Stiti ca avem capacitatea de a ne obisnui?

Ce intrebare! Sigur ca ne obisnuim, o sa-mi raspundeti! Sigur ca stim, avem rutine, avem obiceiuri ale noastre, ale apropiatilor, ale familiilor. Nu ne place sa ne schimbam locul de munca sau locuinta pentru ca ne-am obisnuit, cu oamenii, cu locurile. Numai ganditi-va de cate ori ati folosit argumentul obisnuintei. "Mi-e greu, dar m-am obisnuit", "Ne place aici, ne-am obisnuit cu oamenii".

Obisnuintele noastre sunt un subiect atat de banal, ca pare ca nu merita prea multa atentie. Si totusi, multe dintre banalitatile cotidiene au forta de a ne duce subtil intr-o directie sau alta, fara macar sa ne dam seama ca ni se intampla. Daca maine ati castiga la Loto, cat de fericita anticipati ca va fi viata voastra? Daca maine ati pierde intr-un accident un picior, cat de nefericiti veti fi pentru urmatorii x ani?
Prima intrebare v-a dus probabil cu mintea intr-o feerie in care nu ati mai avea grija ratei lunare la banca, si copiii ar avea case decente in cartiere frumoase, si masina care zdrangane ar fi inlocuita de una noua cu scaune incalzite. Si cata fericire! In al doilea caz, v-ati imaginat probabil frustrarea si durerea, nefericirea de a depinde de ceilalti, dorul etern de a dansa, alerga, inota (poate chiar si o promisiune vinovata ca de maine sa faceti mai mult sport, atat cat sunteti binecuvantati cu ambele picioare). Ani de zile de frustrare si durere.

Ei bine, nu neg fericirea sau nefericirea initiala intensa produsa de ambele evenimente. Dar studiile(1) facute in domeniu spun ca de fapt, la un an de la asemenea evenimente, oamenii sunt la fel de fericiti sau nefericiti ca atunci cand acestea inca nu se intamplasera. Vietile lor s-au schimbat, dar s-au obisnuit. La un an dupa castigul la loto, marii norocosi erau la fel de fericiti si nefericiti cu vietile lor, ca si cei care suferisera pierderi tragice (majoritatea procentuala).

Ce avem de fapt de invatat din capacitatea noastra de a ne obisnui atat cu fericirea cat si cu suferinta?

Ca oricat ar fi de neplacuta o experienta, ne putem adapta si functiona cu ea. E valabil si pentru un serviciu stresant, dar si pentru starea unei natiuni. E nevoie de o pauza in experienta neplacerii ca sa mai poti constientiza intensitatea ei. De la serviciu, mai luam pauze sub forma de week-enduri sau concedii (cati dintre voi se gandesc cu groaza la ziua de luni?). Asta inseamna si ca avem cate o gura de aer, dar si ca in fiecare zi de luni reluam de fapt un proces de adaptare la stres si alte neplaceri. E mai greu asa. Cand insa nefericirea si blazarea sunt mai mari decat nivelul individului, atunci le constientizam mai greu, ne lasam dusi, obisnuiti ca asa merg lucrurile la noi, ca se da spaga, ca sunt gunoaie in parc, ca sunt gropi pe drumuri si serviciile sunt proaste. Atentie la obisnuinta asta!

Mai avem de invatat si ca oricat de placuta ar fi o experienta, atunci cand ea se perpetueaza in timp, fericirea scade si ne obisnuim. Partea usor amuzanta ar fi ca in acest caz suntem de fapt la fel de fericiti sau nefericiti ca si invidiatii vestici, cu puterea lor de cumparare mare si oportunitatile lor, si lipsa lor de praf pe drumuri (important e numai sa ne tinem departe de ei, ca atunci producem o pauza de la nemultumirile zilnice, si ele vor fi mult mai neplacute cand ne intoarcem).

Ce ne sfatuiesc autorii studiilor mentionate?
1. Daca va confruntati cu o sarcina neplacuta, atunci cu cat veti fi mai consecventi in a o termina, cu atat ea va fi mai putin neplacuta. Cu cat mai multe pauze, cu atat mai neplacuta!
2. Daca anticipati un eveniment sau o actiune care va face fericiti, atunci rupeti-o in cat mai multe episoade. Cu cat mai multe pauze, cu atat fericirea atasata ei va fi mai intensa! Daca va mobilati casa, rezistati satisfactiei de a cumpara toata mobila. Mai bine cate o piesa pe luna (din ce nu e strict necesar) pentru ca fericirea data de obiectele noi va tine mult mai mult!

(1) Cf. Dan Ariely, Irationalitatea Benefica. Avantajele neasteptate ale sfidarii logicii la serviciu si acasa. Editura Publica, 2011 Daniel Gilbert, In cautarea fericirii. Editura Curtea Veche, 2008.