Sunt vremuri in care vecinul conteaza. Tineti aproape

O comunitate, la fel ca si o familie, nu poate supravietui daca nu este unita. Poate parea cea mai mare banalitate pe care o poate spune cineva, dar am sa va povestesc de ce mi-a sarit in ochi „banalitatea” aceasta.

Am fost cateva zile, pentru o documentare, in zona Sighisoara, Richis, Viscri, Saschiz, sate sasesti candva. In comunitatile organizate in jurul unor initiative, lucrurile au mers bine, in cele lasate de izbeliste, nu se leaga nimic. Oamenii care au raspuns la chemarea unor activisti de pe la fundatii au luat startul: au o afacere cu dulceata, cu sucuri, miere sau ceaiuri. Cei care au mers la cursurile organizate de fundatii au pensiuni si prospera. Cei care au mers la biserica, un loc unde oamenii afla lucruri noi, au mers inainte. Cei care au mers la scoala au beneficii. Dar, mai ales, toti cei care au fost aproape de nucleul miscarii de emancipare, ca sa-i zicem asa, au prins curaj, au inteles care este calea.

Dar si in mica ta comunitate, daca nu dai, nu primesti. Am intalnit oameni care au lucrat la repararea unui podet sau la o statie de epurare. Erau mandri de ce facusera si vedeau totul ca pe ceva pozitiv. Chiar si acolo unde nu era nimic de vazut in acest sens. Ei primisera inapoi multumirea de sine si speranta in ziua de maine. Increderea ca se poate.

Am putut sa observ ca si un satuc din 461 de persoane este impartit in tabere, in categorii si subcategorii. Dar cei mai pesimisti, mai saraci si mai lipsiti de speranta sunt cei izolati. Nucleul unit al satului imbraca, precum un cocon, profitul, iar cei ramasi in marginea lui carcotesc nemultumiti. Prin satul lor au trecut 12 mii de turisti. Doar unii au avut conditii de cazare, doar unii au beneficiat din plin. Desi, din 12 mii de clienti, puteau beneficia toti. De ce au ramas citiva mofluzi? Pentru ca nu s-au dus si ei la cursuri, pentru ca n-au invatat sa gatesca la standardele cerute, pentru ca n-au avut cum sa administreze o casa de oaspeti, desi erau case berechet, la alegere.

In acelasi timp, grupul celor uniti face suc de mere, tuica, dulceata, muraturi. Ei au informatii, se ajuta, se promoveaza reciproc si merg mai departe.

In timp, intre cei din fata si cei ramasi in urma, distanta se mareste.

Asadar, tineti aproape unii de altii, sunt vremuri in care totul conteaza, dar mai ales sa nu ramai singur.