Motive de ngrijorare n privina deficitului bugetar de 2,5% pentru 2007?

De ce, atunci cînd Guvernul, Fondul Monetar Internațional și experții economiști anunță că o creștere a deficitului de cont național pînă la 2,5% ar aduce cu sine mai multe investiții, Banca Națională a României, prin vocea liderului acesteia, dl guvernator Mugur Isărescu, se înspăimîntă de perspectivă?

Turare la maxim...

Creșterea deficitului bugetar nu s-a aprobat într-un moment tocmai propice segmentului macroeconomic național fiindcă acesta este oricum suprasolicitat de decelerarea procesului deflaționist, care nu face decît rău celui de restructurare a segmentului în cauză, iar produsul intern brut (P.I.B.) se va majora pîna la doar 5% în decursul acestui an.
Putem afirma, așadar, că... economia națională este turată la maxim prin prisma inclusiv a cererii din sectorul privat care riscă să cauzeze o nouă inflaționare, nu? De ce nu, conform experienței statelor europene, în primul rînd, s-ar trece la o menținere constantă a cote irigidității fiscale, mai ales cînd segmentul macroeconomic se află în cursul unei evoluții atît de modeste?

Bugetul de stat “nu este lăsat” să ajute infrastructura!

Din ce cauză? În primul rînd, salariile solicitate în stradă de către sindicaliști (mai ales de către liderii sindicali oportuniști), sub presiunea continuă a paralizării mai multor sectoare ale economiei, sănătății și/sau educației naționale, iar în al doilea rînd, instituțiile falimentare ale statului, ale căror “găuri” trebuiau acoperite continuu din bugetul de stat. Totuși, Guvernul României (G.R.) nu trebuie exonerat complet pentru simplul fapt că a fost continuu supus presiunilor sindicale fiindcă nici aleșii neamului nu s-au sinchisit să se implice mai mult în reorganizarea infrastructurii serviciilor publice ale acestei țări; în fond, ceea ce rămîne constant, este bun de profitat după...
Mai mult, Banca Națională a României (B.N.R.) se găsește în imposibilitatea de a majora dobînzile în scopul de a tempera cererea internă, și prin extensie, de a asigura un proces autosusținut de deflație pe termen lung. Pe de altă parte, ministerul de resort al finanțelor publice (M.F.P.) are obligația de a investi în infrastructura națională și în serviciile publice, or pericolele aprobării unei astfel de acțiuni sunt următoarele: inflația ar galopa, deficitul de cont curent ar fi profund afectat, iar competiția din sectorul privat ar deveni neloială.

Obiective incompatibile

G.R. și M.F.P. nu prezintă obiective comune, după toate aparențele; pe de-o parte, aceștia speră că o convergență reală să fie atinsă cît de curînd posibil, iar pe de alta, B.N.R. speră într-una de tip nominal.          De-asemeni, o altă experiență amară în domeniu (cea ungară, de această dată) ne indică faptul că o convergență reală rapidă este irealizabilă, iar că B.N.R. ar trebui să deflaționeze economia pînă la 3%.
Din nou, guvernatorul B.N.R. a ieșit la rampă și a declarat pentru BloombergNews, citat de Rompres, următoarele: “[...] Există două riscuri în legătură cu acest fapt. În primul rînd, se va înrăutăți balanța macroeconomică în raport cu deficitul de cont curent și inflație. Iar al doilea risc pe care îl putem vedea, dacă va avea loc o creștere prea rapidă a cheltuielilor guvernamentale, este acela de a se dovedi că eficiența cu care se cheltuiesc banii nu este foarte bună; prin urmare, irosirea banilor trebuie prevenită.[...]" Guvernatorul a mai precizat faptul că G.R. și-a autoimpus mai demult un plan de amînare a creșterii salariilor pe 2006, și că, în scopul de a menține sub control deficitul bugetar sporit (de pînă la 2,5% pentru 2007), va trebui să nu emită obligațiuni internaționale pentru proiectele de investiții interne (acestea să fie finanțate exclusiv de la bugetul de stat), iar fondurile alocate integrării în Uniunea Europeană (U.E.) să fie cheltuite întocmai (pentru aderare). Cîștigul continuării pe o astfel de traiectorie? Un surplus monetar de aproximativ 1,8 miliarde de euro, după cum a adăugat guvernatorul B.N.R. în declarația d-sale.

Model de urmat

Cancelariile europene occidentale s-au gîndit de trei ori înainte să aprobe astfel de deficituri bugetare (nu este cazul nostru, desigur) și au decis că economiile lor naționale trebuie să se consolideze în parteneriat cu sectorul privat de afaceri; în orice caz, guvernele europene occidentale, cu adevărat civilizate, nu adoptă decizii critice fără a consulta, în primul rînd, instituțiile bancare abilitate sau mediul lor de afaceri.

Consecințe, consecințe...

Care ar fi una dintre cele mai grave consecințe ale nesăbuinței M.F.P., la ordinul G.R. de teama U.E., însă? Scăderea randamentului productivității și competitivității. Astfel, în 2005, creșterea economică s-a redus la 4,1% din P.I.B., așadar cu 4,2% mai mult decît în anul precedent. Dar, vai!, se prognozează o creștere de pînă la 5% din P.I.B. pentru anul în curs, adică o remediere cu doar 0,9% din cele 3,3% care mai sunt de trebuință pentru a recupera handicapul anului 2005.

Cum vom fi găsiți de către U.E.?

Din prost în mai prost, “firește”, fiindcă piața economică româneasca este cumva un pic mai mult decît ruptă de realitățile de profil din Europa occidentală. În paralel, statele membre ale G8 și Uniunii Europene, pe ansamblul acesteia, se declară îngrijorate de decizia G.R. de a mari deficitul de cont curent, în vreme ce oficialii guvernamentali români sunt îngrijorați de propriile ambiții politice privind organizarea (eventuală) de alegeri anticipate.

http://www.wall-street.ro
http://www.sfin.ro
http://www.guv.ro/obiective/afis-docdiverse-pg.php?iddoc=256