search
conta.ro cauta meniu
search

Sediu fix din perspectiva TVA: 3 intrebari esentiale si raspunsurile specialistului

Normele aplicabile in domeniul TVA prevad, la nivel european, conceptul de „fixed establishment” (sediu fix) prin care se defineste posibilitatea ca o persoana impozabila sa fie considerata prezenta in alt stat membru decat cel al sediului sau principal de activitate.

Potrivit art. 11 din Council Implementing Regulation (EU) No. 282/2011, un sediu fix este “orice loc, altul decat sediul activitatii economice principale, caracterizat printr-un grad suficient de permanenta si o structura adecvata de resurse umane si tehnice, care permit fie furnizarea serviciilor, fie primirea si utilizarea serviciilor furnizate pentru nevoile sediului.”

1. Ce inseamna „sediu fix” din perspectiva TVA?

La nivel national, in legislatia fiscala aplicabila unei persoane nerezidente care realizeaza operatiuni in Romania, conceptul de „sediu fix” este reglementat in mod similar. Astfel, daca o persoana impozabila are sediul activitatii economice in alt stat, aceasta poate fi considerata „stabilita” in Romania daca are un sediu fix aici, adica dispune de suficiente resurse tehnice si umane care sa permita efectuarea regulata de livrari de bunuri si/sau prestari de servicii impozabile.
 
Este important sa punctam ca normele prevad expres ca simpla obtinere a unui cod de TVA (VAT number) intr-un stat membru nu este, in sine, suficienta pentru a retine existenta unui sediu fix.
 
Prin urmare, baza legala arata ca sediul fix presupune o prezenta concreta, stabila si operationala, nu o formalitate administrativa.

2. Care este diferenta intre cele doua forme de inregistrare TVA

a) Inregistrarea prin sediu fix -> pe scurt, prezenta reala si structurat-operativa
 
Cand o entitate nerezidenta opteaza sau este obligata sa se inregistreze in scopuri de TVA intr-un alt stat membru prin declararea unui sediu fix, aceasta reflecta existenta unei prezente economice reale si permanente in statul respectiv. Aceasta inseamna un loc cu structura, operational (dotat cu resurse umane si tehnice) capabil sa desfasoare activitati economice, fie prestari de servicii, fie livrari de bunuri, sau, in anumite situatii, sa primeasca si sa utilizeze servicii.
 
In aceasta ipoteza, sediul fix devine punct de referinta pentru determinarea locului prestarii serviciilor, astfel ca serviciile furnizate catre/ de la acel sediu pot fi impozabile in statul membru unde se afla sediul fix, potrivit regulilor de TVA.
 
Asadar, sediul fix implica obligatii clare: inregistrare fiscala locala, depunerea deconturilor TVA, colectare/plata TVA, conform reglementarilor locale. Prezenta sediului fix poate implica, de asemenea, implicarea efectiva a structurii respective in realizarea operatiunilor economice. Aceasta corespunde intentiei legiuitorului comunitar si adaptarii sale la practica fiscala nationala.
 
b) Inregistrarea TVA fara sediu fix -> pe scurt, prezenta formala, fara structura locala
 
In situatia in care entitatea nu dispune de o structura reala si permanenta in statul membru respectiv (adica lipsesc resursele umane si tehnice adecvate), chiar daca are un cod TVA sau o adresa formala, nu poate fi considerata ca are un sediu fix. In acest caz, inregistrarea este de natura strict administrativa, impusa de necesitatea conformarii cu regulile privind TVA pentru anumite operatiuni (livrari, prestari, stocuri, achizitii intracomunitare etc.), dar nu inseamna o prezenta economica reala si stabila.
 
In consecinta, locul impozitarii si modul de aplicare a TVA se determina prin regulile standard (de regula, la sediul real al beneficiarului/prestatorului) si nu prin atribuirea catre un sediu fictiv sau formal. In practica, aceasta inseamna ca beneficiarul nu poate asuma ca exista un sediu fix ce califica pentru regulile speciale privind locul prestarii.
 
Spre exemplu, operatorul economic poate fi obligat sau poate opta pentru inregistrarea directa in scopuri de TVA intr-un alt stat membru fara a detine un sediu fix in acel stat. Acest tip de inregistrare deriva din regulile generale privind locul operatiunilor impozabile, in special in cazul:
 
  • detinerii de stocuri in alt stat membru, inclusiv in regim de „call-off stock”, fara personal sau infrastructura proprie;
     
  • efectuarii de livrari locale de bunuri in statele membre unde locul livrarii nu este influentat de existenta vreunui sediu fix;
     
  • efectuarii de achizitii sau livrari intracomunitare care impun inregistrarea in scopuri de TVA potrivit legislatiei nationale a statului membru respectiv;
     
  • situatiilor in care persoana impozabila straina este obligata la plata TVA ca furnizor, in lipsa aplicarii mecanismului de taxare inversa (reverse charge).

In aceste cazuri, inregistrarea este una pur formala, strict in scopuri de declarare si colectare a TVA, nefiind conectata la existenta unei infrastructuri operationale locale. Locul prestarii sau livrarii nu este influentat de o eventuala prezenta economica, deoarece sediul fix lipseste. Astfel, operatorul nu poate fi tratat ca avand un centru de activitate economica in statul gazda, iar autoritatile fiscale nu pot atribui acestuia o implicare reala in executarea operatiunilor prin intermediul unor resurse locale.

3. Ce inseamna „resurse umane si tehnice suficiente” din perspectiva TVA?

Notiunea de „suficienta” a resurselor umane si tehnice trebuie interpretata in lumina Regulamentului 282/2011 si a jurisprudentei CJUE. Aceasta nu implica necesitatea unor capacitati operationale identice cu sediul central al intreprinderii, ci existenta unui ansamblu functional care permite prestarea sau primirea de servicii in mod autonom.
 
Astfel, trebuie sa urmarim respectarea urmatoarelor conditii:
 
  • Permanenta adecvata: locul/sediul nu poate fi o prezenta ocazionala, temporara sau episodica; trebuie sa existe un angajament stabil, care sa reflecte intentia de desfasurare continua de activitati economice.
     
  • Structura umana adecvata: trebuie sa existe personal (angajati sau alocati dedicat sediului) care sa realizeze activitati economice relevante (prestari sau gestiune operationala), nu doar un birou de reprezentanta sau o adresa formala. In lipsa unui astfel de personal, aprecierea ca sediu fix poate fi contestata.
     
  • Structura tehnica adecvata: infrastructura, echipamente, spatii, logistica, mijloace tehnice necesare pentru derularea activitatilor economice: depozite, birouri, echipamente IT, utilaje etc., corespunzatoare naturii activitatii desfasurate.
     
  • Capacitatea de a furniza sau receptiona servicii / bunuri: sediul fix trebuie sa fie efectiv functional: fie pentru a furniza servicii sau bunuri, fie pentru a primi si utiliza servicii pentru nevoile sale. Nu este suficient ca sediul sa existe doar formal.
     
  • Documentarea acestor elemente este esentiala: contracte, angajari, dovada controlului asupra infrastructurii, fluxuri reale de operatiuni, astfel incat, in eventualitatea unui control fiscal, existenta sediului fix sa fie demonstrabila si justificata.
 
Totodata, practica autoritatilor fiscale si a instantelor din state membre (inspirata din jurisprudenta Curtii de Justitie) arata ca simpla detinere a unui imobil, afiliere la entitate locala, subcontractare de servicii sau existenta unui depozit nu sunt, per se, suficiente pentru a califica sediul ca fix, daca nu sunt respectate criteriile de structura si permanenta.

Explicatii oferite in luna decembrie 2025 de catre specialistii site-ului PortalContabilitate.ro. Dati click AICI pentru a vedea toate noutatile contabile + consultanta si raspunsuri detaliate de la experti.

Esential pentru contabili - Monografii contabile complete



Atentie, contabili!

Contabilitatea se schimba!
Completeaza adresa de email la care
vrei sa primesti Raportul Gratuit
Mapare contabila SAF-T. TOP 6 Studii de caz