Romania proiectelor minore, cu cheltuieli majore

Gandirea fragmentata, in bucatele marunte, nu ne ofera o directie, nu compune un ansamblu coerent. Vorbim de strategii, dar nu le facem si nu le respectam. Am pariat pe agricultura acum 15 ani si s-a ales praful de ea, astfel incat acum facem planuri cum o sa pariem iar. Am contractat autostrazi fara continuitate la granita, am vandut industria pe bucati, cu fiecare zala rupta din lant am omorat si partile viabile. Ne pricepem la destructurare, nu la ansamblare.

In plus, am ramas cu un defect de gandire. Fiecare alearga pe partia lui, atata cat este ea, dupa care abandoneaza si trece pe alta bucatica, lasand deoparte ce a facut pana atunci. Acest lucru se vede in afaceri, in politica, in presa, ca si in cultura. Nimicurile pe care le incercam de fiecare data ne dau impresia optimista ca facem ceva si ca suntem in viata, producem, avem utilitate. Dar la final adunam esecurile si ne ingrozim. Gasim atunci formule salvatoare pentru constiinta noastra: macar am incercat si n-am stat degeaba! Macar am facut ceva!

Ei bine, ceva nu inseamna ceva bun daca nu are continuitate. Ba mai mult, inseamna pierdere de energie, de timp, de bani.
Exact in stadiul de risipa generalizata ne-a prins si aceasta criza. Atat la nivel national cat si individual. Fiecare afacerist s-a gandit doar cum sa-i mearga lui afacerea, chiar daca acest lucru nu putea fi valabil mai mult de un an-doi. Afaceri imobiliare, comert, infrastructura, au crescut si au cazut precum castelele de nisip. Din mai multe motive, dar unul dintre ele este cel legat de mentalitate, de gandirea pe termen scurt, la nivel micro si de obisnuinta sau mai exact, neobisnuinta de a lucra in echipa. Poti fi un om de afaceri, primar, director de spital sau de aeroport, daca nu gandesti viitorul rolului tau in ansamblul celorlalti, n-ai facut nimic. Un director de ONG care lucreaza pe proiecte europene spunea in fata unui auditoriu important la un moment-dat: nu stim sa lucram in echipa, iar acest lucru este daunator si se vede.

Dar haideti sa vedem cam cum putem gandi la macroscara pentru ca de acolo incepe totul. Daca nu mai facem proiecte mici, izolate, afaceri pornite doar din ambitii personale, proiecte politice izvorate doar din orgolii de partid, poate trecem la o noua etapa, mai eficienta si pe termen lung.

Un exemplu. Avem in Transilvania trei aeroporturi importante. Cel de la Cluj s-a dezvoltat foarte mult, mai ales pe partea de pasageri. Un milion anul trecut. Acum se investeste in modernizarea pistei pentru avioanele cargo, de mare tonaj.
La cel de la Targu Mures se investeste. La Satu Mare se investeste. Nu prea sunt bani, dar oamenii trag de bugete si fac tot ce pot, un chin si pentru ei si pentru guvern. Dar nu s-a putut gandi in ansamblu viitorul acestor aeroporturi? Adica, nu se putea schimba destinatia si atunci banii doar se transferau de la o investitie la alta? Daca la Cluj avem un aeroport preferat de pasageri, atunci ar fi putut prelua si calatorii de la Tg-Mures, si pe cei de la Satu-Mare, putea deveni un aeroport destinat exclusiv traficului de calatori. Iar la Tg-Mures, unde aeroportul este mai departe de oras, asa cum este indicat pentru traficul de tip cargo, se putea transforma exclusiv pentru transportul de mare tonaj. Atunci, la Cluj nu mai era nevoie sa se investeasca 20 mil de euro in construiterea unei piste de 3.500 m in interiorul orasului, cu expropieri de terenuri si expunerea orasului la pericole. In schimb, devenea un important si elegant nod de transport aerian pentru calatori. Cheltuielile ar fi fost reduse, scopul eficientizat, si mult, mult timp castigat.
Dar toata lumea a vrut sa aiba aeroport.