N-o puteam ucide de mica, dar am fi putut s-o abandonam mai apoi

Ieri dimineata, avand ceva de rezolvat la banca, am constatat cu stupoare ca mi-a expirat cartea de identitate. Ca urmare, treaba cu banca a ramas balta, iar eu am dat fuga sa vad de ce am nevoie pentru a-mi reinnoi documentul de identitate.

Cei care nu si-au buchisit cu atentie ultimul lor act de identitate trebuie sa stie ca valabilitatea acestuia nu mai este de 10 ani - impliniti - asa cum eram obisnuiti pana acum, pentru ca ea expira in cursul celui de-al zecelea an inceput, in ziua de nastere a titularului. Asta, ca sa nu fiti luati prin surprindere, ca mine!

Prin urmare, mi-am intocmit o lista cu documentele necesare pentru eliberarea unui nou buletin: certificat de nastere, certificat de casatorie, contract de vanzare-cuparare a spatiului in care locuiesc (iar in cazul in care nu sunt eu proprietarul acestuia, proprietarul de drept, prezent in carne si oase in fata functionarului de la evidenta populatiei). In plus, mai trebuie sa platesc o taxa de 11 lei, la orice oficiu postal sau la sediul Primariei. Sper ca nu am uitat nimic...

Daca v-ati pierdut rabdarea si nu intelegeti ce legatura are aceasta lista de hartii cu titlul de mai sus, am sa va spun acum. E simplu. E vorba despre birocratie si despre modul in care aceasta functioneaza. Despre absurdul unor mecanisme birocratice si despre cum - o spun chiar sociologii - aceasta tinde sa se autoreproduca, sa creasca si sa devina din servitorul publicului, stapanul acestuia.

Incercati sa treceti in revista toate documentele pe care le aveti acasa. Veti constata ca aveti documente care se refera la identitatea/calitatea dumneavoastra: certificat de nastere, certificat de casatorie, alte certificate legate de anumite situatii speciale. Apoi documente care se refera la aptitudinile pe care vi le recunoaste societatea: diploma de bacalaureat, diploma de licenta, diploma de doctorat, diploma de absolvire a anumitor cursuri si specializari etc. Alt rand de hartii se refera la ceea ce detineti: contracte de vanzare-cumparare a unor proprietati imobliare si mobiliare - case, terenuri, actiuni, automobile si multe altele. Si nu sunt toate.

Daca va uitati peste toate aceste documente, constatati ca niciunul nu este emis de dumneavoastra, pentru ca nici nu ati avea cum sa emiteti asa ceva. Ca atare ele nu sunt legate nemijlocit de dumneavoastra, nu sunteti proprietarul lor, nu le puteti infiinta si nu le puteti desfiinta. Sediul originar al acestora nu este in casa dumneavoastra. Sediul lor primar este in arhivele autoritatilor, al altor institutii oficiale sau in birourile notarilor, iar mai nou, in baze de date electronice. Ca dovada, daca distrugem, deterioram sau pierdem un astfel de document, oricat de „original” ar fi el, il putem primi din nou de la autoritatea sau institutia emitenta. Cu alte cuvinte, aceste hartii nu sunt emise de noi si nu ne apartin in adevaratul sens al cuvantului.

Cu toate acestea, regula incetatenita este ca, atunci cand avem nevoie de ceva de la o autoritate administrativa, sa ni se ceara un vraf de hartii, de cele mai multe ori chiar documente emise de ea insasi. Si atunci, ce rost are ca functionarii sa ne ceara noua acele hartii, cand sunt chiar ei emitentii? Vrea autoritatea sa stie ceva despre mine? Nu trebuie sa faca altceva decat sa-si consulte arhiva proprie. Autoritatea va putea afla cand m-am nascut (am un certificat de nastere si un buletin, un certificat de casatorie), ce studii am (un liceu sau o universitate mi-a eliberat o diploma de studii), ce proprietati am si cat castig (asta stiu administratiile fiscale, care imi trimit somatii acasa atunci cand nu-mi platesc la timp datoriile), de ce boli am suferit (amintiri ramase in fisetele spitalelor si, mai nou, in baza de date aflata la dispozitia Casei de Asigurari de Sanatate) si cate altele.

Astazi, mai toate institutiile - autoritatile administratiei locale, la politie, finante si multe alte autoritati specializate - au baze de date informatizate. Singurul document pe care ar trebui sa-l aiba asupra lui cetateanul este actul de identitate. Acesta are capacitatea de a-i atesta identitatea. Restul e in "retea", informatiile fiind - ca sa folosesc un sablon la moda - la un clic distanta.

In secolele 19 si 19, cand s-au dezvoltat birocratia moderna, hartia era totul. Nu exista comunicare directa, timpul si spatiul birocratiei era infinit mai mare. Astazi, in domeniul comunicarii, inconjorul pamantului se poate face in cateva milisecunde. O informatie poate fi extrasa dintr-o baza de date numarand miliarde de intrari tot in cateva milisecunde. Atunci cand s-a nascut banul de hartie - banc-nota -, nu existau retelele de comunicare de astazi si, ca atare, nici bancomate. Astazi suntem aproape de momentul in care banul de metal sau de hartie poate sa dispara. Cardul va deveni suficient.

Birocratia are cam aceeasi varsta cu bancnota de hartie, insa ea n-ar vrea sa se transforme. Vrea sa toace pe mai departe hartii, sa consume timpul oamenilor care stau la cozi, sa construiasca maiestuoase turnuri de hartii contintand "copii dupa originale". Stiti bancul cu Ivan, mujicul ajuns acasa dupa ce era sa fie calcat de locomotiva? Ei bine, intrand in casa, tresare speriat de samovarul care fierbe pe plita, asa ca-l insfaca si-l arunca pe geam, spunandu-i Natasei: Astia trebuie starpiti din fasa!

Ei bine, n-ar fi avut rost sa ucidem birocratia din fasa, dar astazi am putea renunta la pretentiile ei absurde, mostenite de acum doua-trei secole.