Scenarii post-conventie. A sosit momentul in care criza economica va fi gestionata de un expert?

Nu cred ca mai este cineva care sa nu fi auzit scenariul potrivit caruia Emil Boc, proaspat reales presedinte al Partidului Democrat-Liberal la Conventia Nationala de sambata, ar trebui sa paraseasca functia guvernamentala pentru, spun facatorii de strategii politice, refacerea imaginii distruse a partidului pe care il conduce. Ceea ce nu inseamna ca acest lucru se va si intampla. Informatia privind demisia cabinetului Boc este tot atat de reala pe cat de real este, de pilda, un proiect, un plan de afaceri sau orice alta constructie teoretica. Dar sunt argumente suficiente, ca ea sa treaca in practica.

Se spune: Emil Boc ar trebui sa lase locul unui alt premier, recrutat din randul expertilor. Noul premier ar trebui sa fie un economist, un familiarizat al bugetelor, al finantelor, un personaj capabil sa asculte si, mai ales, sa auda si sa inteleaga suflul organismului economic. Ideea tehocratului, adica a expertului neafiliat politic, personaj cunoscut si apreciat in domeniul lui de competenta, circula de multa vreme in mediile politice romanesti. In 2008, Teodor Stolojan era pe cale sa joace rolul tehnocratului. Daca aceasta nu s-a intamplat, a fost din cauza ca presiunile politice au fost atat de puternice, incat optiunea tehnocratului a fost complet inabusita. Si, cand spun ca la mijloc au fost presiuni politice, ma gandesc la presiunile din interiorul organizatiei, care au scos la iveala nemultumirile activistilor politici care se vedeau indepartati, astfel, de la resursele guvernarii.

Astazi, optiunea tehnocrata pare mai dezirabila ca niciodata in ultimii trei ani. Guvernul Boc si-a dovedit limitarile, iar situatia economica este departe de a fi lamurita. Mai mult chiar, analize retrospective au dovedit ca cel putin doua momente in acesti ani in care incapacitatea cabinetului PDL de a gestiona provocarile economice a ratat reluarea cresterii economice. Este vorba despre vara anului 2009, cand a fost introdus impozitul minim obligatoriu (celebrul "forfetar"), si cea a anului trecut, moment in care a fost majorata cota TVA cu cinci puncte procentuale. Asadar, un guvern priceput la a taia in carne vie (decizie simpla, dar aducatoare de mari pagube politice), ar putea fi urmat de un guvern de tehnocrati, care ar trebui sa poate lucra cu mecanisme care necesita reglaje simple, decizii sofisticate, dar si lipsite de vizibilitate publica.

Aceasta guvernare ar trebui sa ofere partidului majoritar ragazul de a rasufla o vreme, retras de pe scena publica, astfel incat actiunile sale administrative sa intre intr-un con de umbra binefacator pentru o credibilitate politica profund zdruncinata. Dar, in ecuatia care incerca sa rezolve problema guvernarii si a crizei, exista un element si mai important care ar putea impune un guvern tehnocrat. Anul viitor este an electoral dar, in acelasi timp, este si anul in care Romania nu are voie sa intre in derapaje economice, fiind constransa la politici economice si sociale austere de chiar acordul cu FMI.

Acest lucru l-a analizat, zilele trecute, Mihai Tanasescu, membru al boardului FMI, pentru Hotnews.ro. Iata ce spune Tanasescu: "2012 este un an electoral, dar sa nu uitam ca Romania are niste tinte bine stabilite, atat prin intelegerea cu Fondul Monetar si Comisia Europeana. [...] Este clar ca procesul de consolidare fiscala trebuie sa continue. Sa nu uitam ca in 2012 avem ca tinta de deficit 3% din Produsul Intern Brut, deci va fi un an in care se vor continua reformele, cresterea calitatii cheltuielilor banului public si nu in ultimul rand la o crestere a venitului la bugetul de stat". Si concluzia reprezentantului FMI: "Cred ca aceste tinte [trebuie] sa fie respectate de catre clasa politica, pentru ca este vorba de reputatia acestei tari si eu sunt convins ca este mai presus decat orice".

In final, ar mai trebui spus ca Mihai Tanasescu este unul dintre cei aflati pe lista posibililor premieri tehnocrati. Un motiv in plus sa credem ca lucrurile stau asa cum imagineaza scenariul pe care vi l-am infatisat mai sus.