Se poate privatiza Fiscul?

N-am avut niciodata simpatii libertariene, insa ultimele discutii legate de reducerea personalului bugetar din administratie si servicii publice, fluviile de jale revarsate zilnic pe ecranele televizoarelor m-au facut sa ma intreb daca nu cumva ar fi momentul sa diminuam statul pana cand va ajunge la dimensiunile la care il vom putea sustine noi, societatea. Mai pe sleau spus, pentru a evita falimentul statutului pe care nu ni-l putem permite, sa ne construim unul mai pe puterile noastre, mai modest, dar cu sanse de a supravietui pe timp de criza.

De altfel, cred ca aici ar trebui sa fie punctul zero al oricarei analize legate de procesul de optimizare a functionarii institutiei statale. In lipsa unui reper clar, dezbaterea se infunda intr-un zgomot de fond fara precedent in societatea romaneasca. Asistam zilnic la penibile spectacole media sustinute de catre sindicalisti care au achizitionat, brusc si fara preaviz, puternice principii axiologice, politicieni aflati in opozitie baltita, dar in cautare de succes electoral ieftin cu uzate retete populiste sau de catre analisti care incep sa piarda logica transformarilor bruste dintr-o agenda publica tot mai fracturata.

Anuntatele concedieri din zona administratie financiare si a politiei au adus in fata monitoarelor TV un cor antic gata sa ne infatiseze tragedia fara seaman a unei elite care - ne asigura sindicalistii distribuiti in rolul bocitoarelor - si-a dedicat intreaga energie interesului public. Si iata cum, pe nesimtite, realizam ca suntem pe cale sa pierdem serviciile profesioniste si fara repros ale functionarilor publici de care eram atat de multumiti, care nu ne-au tinut intotdeauna la coada la ghiseu, care nu ne-au plimbat dintr-un birou in altul, cat e ziua de mare, pentru inca o stampila, doua semnaturi si un aviz.

Disperarea e mare in randul reprezentantilor sindicali ai Agentiei Nationale de Administrare Fiscala, pe care ii descoperim acum plini de principii si bune intentii, ingrijorati ca oameni de nota noua sau zece au putea fi inlaturati din posturi in beneficiul unor colegi de-ai lor de nota 4 (scenariul si evaluarile privindu-i pe propriii lor colegi le apartine!), doar pentru ca reducerea posturilor este gandita in termeni teritoriali si nu in cei ai valorii profesionale.

Cate precautii, cata principialitate si cata finete in evaluare din partea acestei categorii de functionari ai statului roman! Descoperim acum ca exigentele functionarilor Fiscului sunt situate mult peste asteptarile si pretentiile noastre, ale contribuabililor. Sau, cel putin, peste ale mele, care le solicitam, in urma cu nu foarte mult timp, servicii minimale, dar imposibil de realizat inca, cum ar fi acela de a-mi primi situatiile anuale pe stickul USB si nu pe discheta, nu de alta, dar nu mai am unitate de discheta de aproape un deceniu. Si, culmea, nici nu se mai fabrica, cam tot de pe atunci.

La Interne, situatia e, in linii mari, aceeasi, insa pusa usor in umbra unei mai slabe prezente publice a reprezentatilor sindicali ai politistilor.

Poate ca, profitand de greutatile actualei crize economice, ar merita sa facem un experiment mai curajos, ale carui rezultate ar putea fi folosite ulterior in procesul de reformare a statului. Timpurile pe care le traim ar putea incuraja astfel de experimente, in conditiile in care realitatile economice si sociale ne imboldesc sa gasim noi solutii pentru optimizarea functionarii statului. Pana la un moment dat, daca nu cumva sistemul mai functioneaza si astazi, in Turcia functiona un sistem de colaboratori externi pentru incasarea taxelor la bugetul de stat in zonele mai greu accesibile functionarilor Fiscului. Sistemul avea la baza contractul incheiat intre incasatorul privat de impozite si taxe, care facea munca de colectare in schimbul unui comision negociat cu Fiscul.

Poate parea ciudat, insa sistemul de concesionare a strangerii impozitelor functiona bine in zona bazarurilor (targurile specifice Turciei), unde contabilizarea tranzactiilor era greu de realizat, iar statul turc era multumit ca putea smulge bani dintr-o zona care ii era practic inaccesibila. La limita, se poate imagina externalizarea intregului sistem de colectare a taxelor si impozitelor, urmand ca prestarea acestui serviciu de catre agenti privati sa fie nu doar mai eficienta (cine isi poate inchipui ca agentul privat va fi tentat sa "ierte" un debitor de suma datorata, cand de acolo el isi castiga in mod exclusiv painea), ci si mai ieftina. Ieftina pentru ca statul va plati acest serviciu intotdeauna doar ca procent din incasari si, in plus, ar fi degrevat de alte obligatii sociale si va fi scutit de vesnicele hartuieli sindicale.

Iar tot acest sistem ar fi perfect functional sub supravegherea Justitiei, in conditile in care aceasta ar fi capabila sa sanctioneze orice incercare de abuzuri, fie ca ele vin din partea colectorului sau a contribuabilului. Iar aceasta capacitate de control nu ar avea nevoie decat de un corp solid de magistrati specializati in contencios administrativ. Mai mult chiar, cred ca un astfel de sistem ar functiona chiar mai bine decat cel actual, dat fiind faptul ca e de preferat un sistem public operat privat si controlat de stat unuia de stat, dar necontrolat de nimeni. Iar guvernul Boc ar putea face acest experiment, intreprinzatori privati dornici de noi oportunitati se gasesc.

Iar, mai apoi, ce-ati spune despre concesionarea serviciului de ordine si siguranta publica? Despre privatizarea Politiei? Da, poate ar fi riscant. Dar experimentul cu privatizarea Politiei Rutiere ar fi cu siguranta un succes de business. Un comision de doar 1% din amenzi ne-ar aduce o politie mai eficienta decat cea americana. V-o garantez!