale cursului EUR/RON

La data de 4 Iulie a.c., de ziua Statelor Unite ale Americii (S.U.A. - Ziua Independenței), așadar, leul românesc și-a continuat ascensiunea vertiginoasă pentru cea de-a șaptea zi consecutiv. Cursul EUR/RON s-a deschis la valoarea de 3,5650 lei noi pentru 1 euro, și a rămas la cote ridicate pe tot parcursul zilei respective, urmînd constant ordine de vînzare. În cea de-a doua oră de curs a aceleiași zile, acesta (cursul) deja scăzuse cu mai mult de 200 de unități (eurocenți), ajungîndu-se la cota de 3,5390 lei noi pentru 1 euro. A doua zi, la data de 5 Iulie a.c., cursul respectiv continua să oscileze, sperîndu-se să se poată ajunge, astfel, la cota de 3,54 de lei noi (de la 3,64) pentru 1 euro. Desigur, corecția aceasta de curs poate atinge inclusiv valoarea de 3,58 de lei noi, iar la data de 6 Iulie a.c., s-a ajuns la un curs oficial de 3,5792 lei noi pentru 1 euro.

Mic istoric

Evoluția monedei unice europene din ultimele zile a început să sperie multă lume: atît pe cei cu împrumuturi contractate în euro, cît și pe responsabilii de elaborarea politicilor monetare. Aceasta (evoluția euroului în raport cu leul nou) este pusă pe seama ieșirilor de capital din piață, ceea ce presupune și mărirea deficitului de cont curent.
Este o situație interesantă, dat fiind faptul că, în urmă cu aproximativ o săptămînă, B.N.R. era lipsită de principalul său atu în lupta cu inflația națională, respectiv de cursul de schimb, iar persoanele creditate se vedeau deja amenințate la venituri de o potențială scumpire a creditului. Multă lume se grăbise să pună scumpirea euroului pe seama "plecărilor" de capital speculativ, dar acesta n-ar fi avut cum să "evadeze" fiindcă dobînzile se mențineau peste media internațională.
Un motiv pertinent pentru respectiva creștere precedentă a monedei unice europene este, așadar, legislația fiscală; Codul Fiscal a "beneficiat" continuu de alte și alte versiuni, și într-un final, investitorii au decis reorientarea investițiilor d-lor către alte state. Pe-atunci, cererea de euro depășea oferta de piață; aceasta adăugată deficitului de cont național, conducea la concluzia conform căreia: cele mai importante capitaluri ar fi "părăsit" România. Toate "bune și frumoase", numai că sezonul estival prezintă, nu, un efect complet contrar: majoritatea cetățenilor români care lucrează în străinătate aduc banii cîștigați în țară, turiștii străini fac la fel (aduc valută prin vizitele lor), iar rata importurilor naționale se diminuează. Este ceva organic chiar şi într-o economie națională; după perioada "hibernării", economia unui stat reîncepe să producă și să exporte ca să aibă cu ce importa pentru noua perioadă de "hibernare". De pildă, la data de 23 Iunie a.c., deficitul de cont atinsese valori – record pe fondul ieșirilor de capital speculativ din România. Extrem de volatile au fost acele valori, reflectînd aproape cele 2,5 miliarde de euro ce constituie diferența dintre intrări și ieșiri, pînă la un anume punct: dobînzile (menținute peste media paneuropeană și americană).

Preconizări și întrebări obsedante

Analizele financiare internaționale preconizează faptul că cele două puncte de referință, menționate anterior, își vor întrerupe ascensiunea constantă (de 0,5 – 1%). Prin urmare, speculatorii vor opta pentru 8,5 sau 6% la dobîndă (prima – cea de 8,5% - e românească, iar cea de-a doua e unional㠖 din U.E. și/sau S.U.A. -). Dar de ce pleacă respectivele fonduri externe din țară, totuși? Dacă, spre exemplu, scăderea valorilor titlurilor la Bursă ar influența întrucîtva acest fenomen, atunci dealerii nu ar mai opta pentru achiziționarea lor, iar d-lor cunosc că prețurile au suferit destule ajustări în sensul unei devalorizări a leului nou (ceea ce acum s-a estompat). Se mai cunoaște că un titlu cu o valoare minimă are perspective de dezvoltare mai bune pe termen lung.
Revenind la întrebarea inițială, totuși: "De ce pleacă fondurile externe din țară?", suntem nevoiți, se pare, să concluzionăm faptul că nu capitalul speculativ "pleacă" ci investitorii care sunt derutați, pur și simplu, de reglementările continue ale Codului Fiscal; taxa de mediu e încă un argument în favoarea plecării investitorilor care abia începuseră să prindă gustul investițiilor în țara noastră. Aceasta nu e birocrație, ci batjocură legislativă.
O a doua întrebare, însă un pic surpriză, o constituie cea bazata pe aspectul aprecierii monedei naționale. Dacă leul nou va căpăta "colți" (de 3,7 lei noi pentru 1 euro), atunci Guvernatorul B.N.R. nu va avea altă soluție decît să contracareze atacul "felinei" cu dobînzile de intervenție, altfel riscînd să scape inflația de sub control (lucru inimaginabil pentru Guvern si B.N.R. totodată).