Nu simt o bucurie, simt o imensa responsabilitate

...A fost reactia premierului la iesirea din focurile motiunii. Asa functionam: la asa intrebari, raspunsuri pe masura. Scenariul ar fi cam asa (scena imaginata): zona a misunat toata ziua de jurnalisti care au luat notite si au inregistrat cu reportofoanele incinse declaratiile si mai incinse. Cand s-a iesit dupa vot, s-au stins in graba tigari, s-au aruncat pahare cu cafea de la automate si s-a inceput urmarirea actorilor principali. O voce cristalina a intrebat cu emotie ca l-a prins pe omul orei: Domnule Boc, ce simtiti acum? Sunteti bucuros ca a fost respinsa motiunea?

Pe unde se intampla cate ceva important, hop si jurnalistul sa intrebe ce simte omul in chestiune. Majoritatea respondentilor la pacatoasa intrebare "simt o mare bucurie". (Sigur, bucuria e bucurie atata timp cat jurnalistul nu lucreaza la stirile de la ora ceaiului) Ce am invatat noi de aici? Am invatat ca motiunea de marti a fost priceputa corect de catre populatia de jurnalisti, si trimisa mai departe catre publicul avid de scor: a fost o lupta politica. O pierdere de vreme publica, asa ca un meci amical de fotbal jucat de doua echipe participante in campionatul de baschet. Participantii se bucura sau se razbuna. O zi intreaga fluxurile de stiri au abundat in citate. Ce a mai zis fiecare... Iar la final, sentimentele duelantilor. Am urmarit, ca intreaga tara cu sufletul la gura, ce zic Alesii. Si, mai ales, de ce zic? Ce rost au cuvantarile? Sunt ele facute ca sa convinga publicul parlamentar de opinia cuvantatorului, si sa-l faca sa aleaga votul corect? Sau sunt parte din spectacol? Ca sa auda poporul ca nu stau degeaba pe caldurile astea si nu mai dorm ca pe vremuri...

Daca ar fi fost gandite ca sa convinga pe colegii votanti, atunci declaratiile poate ar fi continut mai multe argumente si mai putine ocari.

De ce nu au vandut nici o idee marti parlamentarii?

1. Pentru ca s-au duelat ca sa ii vedem duelandu-se. Nu mai convingi pe cineva sa-ti adopte ideea dupa ce l-ai cam facut "cu ou si cu otet" (cum zicea bunica-mea).
2. Pentru ca au fost ocupati sa faca propaganda. Exact ca la definitie, metoda a fost afectiva: organizarea mesajelor astfel incat ele sa provoace trairi si adeziuni colective, mai ales de tip emotional.
3. Pentru ca nu au comunicat intre ei. Ne-au comunicat noua: despre cat de tare le pasa de binele milioanelor, de binele tarii, de raul tarii.

Extrapoland, cam aceleasi ar fi si motivele pentru care politic nu se construieste nimic pe termen lung pe la noi.
Nu cred ca cineva a simtit marti "o mare bucurie". Cred ca toti combatantii isi dau seama ca e grav ce e in discutie. Si mai cred ca tot o "mare responsabilitate" ar fi simtit si echipa Opozitiei daca motiunea ar fi avut alt rezultat.