Sa ghicim in factura: de ce avem un nivel scazut de trai

Cand spunem ca noi avem parte de preturi occidentale la salarii romanesti definim, de fapt, un mod de viata. Acest stil de viata este in legatura cu structura de consum a populatiei la nivel national. Adica, mai exact, el ne spune pe ce cheltuim banii. Studiile realizate de Eurostat in ultimii ani ne pot da o imagine asupra diferentelor dintre noi si celalte tari europene. In 2010, de pilda, 43% din cheltuielile romanilor erau facute pentru achizitionarea de produse alimentare, ponderea alimentelor in structura de consum a Romaniei situandu-ne pe locul 1 in UE. Spre deosebire de noi, in Germania ponderea este de 10,4%, in timp ce media UE este de 14,2%.

Daca ne uitam la cheltuielile cu intretinerea locuintei, energia electrica si combustibilii (inclusiv benzina si motorina), acest capitol are o pondere de 17,2%, insa procentul este mic pentru ca statul roman subventioneaza gigacaloria pentru locuitorii din mediul urban. Daca luam in considerare doar ponderea energiei electrice si a combustibililor, suntem iarasi campioni, cu o pondere de 13%, in timp ce in Germania ea este de 7,5%, iar in UE de 5,8%.

Nu mi-am propus sa fac o analiza a cauzelor care au generat o astfel de structura de consum a populatiei (constatarea populara ca suntem nevoiti sa tinem piept unor preturi occidentale cu salarii romanesti este elocventa), insa citirea cu atentie a unei simple facturi de energie electrica este de natura sa produca neasteptate constatari, in masura sa explice ce anume face si mai mare efortul supravietuirii in societatea romaneasca.

Ma voi opri la doua chestiuni care dau seama despre modul in care autoritatile inteleg sa trateze cosumul de energie al populatiei. Incepand cu data de 1 aprilie, a inceput sa produca efecte (inspirati puternic acum!) "Ordinul nr.9 din 25 februarie 2011 al presedintelui Autoritatii Nationale de Reglementare in Domeniul Energiei (ANRE) pentru aprobarea Regulamentului privind stabilirea modului de colectare a contributiei pentru cogenerarea de inalta eficienta si de plata a bonusului pentru energia electrica produsa in cogenerare de inalta eficienta". Dupa cum ma instiinteaza furnizorul meu de energie electrica prin intermediul facturii, compania are "obligatia sa factureze clientilor contributia pentru cogenerarea de inalta eficienta". Ca atare, aceasta "contributie", in valoare de 1,85 bani/KWh isi gaseste in premiera locul in factura mea, incarcandu-mi, e adevarat, in mod simbolic, nota de plata la curent.

Daca nu ati inteles la ce trebuie sa contribuiti de acum inainte, nu e nicio problema – ne explica Legea energiei electrice, intrucat Ordinul autoritatii in cauza uita sa faca acest lucru. In linii mari, "cogenerarea de inalta eficienta" se refera la producerea simultana, prin intermediul unei aceleasi capacitati de productie energetica, a energiei electrice si a celei termice. Cu alte cuvinte, anumiti furnizori au capacitatea tehnologica de a produce, in acelasi timp, pe langa apa calda, si energie electrica. Autoritatile noastre au gasit de cuviinta sa ii incurajeze pe cei care detin astfel de capacitati si sa-i bonifice in plus, peste castigul pe care acestia il obtin prin eficienta lor economica superioara. Pentru a strange resursele financiare cu care sa-i rasplateasca pe inovatori, ANRE a hotarat ca tot consumatorul de energie electrica sa plateasca contributia amintita.

Cu siguranta, daca pana acum stiam ca "Cei care au vor mai avea, iar cei ce n-au se vor lipsi", cu aceasta ocazie am aflat si de unde au cei-care-au-si-vor-mai-avea. Cei din urma, care n-au si se vor lipsi, sunt probabil consumatorii, nu-i asa? Aceasta pentru ca, daca statul roman vrea sa-i bonifice pe inovatorii din domeniul producerii de energie electrica, ar fi putut gasi alte resurse si cai, mai putin ciudate decat cea care ma pune in situatia de a plati mai scump o energie obtinuta mai ieftin, adica la o mai "inalta eficienta", dupa cum ne asigura chiar ordinul ANRE.

A doua observatie se refera la o chestiune ceva mai simpla, dar care ma nelamureste la fel de tare. Si anume, energia electrica este supusa accizelor. De ce este ciudat? Pentru ca accizabile sunt, in buna traditie fiscala, alcoolul, tutunul, cafeaua, bijuteriile, autoturismele si alte produse de lux sau de mare lux, cum ar fi iahturile, pustile de vanatoare etc. Codul nostru fiscal spune ca energia electrica este un produsul accizabil cu codul (daca nu stiati) NC 2716. De ce o fi intrand energia electrica in categoria produselor accizabile ramane un mister, cu atat mai mult cu cat ea nu este nici macar produsul exclusiv al unor reurse limitate si epuizabile, caci avem si energie produsa in hidrocentrale si energie eoliana, spre deosebire de gazul natural, nepurtator de accize, dar care se va epuiza cu siguranta in urmatoarele doua-trei decenii.

Insa cireasa de pe tort, asa cum am gasit-o in factura de energie electrica, esta alta: acciza pe consumul necomercial (da, necomercial, adica domestic) este purtatoare de taxa pe valoare adaugata (TVA)! Cu alte cuvinte, compania care furnizeaza curentul electric, impreuna cu statul roman, ne aplica o taxa (TVA, care este venit la bugetul de stat) pe o alta taxa (acciza, care si ea este venit la acelasi buget de stat). Iarasi inexplicabil: tocmai am vazut ca taxele sunt si ele, nu-i asa, resurse inepuizabile!