Relansarea economica: subiect de mobilizare pentru mediul de afaceri

Ziarul Financiar a lansat joi, 23 Aprilie, prima dintr-o serie de intalniri care au menirea de a strange din intelepciunea mediului de business pentru a o transmite guvernului. Campania poarta numele "Cum repornim economia?" si se desfasoara sub forma unor intalniri saptamanale. Autorii ideilor de salvare a economiei vor fi antreprenori, CEO si analisti care isi propun sa ofere solutii din postura de experti economici.

Initiativa e laudabila, dar suna a fi usor inutila pentru economie. Rezultatul primei intalniri este un set de idei care nu sunt neaparat noi, cum ar fi de exemplu, sprijinirea exportatorilor prin reducerea impozitului pe profit de la 16% la 8%, scutirea de taxe pentru profitul reinvestit.
Statul primeste recomandarea de a incuraja si relansa consumul prin cheltuirea imprumutului extern pe infrastructura, scoli si spitale, ca forma de impuls dat constructiilor. De asemenea, participantii la intalnire propun reducerea rezervelor minime ale BNR pentru a debloca creditarea, subventionarea dobanzilor la credite pentru case si pentru IMM-uri, credite subventionate pentru exportatori.

Asa cum ziceam, ideile nu sunt noi. S-au mai zis cel putin in presa de specialitate. Intrebarea pe care mi-o pun e cum vor fi de ajutor. Pana acum reprezentantii mediului de afaceri au tot spus atat in presa scrisa cat si pe la tv care sunt parerile lor. Intr-adevar, e nou ca se aduna si ca produsele mintilor sunt deja agregate la final. Dar ce altceva fac, pe langa emisia de idei? E bine ca se pun mintile oamenilor cu experienta si rodaj serios de business la treaba sa lamureasca scoaterea economiei din criza. Ce ramane in aer e ce se intampla cu produsul?

Pentru ca produsul sa nu ramana la nivel abstract si ideile sa fie transformate in politici economice, e nevoie ca ele sa fie acceptate si asumate de Guvern. Simpla afirmare a lor nu inseamna implicit ca sunt preluate de cei care ar putea sa le implementeze. O multime de factori "ajuta": orientarea politica a celui ce afirma, presupusul interes ascuns al ideii propuse, dorinta de autonomie si de a demonstra ca pot prin forte proprii a celor care ar trebui sa asculte... La toate acestea se adauga si un istoric de "surzenie" din partea autoritatilor. Raman aplauze efortului de marketing al publicatiei amintite si capacitatea noastra ca si public de a prelua ideile produse si de a le rediscuta, dezaproba, contesta autorii, a le supune unui filtru al "dreptatii economice" (din categoria astia au castigat destul, sa nu ii mai incurajam). Ceea ce pana la urma... daca ne-am putea baza pe existenta unui om de PR pe la Guvern, ar putea ajunge impreuna in atentia celor pe care ii vizeaza.