Romania si-a castigat statutul de "baiat bun". Unde-s baietii rai?

Categoric, este reconfortant sa constati dimineata, lecturand presa straina, ca Romania a primit o bila alba, chiar daca ea vine la capatul unui sir bezmetic de lovituri si privatiuni. Zilele acestea, Romania a devenit "baiatul bun", vrednic de pus la panoul de onoare al celor care au reusit sa puna saua pe calul salbatic al deficitelor bugetare si comerciale, tocmai in publicatia Financial Times.

Iata ce spune cotidianul britanic. Ca oferta publica pentru vanzarea a jumatate din participatia statului roman la Petrom reprezinta un nou moment important al unei reveniri economice remarcabile. Vanzarea "argintariei familiei" a fost dureroasa pentru statul roman, dar nu la fel de mult precum taierile bugetare dupa incheierea unui acord cu Fondul Monetar International in 2009, care au inclus diminuarea platilor sociale si o reducere de 25% a salariilor in sectorul public.

Medicamentul amar functioneaza pentru Romania, constata incantat redactorul Financial Times. Aceasta situatie ar trebui sa incurajeze sperante ca Grecia, stat balcanic mai bogat si mai occidentalizat decat Romania, poate reduce cheltuielile pentru a iesi din capcana bugetara in cativa ani. Unor greci nu le place sa fie considerati "balcanici", dar, in pofida gloriei din anitichitate si a unei industrii turistice mai avansate, geografic si istoric, Grecia este mai balcanica decat Romania, mai noteaza cotidianul, citat de Mediafax.

Pentru cititorul familiarizat in oarcare masura cu realitatile romanesti, opiniile editorialistul englez nu aduc mari noutati si nici nu antreneaza noi perspective autohtone asupra crizei pe care tocmai o traversam. M-a suprins insa o intrebare pe care jurnalistul britanic o pune ca un fel de concluzie: "Poate Atena face la fel ca Romania?". Adica, ce poate face Romania si n-ar putea face Grecia? Sentimentul meu este ca cele doua tari - vorba autorului - ambele balcanice adica din Balcani, dar si cu populatii care impartasesc o cultura sociala similara, dispun cam de acelasi abilitati, dar si de aceleasi naravuri paguboase.

Aruncand o scurta privire asupra relatiilor economice recente dintre tarile noastre, constatam ca avem expriente comune interesante. Va mai amintiti probabil ca Romtelecom a fost privatizat "en-fanfare" in 1998, pachetul de actiuni fiind achizitionat de operatorul grec de telefonie OTE. Privatizarea nu a fost lipsita de scandal, pe tema vesnicului comision, in suma de nu mai putin de 8,4 milioane de dolari, acordat de Fondul Proprietatii de Stat firmei care a oferit consultanta la privatizare. Suspinciunea exprimata la acel moment a fost ca o buna parte din acel comision s-ar fi reintors in conturile unor demnitari. Povestea "comisionului de succes" a fost atat de incurcata, incat i s-a putut pune capat abia zece ani mai tarziu, in 2008, cand o instanta romaneasca a gasit pe toata lumea nevinovata!

Ce a fost mai curios in aceasta tranzactie se afla in curtea grecilor. OTE, fiind o societate cu capital majoritar de stat, n-a avut banii "cash" necesari pentru achizitia Romtelecom, asa ca a facut, la randul ei, o oferta publica de vanzare a unui pachet de actiuni din propriul capital. Oferta s-a derulat cu succes, iar OTE a obtinut banii necesari pentru incheierea tranzactiei. Cum s-au descurcat grecii? Simplu si eficient!

Dar sa ne reintorcem o clipa la vanzarea pachetului de actiuni de la Petrom de care pomeneste cu atata incantare Financial Times. Directorul ziarului Bursa, Florian "Make" Goldstein, a facut recent, in ziarul pe care il conduce, o observatie destul de nelinistitoare. Este vorba despre faptul ca oferta de vanzare a pachetului Petrom ia forma unei proceduri care, spune autorul, "nu-i nici europeana si nici romaneasca, deschizand posibilitatea alocarii dedicate a actiunilor, unui investitor ales de dinainte (sublinierea mea). Ceea ce alimenteaza zvonurile lansate in jurul Ofertei, ca ar fi conceputa sub aparenta , ca sa acopere ca, de fapt, ar fi un plasament privat, neagreat de Uniunea Europeana".

Intrucat autoritatile nu s-au grabit sa lamureasca situatia, in conditiile in care banuiala se mentine inca doar in cercul restrans al initiatilor in procedurile bursiere de oferta publica, n-am sa mai insist nici eu asupra subiectului. Insa nu pot sa nu mai intreb, inganandu-l pe editorialistul britranic: Si atunci, ce pot romanii si nu pot grecii? Sau viceversa...