Steve Jobs sau paradoxul liderului carismatic

Steve Jobs se retrage din pozitia de CEO al Apple. E stirea care domina canalele celor dependenti de internet, de gadgeturi, de iPod, iPhone... De ce atata valva ca omul isi vede de sanatate si paraseste o companie? Spre deosebire de alte stiri din lumea financiara, plecarea lui Steve Jobs nu creeaza valva de tipul prabusirii burselor. Pune mai degraba sub semn de intrebare numai viitorul Apple. Si nu atat viitorul companiei, cat viitorul unui stil, al unei identitati.

Ne jucam zilnic cu gadgeturile noastre si ne place ca sunt stilate, ca sunt usor de folosit si intuitive. Ca arata bine si le vedem in filme. Si ne uimesc, dar nu ne gandim prea mult la asta.

Steve Jobs a facut business pe dos decat invata manualele de MBA. Si-a asumat o directie si a urmat-o fara sa se impiedice in studii de piata. A avut curajul sa sustina ca stie mai bine decat clientii lui ce vor acestia si a avut dreptate. A creat iPhone si iPad.

Nu e ce te astepti de la un lider, asa cum il definim in carti si in cursuri de leadership. Ne uitam atent in vremurile astea dupa oameni cu potential de antreprenori. Cautam definitii ale antreprenoriatului si organizam cursuri despre cum sa faci oamenii sa te urmeze. Ati fost vreodata la cursurile astea? Ele vorbesc despre puterea liderului de a inspira si de a-i face pe ceilalti sa il urmeze. Dar sa fim seriosi, intr-un mod politicos si corect politic.

Steve Jobs este un lider incontestabil. Dar nu e ca in carte. A avut o abordare dictatoriala in Apple. A mentinut o relatie tensionata si netransparenta cu presa. Ziaristii de la Harvard Business Review vorbesc despre cum daca criticai prea mult, pierdeai accesul la companie si produsele ei. Atmosfera din Apple nu e deschisa si transparenta. New Yorker il aseamana cu Singapore: un regim totalitar deranjant daca nu ar functiona atat de bine.

Nu se descriu in carti lideri din stofa asta si totusi ei sunt cei care misca lucrurile inainte. Pentru ca au viziune si nu se sfiesc sa impuna atunci cand cartile ne invata sa ii convingem pe ceilalti, sa le castigam aderenta. Calea cartilor este cea sigura. Dar adevaratele revolutii le fac cei care fac altfel. Controversatii.

Ne e teama de ei. Ii validam doar atunci cand rezultatele lor ni-i fac imposibil de negat. Par a fi facuti din aceeasi stofa cu vizionarii revolutionari, din ale caror randuri se nasc dictatorii. Dar asa cum geniul sta la limita nebuniei, la fel si viziunea si liderii stau la limita moralitatii.