Sindicalismul trebuie reinventat. Si cat mai repede

Sindicatele de la noi au o imagine dezastruoasa, istoriceste vorbind. In comunism s-au compromis pentru ca sindicatul se suprapunea cu partidul iar acum, in capitalism, se mai compromit odata pentru ca se identifica cu mafia. Muncitorul, functionarul, profesorul sau medicul traieste intr-o lume aproape paralela cu cea a sindicatelor desi cotizeaza acolo. Interesele profesionale sunt adesea ignorate de sindicate,iar nivelul activismului lor se ridica pana la bordura strazii de unde organizeaza mitinguri. Negocierile lor, adesea inabile, au ratat obiectivele propuse, unul dupa altul.

Au pierdut pe legea salarizarii, au pierdut pe codul muncii, au pierdut pe legea pensiilor. Am auzit doar un cor al bocetelor la televizor si cateva cantari ridicole in piata publica. Din pacate pentru ei, sindicalismul se construieste pe principii si argumente nu pe sloganuri vulgare. Ori, din scoala aceasta a vietii de sindicat au iesit mai multe rateuri.

In ultimul timp vedem cum se risipeste misterul din jurul conducerii sindicatelor si incepem sa intelegem de ce lupta sindicala a fost atat de ineficienta in Romania. Din motive politice dar si pe fondul crizei, constatam ca sindicatele au intrat in conflict cu legea, cu guvernul, dar si cu muncitorul disperat.

Daca luam legile ultimilor 10 ani nu vom descoperi acolo contributii majore aduse de sindicate in privinta activitatii profesionale din economie. In schimb, descoperim carentele unui sindicalism profesionist in momente dramatice pentru o comunitate, o intreprindere sau o breasla. Va amintiti ca numai dupa accidentul din mina Petrila au iesit minerii sa spuna ca sindicatele sunt mana in mana cu conducerea, ca nu-i intereseaza conditiile din mina ci cum sa imparta banii intre ei. Am vazut apoi arestari la vama si sindicate implicate, am vazut averile colosale ale unora si un lider important retinut pentru luare de mita.

O operatiune de imagine, putem spune, menita sa discrediteze miscarea sindicala pentru ca poporul sa accepte fara riposta masurile dure impuse de guvern. Posibil sa fi existat si un astfel de resort la baza actiunilor, dar rezultatele depasesc cu mult motivatia stramta a demersului, daca ea o fi reala. Pentru ca acum descoperim o intreaga structura cladita pe principii mafiote, fara control si fara exigente profesionale. Sindicatele au crescut si s-au umflat aberant fara ca membrii lor de rand sa le mai poata trage la raspundere, sa mai poata schimba sau cere ceva. Cu cat dialogul dintre liderii de sindicat si mafie, dintre ei si politic era mai strans, cu atat legatura cu masele era mai slaba. Incet-incet, liderii cu gulere albe au luat locul celor de tip Miron Cozma si au condus din umbra multimea spre vot primind in schimb beneficii, bani, putere.

Mecanismul este mai complicat decat il putem descrie aici, dar ce trebuie observat este ca discreditarea sindicalismului poate fi daunatoare chiar economiei, iar asta o recunosc si cei de dreapta nu doar cei de stanga. De aceea, o miscare sindicala fara lideri de tip Cozma, Luca sau Petcu ar fi absolut benefica si necesara pentru a fi partener de discutie puternic si credibil in reconstructia satului si a economiei noastre.

Daca in politica avem motive mult mai serioase sa fim sceptici cu privire la aparitia unei noi generatii de tineri curati si destepti, in sindicalism ar trebui sa fie mult mai usor. In toate domeniile exista oameni daruiti, onesti si competenti. Exista tineri pregatiti la Cambridge, la Harvard, la Sorbona. Cautati-i si dati-le lor mandatul sa va reprezinte pentru ca sindicatele nu trebuie sa fie ce am vazut noi pana acum. Daca va uitati la tarile puternic dezvoltate economic veti vedea si un sindicalism puternic. Si nu intamplator.

PS: Stirile ultimelor zile despre liderii de sindicat suna cam asa: Succesorul lui Marius Petcu la sefia CNSLR Fratia, Liviu Luca, este, de departe, unul dintre cei mai bogati lideri sindicali din Romania. Averea lui nu este cunoscuta pentru ca nu a depus declaratiile. Controversat, influent si putred de bogat. Lider al sindicatului Petrom, Liviu Luca (57 de ani) a reusit ca din postura de aparator al drepturilor angajatilor sa-si creeze un adevarat imperiu.