Presa are probleme. Ce e de facut?

Sase mii de locuri de munca pierdute si peste 60 de publicatii locale si centrale inchise. Acesta este bilantul ultimilor trei ani de criza pentru presa scrisa. Informatia a fost data publicitatii de "Raportul FreeEx 2010 - Libertatea Presei in Romania" la inceputul acestei saptamani. Potrivit documentului, in 2010, veniturile din publicitate au scazut si tirajele mai multor ziare quality s-au injumatatit fata de anul precedent. Ceea ce este si mai ingrijorator, dincolo de aspectul pur economic al crizei presei, este faptul ca peste o treime dintre jurnalisti recunosc ca ceea ce scriu este influentat de publicitate. O problema serioasa o reprezinta lipsa unor demarcatii clare intre publicitate si produsele jurnalistice, adica asa-zisele reclame mascate sau "proiecte speciale".

Desigur, era de asteptat ca aceasta criza economica fara precedent in istoria de douazeci de ani a presei libere romanesti sa afecteze serios si mass-media noastra. Efectele ei s-au facut simtite pe un specific autohton al presei, care nu a facut decat sa inrautateasca situatia. Dupa cum observa si autorii raportului, "continutul editorial relevant si verificabil este pe cale de disparitie, sufocat de jurnalismul de haita, isteric, manipulator, opinia partizana si infotaiment".

De asemenea, "marii patroni de presa au fost in centrul dezbaterilor publice: Sorin Ovidiu Vintu a fost retinut pentru favorizarea unui infractor, Dan Diaconescu pentru santaj, Dan Voiculescu a fost dovedit colaborator al Securitatii etc. Presa aflata in proprietatea acestora a relatat dezechilibrat, partizan si, pe alocuri, isteric despre aceste evenimente." Ca sa nu mai vorbim despre faptul ca media a devenit, mai mult ca niciodata, un instrument direct si fara nicio legatura cu servirea interesului public, in ultimele campanii electorale, jucand rolul de activist electoral fara scrupule.

Gravele probleme economice cu care se confrunta media, in special cea tiparita, dar nu numai, a adus-o in situatia de a deveni vulnerabila in fata unor interese straine de specificul ei. In conditiile in care dispune de tot mai putine resurse financiare (anul acesta publicitatea are un buget de 20 mil. de euro pe tara, iar in 2008 era de 80 mil. euro), presa a devenit dependenta de resursele administratiilor publice centrale si locale, adica de bunavointa politicului. Aceasta dependenta este cea mai mare amenintare la libertatea de exprimare intr-un stat democratic si ar trebui sa constituie un semnal de alarma pentru intreaga societate romaneasca.

Presa ar trebui sa fie ultima grija a unui guvern. Probabil ca asa gandeste orice om politic ajuns intr-o functie publica printr-un mandat de reprezentare. Ori, tocmai in virtutea acestei misiuni reprezentative, cetateanul ar trebui sa ceara decidentilor politici sa faca un gest cu care politicianul n-ar fi niciodata de acord, atat timp cat lui nu-i "iese" nimic de aici: sprijinirea presei pentru a o ajuta sa treaca peste prapastia crizei! Aceasta cerere s-ar justifica tocmai prin precautia civica de a nu se lasa, in cazul unui colaps (aproape implinit), la voia politicului, fara niciun instrument care sa-i permita sa se mai faca auzit in raport cu politicul si cu statul.

O posibila solutie ar fi - ei bine, nu, nu un spijin financiar direct pentru presa - acordarea temporara, pentru cativa ani, a unor facilitati fiscale institutiilor de presa si anagajatilor acestora, echitabil si nu si nu preferential. O astfel de solutie nu ar consuma resursele financiare publice, ci doar s-ar lipsi, pentru o anunumita perioada, de ele. Resurse oricum iluzorii in actuala situatie a presei. Ideea nu este inedita, ea a functionat chiar in "vremurile bune" in Franta, de pilda. Sprijinirea presei ca mijloc de realizare a libertatii de expresie consta intr-o serie de reduceri de taxe si impozite, acordarea de gratuitati - acolo unde statul detinea un anumit control - si alte masuri similiare.

Filosofia acestui sprijin este de a nu lua si nu de a da. Principiu altfel sanatos in relatia cu administratia si politica, intrucat el scuteste presa de multe neplaceri si ii conserva credibilitatea profesionala. Si, pentru cei care nu stiu, acest gen de masuri de sustinere au existat chiar in Romania interbelica.

Nicolae Iorga, el insusi un publicist extrem de prolific, dadea, la un moment dat, urmatoarea definitie acestei bresle: "Gazetar este acela care scrie la o gazeta pentru a circula gratis cu trenul". Dincolo de aspectul ironic, el spune un adevar: gazetarii erau sprijiniti in munca lor prin facilitati acordate de stat si nu patronii gazetelor.