Povestea Ninei de la Nokia si a lui Petru de la Petrom. Efectele globalizarii

Nina

Nina se scoala devreme, trage hainele pe ea si fuge spre drumul tarii pe unde trece microbuzul Nokia. Ajunge acolo, parcurge filtrele, se schimba si ajunge la banda, inainte de fix. Asa sunt programate cursele de transport, ca Nina si fetele sa ajunga la timp. Niciun minut in minus.

Se aseaza la banda. Acolo va sta 12 ore, in picioare. Din care, 30 de minute va merge sa stea tot in picioare, la coada la impins tava. În maini are manusi, pe cap, o boneta si e incaltata cu papuci de plastic. "Arat ca un pui congelat", spune Nina si rade. Nu trebuie sa ajunga nici fir de praf din colbul ulitelor din Jucu, pe minusculele piese facute de alta Nina, din Taiwan. În fiecare tura, sta doisprezece ore in picioare si ansambleaza telefoane Nokia. Doua mii de bucati trec, de fiecare data, prin mainile batatorite de sapa ale Ninei.

Cand mi-a cazut un aparat de radio pe jos si s-a facut bucati, Nina s-a aplecat, l-a adunat pe masa de la bucatarie si, cat ai clipi, l-a facut la loc, cum era. Nina a invatat acum sa treaca repede, repede cu mana inmanusata peste bumbii si placutele din plastic. Pentru ca femeile de pe valea Somesului nu mai cos, de doi ani incoace, prosoape ci telefoane mobile si tin intre buricele degetelor piesele, cu maxima dexteritate.

Pentru asta primesc opt milioane de lei vechi pe luna si tichete de masa. Din care li se trag banii pentru mancarea de la pranz, li se trag si banii de transport. Raman cam cu sase milioane de lei vechi. 150 de euro pe luna. Un muncitor neamt de la Nokia-Bochum lua 1.600 de euro pe luna. Contractele romanilor se reinnoiesc o data la doua luni. Sunt pe termen determinat, pentru ca, in cazul concedierilor, firma sa nu aiba probleme.

Suna de masa. Au cartele si merg sa manance. Dar cum sunt multe, femeile stau la coada la spalat pe maini, apoi la coada la impins tava. Apuca sa vada mancarea in farfurii. Se aseaza si dau sa inghita, dar suna iar de intrare la banda. Nina nu prea apuca sa manance, e slaba si cam timida, nu se bate pentru un loc in fata, la tava.

Nina si-a luat telefon. Are un Nokia anume, i se spune Falcon! Bingo, Picolo si Mumbai nu i-au placut. Fetele au rebotezat telefoanele, nu le spun pe coduri, cum apar in fabricatie, le-au dat nume dragute, iar celor de la marketing le-a placut ideea, asa ca toata fabrica le spune telefoanelor pe nume nu pe coduri. Pe Falcon al ei l-a platit in rate.

Dar Ninei ii place ce face, oricum ai lua-o, e mai bine decat nimic. În casa lor, doar ea lucreaza, doar ea aduce bani. Are copil mic si si-a luat frigider. Fuge cu picioarele ei subtiri in fiecare dimineata spre microbuzul Nokia care s-o duca in imperiul de plexiglas. Acolo e curat, miroase frumos si e luminos.

Daca intr-o dimineata n-ar mai fugi, ar muri de ciuda. Pentru ca alta fata din sat i-ar lua locul.

Petru

Petru este sudor, are autorizatie internationala pentru lucrari de maxima periculozitate. Lucreaza la OMV Petrom pentru 15 milioane de lei vechi pe luna. Face naveta cu ce poate la statia de exploatare care este la 40 de km de casa. Are salopete de bumbac, albastrii, i le spala nevasta cu soda caustica. Are o amarata de casca si sapte ingineri in spatele lui. Inginerii iau cam 35 de milioane vechi, pe luna. Maistrul lui, ca are si un maistru deasupra, 25 de milioane.

Asta vara, patronii austrieci au adus forte suplimentare in Sud, pentru a deschide noi exploatari. Muncitorii romani veneau tot mai posomorati acasa.

Austrecii aveau in campusul lor temporar conditii de zeci de ori mai bune ca ei. Aveau utilaje mai bune, echipament, cum romanii nu mai vazusera decat in filme, mancau la cantina si aveau pauza de cafea. "Petre, ii zicea unul, ai mai auzit ma, de asa ceva, pauza de cafea! Pai noi de ce sa avem, ma, pauza, daca nu avem cafea?!"

Cand nemtii plecau la masa, ai nostri scoteau pachetul de acasa. Ce pachet, ca n-as putea sa va spun. Cand are nevasta lui Petru o bucata de carnat, din garnita, sa i-l puna langa paine, e marfa! Acasa mai au trei copii, iar alea 15 milioane sunt de toate, nu mai vin altii.

Petru a ajuns mut acasa, intr-o seara. Nevasta lui a aflat de la un vecin de ce. Auzise de la un sarb care lucra in lotul austriecilor, cat are el pe luna. 4.000 de euro. Și nu era sudor! Și nu de mare clasa! În ziua aia l-au si chemat sefii sa sudeze, "sub foc", niste conducte fisurate. Stateau la spatele lui si strigau: "Ai grija Petre, ca sarim dracului cu totii in aer!" Uneori il apuca dracii si simte ca mai bine ar sari toti in aer.

În rest, Petru tace si inghite. Nu are unde sa se duca.

Nevasta lui nu indrazneste sa-i spuna ce a auzit de la o femeie din sat care a lucrat la cantina nemtilor pana au plecat. Ce nici in vis nu s-a gindit ca ar exista atatea alea de mancat! Douazeci de feluri de branza si cascavaluri, sunci de nici nu le poate zice numele, legume, fructe ce sa mai vorbim, sucuri pe saturate si niste chestii la cutii, din peste, cu sutele de feluri.

Zilnic, aveau meniuri diferite, muncitorii comandau la masa de pranz, ce doreau. Auzi, ce doreau!

* * *

La Cluj, autoritatile locale au pus la dispozitia Nokia 90 de ha de teren la un pret derizoriu. De cateva zile, au inceput sa apara informatii din "inchisoarea" Nokia. Presa e plina de plangerile femeilor, iar fata de la PR si-a dat demisia.

OMV Petrom a raportat in anul 2009 o cifra de afaceri de 3 miliarde de euro si a concediat intr-un an 1.500 de persoane. Cind s-a privatizat, in 2004, vinzarea catre grupul austriac OMV s-a facut cu vreo patru miliarde de euro sub pretul pietei. S-a spus ca e pretul platit de Romania pentru intrarea in UE.