Reactivarea depozitelor de gaze, strategia de tara si ce ne astepta

Romania este, in acest moment, tara care nu stie incotro se indreapta sau catre ce ar trebui sa tinda. Lipsa unui proiect de tara, care sa ne ofere o linie directoare in incercarea de a pune bazele unei dezvoltari economice solide (durabile, dupa cum se spune acum) face ca astazi, in timp de criza, conducerea tarii sa semene unui pompier care stinge incendiu dupa incendiu (sa restructureze cheltuieli si locuri de munca, sa reduca deficite si sa umble la impozite), fara sa mai poata pune nicio temelie pentru viitoarele constructii.

Ca marja noastra de miscare a devenit extrem de limitata, a observat zilele acestea si delegatia FMI aflata in Romania pana la inceputul lunii august. Concluzia expertilor FMI este ca sectorul exporturilor si-a cam epuizat resursele de crestere, astfel incat viitoarea crestere economica a Romaniei nu mai are nimic de asteptat din aceasta zona. Tara noastra si-a pierdut din atractivitate, coborand pe locul 73 intr-un clasament privind performanta in atragerea investitiilor straine directe in 2010, fata de locul 63 in 2009 si de locul 42 in 2008. Poate ar fi trebuit sa va ganditi la agricultura, au sugerat discret expertii FMI!

Decidentii Romaniei nu par insa sa se fi gandit la foarte multe. Si totusi, in acest rastimp, o serie de oameni de afaceri romani au incercat sa disloce inertia publica din domeniul solutiilor de dezvoltare si sa provoace trezirea celor in masura sa ia o decizie. In urma cu vreo trei ani, un important om de afaceri organiza un veritabil road-show prin tara, incercand sa convinga ca resuscitarea depozitelor de inmagazinare a gazelor naturale, prin privatizarea si modernizarea lor, ar putea face din tara noastra un important hub energetic al Europei centrale si de est. Un alt antreprenor incerca recent sa trezeasca constiinta publica prezentand atu-urile pe care le aveam daca am trece la exploatarea resurselor noastre naturale in domeniul producerii de energie neconventionala.

Romania capitalista a mostenit de la vechiul regim aproximativ 270 de depozite subterane de inmagazinare a gazelor naturale. Astazi, ele sunt utilizate intr-o foarte mica masura. Desi, in momentul constructiei lor, acestea au reprezentat o investitie foarte importanta, acum, cele mai multe dintre ele sunt practic abandonate. Chiar presedintele Traian Basescu declara public, in urma cu catva timp, ca ele sunt inutilizabile si ca au nevoie de investitii pentru modernizare, insa statul roman nu dispune de acesti bani.

Intre timp, Ministerul Economiei lucreaza la o strategie in domeniul gazelor naturale, parte componenta a Strategiei energetice nationale la orizontul anului 2035. Cum Romania a ajuns sa importe anul trecut 2,6 miliarde metri cubi de gaze rusesti, ministerul a decis sa negocieze modificarea conventiei aflata acum in vigoare cu exportatorul pentru obtinerea dreptului de a revinde in alte state gazele livrate de Rusia. Aceasta ar deschide calea prin care Romania sa devina, la randul ei, exportator de gaze naturale.

Mai mult, partea romana a incheiat cu Gazprom discutiile si analizele preliminare privind dezvoltarea a 10 depozite de gaze pe teritoriul Romaniei. Insa optiunile nostre nu se reduc la colaborarea cu compania ruseasca de gaze. Repunerea in functiune si a celorlate depozite ar putea constitui un punct de interes pentru investitorii privati, romani sau straini, data fiind miza investitiei. Aceste depozite ar putea asigura o autonomie partiala si temporara a consumatorilor europeni in cazul unor incidente similare cu cele din iernile trecute, cand Gazprom a intrerupt, din diverse considerente, livrarea de gaze catre occidentul european.

In plus, reactivarea depozitelor prezinta avantajul de a putea importa gaze naturala pe perioda de vara, cand consumul este mai redus si se pot negocia preturi mai mici. Revanzarea acestor rezerve in perioada friguroasa reprezinta un bun potential de profit, asigurand, pe langa aceasta, si cresterea importantei strategice si economice a tarii noastre. Pentru aceasta, statul roman poate incerca o asociere cu inverstitori privati, el aducand in afacere depozitele care urmeaza sa fie modernizate. In plus, data fiind importanta strategica a retelei de depozite, statul poate pretinde ca, in aceste asocieri, sa aiba ultimul cuvant (sau "actiunea de aur") in acele situatii care ar putea afecta securitatea nationala.

Aceste demersuri ale Ministerului Economiei demonstreaza ca solutii exista si ca acestea pot deveni aplicabile. Ca este vorba despre resurse energetice sau despre potentialul agricol, important este ca initiativa privata sa capete si sprijinul statului.