Oameni tristi si realitatea lor

Blocuri imense si cenusii care se profileaza nesfarsit in ceata. Oameni usor crispati care pozeaza impreuna cu obiectele care le definesc existenta, profesia: o clasa de elevi cu spatele la camera care priveste catre tovarasa profesoara, o figura simpatica: o aproape fetita care pozeaza mandra impreuna cu furtunul de la pompa de benzina. Jachete inchise pana sub barbie. O tragatoare de tir cu costum roz, jacheta si fusta, ciorapi albi si sandale cuminti negre lucioase. O femeie zambind senin in costum traditional roz cu bordura de dantela in fata unui excavator albastru. Imagini despre singuratate si cumva frica. Fiecare individ este singur intr-un cadru perfect golit de fiinte.

Asa arata viata de zi cu zi in Coreea de Nord, fotografiata de englezul Charlie Crane (Koryo Tours) in Pyongyang. Intr-una dintre cele mai sarace tari din lume, Coreea de Nord, accesul din afara la realitatea cotidiana este extrem de dificil. Coreea de Nord este unul dintre secretele cele mai bine tinute la nivel mondial, cu atat mai mult in aceasta lume globala in care informatia ne vine natural si aproape reflex. Cele mai multe imagini despre viata in Coreea de Nord arata parade grandioase si exercitii militare. Desi Charlie Crane a fost tot timpul sub supravegherea unui ghid, el a avut totusi permisiunea de a fotografia trecatori in timpul rutinei lor zilnice. Crane spune ca oamenii erau mandri in mod special de masinariile construite in tara lor si de cladirile lor. Aceasta este tara in care oamenii inca fabrica cu mandrie aparate de radio cu o singura frecventa, aceea a radioului national. Aceasta este tara care azi este in doliu si sufera in mod autentic pentru pierderea "conducatorului iubit". Aceasta este singura societate educata si urbanizata in istoria umanitatii care sufera de foamete in timp de pace.

Kim Jong-il, iubit conducator, a murit la finalul saptamanii trecute, incheind astfel un an deschis de primavara araba. EL nu a murit pentru ca oamenii tarii sale au invatat despre mirajul libertatii. A murit in plina glorie, lider al unei natiuni izolate. Dar nu despre el e vorba. Ci despre douazeci si cinci de milioane de oameni care par ca ar fi ramas singuri. Durerea lor e validata si autentificata de agentia nationala de stiri, care transmite starea natiunii: "Statuile presedintelui Kim Il Sung (...) si mozaicurile infatisandu-l pe Kim Jong-il sunt vizitate de un sir nesfarsit de cetateni. Ei varsa lacrimi amare, ingenunchiati, asa cum au infruntat si alte adversitati, cu increderea in el si numai el si respectandu-l pe el ca fiu al destionului si tata. Pietrele pavate sunt imbibate in lacrimi, expresie a regretului ca nu il vor mai vedea pe acela al carui zambet era ca lumina soarelui".

Inchei folosind cuvintele unui om de presa si un proverb.

"In acest moment, sunt alaturi de poporul Nord Coreean. Nu glumesc. Poporul asta sufera in frica. Si apoi o sa sufere din lipsa de educatie." Mihai Dobrovolschi
Daca planifici pentru un an, cultiva orez; daca planifici pentru un deceniu, planteaza copaci; daca planifici pentru o viata, educa oameni.(proverb chinezesc)