Societati cu activitate suspendata la ONRC: Au obligatia de a detine un cont bancar?

In Legea nr. 70/2015, dupa modificarea prin Legea nr. 239/2025, apare obligatia la art. 1 alin. (1^2): “In vederea aplicarii prevederilor alin. (1), persoanele juridice au obligatia sa detina un cont de plati in Romania sau la o unitate a Trezoreriei Statului. Pentru persoanele juridice nouinfiintate, deschiderea contului se realizeaza intr-un termen de maximum 60 de zile lucratoare de la data infiintarii. Persoanele prevazute la alin. (1^2) au obligatia de a detine cel putin un cont de plati pe toata perioada desfasurarii activitatii.”.

 

Sanctiune: nerespectarea obligatiei de la alin. (1^2) este introdusa ca contraventie, cu amenda 3.000–10.000 lei 

 

Art. 12 alin.4 „(4) Nerespectarea prevederilor art. 1 alin. (1^2) si (1^3) constituie contraventie si se sanctioneaza cu amenda de la 3.000 lei la 10.000 lei. „

 

In paralel, Codul de procedura fiscala a fost completat prin prevederile din Legea 239/2025: contribuabilul PJ este declarat inactiv si daca “nu are cont de plati in Romania sau cont la Trezorerie” (ca un temei distinct).
 

”3. La articolul 92, dupa alineatul (1^1) se introduce un nou alineat, alin. (1^2), cu urmatorul cuprins:

(1^2) Contribuabilul/Platitorul persoana juridica este declarat inactiv si ii sunt aplicabile prevederile din Codul fiscal privind efectele inactivitatii, daca se afla in una dintre urmatoarele situatii:

a) nu are cont de plati in Romania sau un cont deschis la o unitate a Trezoreriei Statului;

b) nu a depus situatiile financiare anuale in termen de 5 luni de la implinirea termenului legal pentru depunerea acestora.”

 

Expunerea de motive  la Legea 239/2025 spune explicit ratiunea:

-mutarea platilor spre instrumente moderne + trasabilitate, combaterea evaziunii, scaderea platilor cash.

-lipsa contului e tratata ca informatie critica (“la fel de importanta ca lipsa sediului social”), iar completarea CPF cu acest caz de inactivitate este intentionata.Citat din expunerea de motive: ” Astfel, lipsa contului de plati in Romania sau a contului deschis la o unitate a trezoreriei statului, in cazul persoanelor juridice, constituie motiv de inactivare fiscala aceasta fiind o informatie financiara la fel de importanta ca lipsa sediului social, lipsa organelor statutare sau a duratei de functionare a societatii, care la randul lor constituie motive de inactivitate fiscala.”

 

Fireste, se poate poate pune intrebarea  „Cum poti declara inactiv pe cineva deja inactiv?”, dar acesta nu este o contradictie juridica, ci o redundanta normativa

Art. 92 din Codul de procedura fiscala este construit ca o enumerare de temeiuri alternative de declarare a inactivitatii fiscale („daca se afla in una dintre urmatoarele situatii…”). Norma nu instituie un statut unic legat de un singur temei, ci permite existenta mai multor cauze autonome care conduc la acelasi efect juridic: declararea inactivitatii.

 

In acest context, faptul ca o societate este deja declarata inactiva (de exemplu, ca urmare a suspendarii activitatii inscrise la ONRC) nu impiedica, din punct de vedere tehnic, existenta sau constatarea unui temei suplimentar de inactivitate (cum ar fi lipsa contului de plati). Acest al doilea temei nu genereaza un paradox juridic, ci este pur si simplu irelevant practic, intrucat nu mai produce un efect juridic nou asupra unui statut deja aplicat.

Mai mult, in practica trebuie avuti in vedere timpii administrativi diferiti: suspendarea activitatii se inscrie la ONRC, iar declararea inactivitatii fiscale se face ulterior de catre ANAF, prin decizie. In intervalul dintre cele doua momente, temeiul distinct al lipsei contului de plati poate functiona ca motiv autonom de declarare a inactivitatii fiscale.

 

Prin urmare, nu este  o contradictie normativa propriu-zisa, ci o suprapunere de temeiuri, suprapunere care este intentionata de legiuitor, asa cum rezulta din expunerea de motive ce trateaza lipsa contului de plati ca indicator relevant al comportamentului fiscal si al riscului de neconformare.

 

Prin urmare, din perspectiva conformarii administrative si a gestionarii riscului fiscal, opinia cea mai sigura este aceea ca obligatia de a detine un cont de plati subzista si pe perioada suspendarii activitatii la ONRC.

 

Deci, DA, chiar daca societatea are activitatea suspendata la ONRC, aceasta trebuie sa detina cel putin un cont de plati (in Romania sau la o unitate a Trezoreriei Statului). In lipsa acestuia, societatea se expune urmatoarelor consecinte:

- amenda contraventionala intre 3.000 si 10.000 lei, conform Legii nr. 70/2015, astfel cum a fost modificata;

- si/sau efecte pe linia inactivitatii fiscale, in temeiul Codului de procedura fiscala, in ipoteza in care nu este deja declarata inactiva.

Ca argumente principale avem:
 

1. Textul normei si politica publica (interpretare teleologica)

Din expunerea de motive rezulta ca legiuitorul trateaza contul de plati ca un element structural al trasabilitatii fluxurilor banesti, nu doar ca un instrument conjunctural utilizat exclusiv in perioadele de activitate economica efectiva. Contul este conceput ca o premisa de sistem, menita sa permita controlul si monitorizarea financiara ori de cate ori apar obligatii sau fluxuri patrimoniale.

2. Existenta unei sanctiuni contraventionale exprese

Introducerea unei contraventii distincte pentru nerespectarea obligatiei de a detine un cont de plati indica intentia legiuitorului de a institui o obligatie generala, aplicabila persoanelor juridice ca atare, si nu una conditionata strict de desfasurarea curenta a activitatii economice.
 

3.  Interpretarea extensiva a sintagmei „perioada desfasurarii activitatii”

Sintagma poate fi interpretata, intr-o cheie administrativa, ca referindu-se la perioada de existenta si functionare juridica a entitatii, timp in care aceasta poate avea obligatii patrimoniale (plati catre buget, taxe, costuri minime, operatiuni de reactivare etc.), chiar daca activitatea este temporar suspendata din punct de vedere comercial la ONRC.

 

In concluzie, aceasta interpretare reprezinta opinia cea mai sigura din punct de vedere practic, in raport cu sanctiunea prevazuta de Legea nr. 70/2015 si cu mecanismul de inactivitate reglementat de Codul de procedura fiscala.

 

Pe de alta parte, sunt opinii care sustin inaplicabilitatea obligatiei pe perioada suspendarii activitatii la ONRC

 

Aceaste opinii se bazeaza pe faptul ca art. 1 alin. (1^3) limiteaza expres obligatia la „perioada desfasurarii activitatii”, iar suspendarea activitatii reprezinta, prin definitie, lipsa desfasurarii acesteia.

 

Ca si argumente principale pentru aceasta opinie sunt:
 

1. Interpretare literala stricta

Sintagma „pe toata perioada desfasurarii activitatii” presupune existenta unei activitati efective. Atunci cand activitatea este suspendata la ONRC, societatea nu se mai afla in perioada de desfasurare a activitatii, astfel incat conditia de aplicare a obligatiei nu este indeplinita.

2. Interpretare finalistica interna a normei (art. 1 alin. (1^2))

Obligatia de a detine un cont de plati este instituita „in vederea aplicarii prevederilor alin. (1)”, care reglementeaza operatiunile de incasari si plati. In lipsa dreptului de a desfasura activitate economica si, implicit, de a realiza operatiuni de incasari si plati, norma ramane fara obiect in perioada suspendarii.

3. Redundanta cu temeiul de inactivitate fiscala prevazut de Codul de procedura fiscala

Potrivit art. 92 alin. (1) lit. d) din Codul de procedura fiscala, inactivitatea temporara inscrisa la ONRC constituie, in sine, temei de declarare a inactivitatii fiscale. In aceasta situatie, aplicarea suplimentara a temeiului constand in lipsa contului de plati nu ar trebui sa produca efecte juridice suplimentare, ceea ce alimenteaza perceptia unui rezultat redundant sau disproportionat.

 

Problema este ca in practica, acesta opinie are anumite limite si vulnerabilitati, cum ar fi:

-Expunerea de motive releva intentia legiuitorului de a trata lipsa contului de plati ca un indicator relevant al comportamentului fiscal si al trasabilitatii fluxurilor banesti, ceea ce poate conduce autoritatile catre o interpretare extensiva a obligatiei, inclusiv in perioada suspendarii.

-De asemenea, contraventia instituita de Legea nr. 70/2015 nu este formulata ca fiind conditionata de desfasurarea efectiva a activitatii economice, ci ca o obligatie atasata calitatii de persoana juridica, ceea ce reduce forta interpretarii restrictive in fata practicii administrative.

 

In concluzie, aceasta opinie (opiniile separate)  este juridic argumentabila si poate sustine o pozitie de contestare in cazul unui litigiu, insa prezinta un grad mai ridicat de risc in raport cu modul in care legiuitorul si autoritatile fiscale par sa fi conceput mecanismul normativ.

 

Se poate identifica un nucleu real de ambiguitate normativa, in sensul ca legislatia nu defineste in mod expres ce se intelege prin „perioada desfasurarii activitatii” atunci cand persoana juridica se afla in inactivitate temporara inscrisa la ONRC. Aceasta lipsa de definire genereaza un caz- care permite doua interpretari juridice rezonabile.

 

In astfel de situatii, devine incident art. 13 din Codul de procedura fiscala. Potrivit acesteia, atunci cand textul legal:

-permite mai multe interpretari rezonabile si

-nu poate fi clarificat prin metodele uzuale de interpretare (literala, sistematica),

interpretarea trebuie realizata in acord cu vointa legiuitorului, iar, in masura in care indoiala persista, in favoarea contribuabilului.

 

Problema specifica acestei spete consta insa in faptul ca vointa legiuitorului, asa cum rezulta din expunerea de motive, din introducerea unei sanctiuni contraventionale exprese si din completarea Codului de procedura fiscala cu lipsa contului ca temei de inactivitate, tinde sa incline balanta catre o obligatie generala de detinere a contului, inclusiv in ipoteze-limita precum suspendarea activitatii la ONRC (Opinia 1), si nu catre excluderea expresa a acestei obligatii (Opinia 2).

 

Prin urmare, desi norma prezinta o zona de neclaritate reala, aceasta ambiguitate este partial neutralizata in practica de ansamblul elementelor teleologice si sistematice (expunerea de motive, sanctiunea, corelarea cu CPF), care reduc semnificativ spatiul „confortabil” de aplicare a interpretarii restrictive in favoarea contribuabilului.

1. Recomandarea de conformare si minimizare a riscului

Din perspectiva conformarii fiscale si a reducerii riscului sanctionator, recomandarea ferma este ca societatea sa pastreze sau sa deschida cel putin un cont de plati (la o institutie de credit din Romania sau la o unitate a Trezoreriei Statului), inclusiv in perioada in care activitatea este suspendata la ONRC.

Aceasta conduita este justificata de faptul ca, in lipsa unui astfel de cont, societatea se expune:

-riscului de amenda contraventionala intre 3.000 si 10.000 lei, potrivit Legii nr. 70/2015, astfel cum a fost modificata;

-si/sau unor efecte administrative suplimentare pe linia art. 92 din Codul de procedura fiscala, in special in ipoteza in care nu este deja declarata inactiva fiscal.

2.  Utilizarea Opiniei 2 ca pozitie defensiva, nu ca solutie de conformare

Interpretarea potrivit careia obligatia de a detine un cont de plati nu opereaza pe perioada suspendarii activitatii la ONRC este juridic argumentabila si poate fi sustinuta intr-un cadru litigios  (contestatie).

 

Cu toate acestea, aceasta interpretare nu este recomandabila ca pozitie de conformare curenta, intrucat expunerea de motive, introducerea unei sanctiuni exprese si corelarea normei cu mecanismul inactivitatii fiscale din Codul de procedura fiscala indica faptul ca arhitectura normativa este conceputa pentru a contracara o asemenea excludere in practica administrativa.

 

Practic, este o problema de cost de oportunitate, nu una de „adevar juridic pur”, deoarece in speta avem simultan:

-o norma neclara (edge-case real: suspendare ONRC),

-doua interpretari juridice coerente,

-o sanctiune contraventionala certa,

-o autoritate de control cu marja de apreciere,

-o conduita de conformare destul de ieftina (mentinerea unui cont). Retineti ca nu am zis ”ieftina”

 

Asta muta problema din zona: „ce spune exact legea?” in zona: „ce pierd si ce castig daca aleg o interpretare sau alta?”

Daca facem o analiza de cost de oportunitate (in termeni practici), avem asa:

 

Optiunea A — Conformare „maximala” (mentii/deschizi contul)

 

Costuri:

-cost administrativ minim (10–50 lei/luna sau chiar zero, la Trezorerie);

-un pic de „frustrare” („nu era necesar”).

Beneficii:

-risc contraventional = 0;

-risc de discutie ANAF = 0;

-nu mai conteaza cum se va interpreta norma peste 1–2 ani;

-nu mai depindeti  de interpretari, de avocat, de judecator.

Cost mic, certitudine mare.

 

Optiunea B — Interpretare restrictiva (nu deschideti contul, mizati pe Opinia 2)

 

Costuri:

-risc amenda 3.000–10.000 lei;

-timp pierdut cu explicatii / contestatii;

-posibila presiune indirecta (alte verificari).

 

Beneficii potentiale:

-validarea unei interpretari doctrinare favorabile contribuabilului;

-posibilitatea obtinerii unei solutii favorabile in cadrul unui demers contencios, pe termen mediu sau lung.

 Raport cost–beneficiu nefavorabil, caracterizat printr-un risc financiar imediat si cert, in schimbul unui avantaj juridic eventual, incert si diferit in timp.

 

Prin urmare, o analiza de cost de oportunitate este pe deplin justificata in prezenta situatie, intrucat:

-legiuitorul a instituit o norma cu deficiente de precizie si claritate, in special in raport cu situatiile-limita;

-regimul sanctionator a fost introdus anterior unei clarificari explicite a sferei de aplicare a obligatiei;

-anumite ipoteze factuale relevante (precum suspendarea activitatii la ONRC) au fost lasate nereglementate in mod expres;

-consecintele practice ale acestei lacune normative au fost transferate implicit asupra contribuabilului, sub forma riscului de interpretare si conformare.

 

Intr-un asemenea context, aplicarea normei fiscale nu mai poate fi analizata exclusiv printr-un rationament deductiv rigid, ci impune o evaluare pragmatica a riscurilor si beneficiilor, specifica unui regim normativ cu marja de incertitudine.

 

In concluzie, desi sintagma «perioada desfasurarii activitatii» nu este definita de lege si permite, teoretic, o interpretare restrictiva in cazul suspendarii activitatii la ONRC, analiza sistematica si teleologica a normei, coroborata cu expunerea de motive a Legii nr. 239/2025 si cu introducerea expresa a sanctiunii contraventionale si a temeiului de inactivitate fiscala, indica faptul ca legiuitorul a conceput obligatia de detinere a contului de plati ca una cu aplicabilitate generala pe durata existentei juridice a persoanei juridice.

 

In consecinta, din perspectiva conformarii fiscale si a gestionarii riscului sanctionator, conduita prudenta consta in mentinerea sau deschiderea unui cont de plati inclusiv pe perioada suspendarii activitatii la ONRC. Interpretarea restrictiva ramane juridic argumentabila, dar implica un risc practic disproportionat in raport cu beneficiul potential.