Suportati o factura mai mare la gaz? Din nou despre liberalizarea preturilor la energie

De cateva luni bune, a inceput un nou tir incrucisat asupra autoritatilor romanesti in a le determina sa accepte liberalizarea totala a pretului energiei. Pe diferite tonuri si cu diverse nuante, mesajele cu pricina au venit in acest rastimp din cel putin trei parti.

Mai intai a fost solicitarea categorica a Comisiei Europene, nerabdatoare sa ne vada aliniati la standardele comunitatii si care ne-a oferit doua luni pentru a face acest pas. In plus, Uniunea ne cere sa liberalizam exportul gazului; mai apoi a venit mesajul american, transmis prin vocea ambasadorului, intr-un interviu acordat presei economice, intr-un context mai amplu, dar la fel de categoric-imperativ. Printre aceste mesaje s-au strecurat altele, mai marunte dar si mai dese, ale diversilor analisti autohtoni, afiliati mass-media sau nu, cu exemple mai prozaice dar si mai provocatoare, in acelasi timp. Concluzia tuturor, desprinsa la finalul rostogolirii tuturor argumentelor economice, sociale si psihologice puse la bataie de emitenti, a fost una comuna: nu este bine si ne va parea rau mai tarziu ca acum primim energie ieftina!

Ei bine, am vazut multe demonstratii ciudate facute de diversi petenti in sustinerea obiectivelor lor in fata publicului, insa aceasta mi s-a parut mai interesanta decat toate. Asadar, ultima asertiune la moda cand vine vorba despre energie – si am in vedere aici gazele naturale - este ca, fiind prea ieftina, nu stim sa o apreciem cum trebuie. "Gazele ieftine descurajeaza consumul responsabil, predispun la risipa", clameaza noii profeti ai energiei scumpe. "Cine merita gaz ieftin, sau daca chiar il merita cineva?", se intreaba alti analisti, specializati in rapoarte economice.
Mi se pare oarecum ciudat modul de a pune problema. Aceste calificari mi se par ca devin de-a dreptul obsedante, prin lipsa lor de referinte. Ceva e scump sau ieftin doar in raport cu altceva. Sa facem o scurta trecere in revista: prin 2009-2010, populaţia din Rusia platea gazul cu un pret cuprins intre 23 si 40$/1000mc; in Azerbaidjan, populaţia plateşte 1,4$/1000mc; in Turkmenistan, consumatorul nu plateste nimic (gazul e gratis), dar in Ucraina, mia de metri cubi costa 90$/1000mc. In Romania, pretul s-a situat in jurul valorii de 120$/1000mc.

Desigur, poate parea absurd ca, in situatia turkmenilor, gazul sa nu coste nimic, la fel ca aerul pe care il respiram, pentru ca e, asa cum ne asigura analistii, contra-economic. Si totusi, situatia e reala, si ea este posibila prin politica de redistribuire a veniturilor pe care o asigura guvernamantul acelei tari. Nu spun ca sistemul e potrivit, dar el functioneaza.
Ei bine, contra-argumenteaza alti analisti, aici e, de fapt, o capcana. Ce folos ca, in Venezuela, de pilda, iti umpli rezervorul masinii cu benzina cu cativa centi, daca populatia acestei tari este una saraca si faptul ca traieste pe o mare de carburanti nu-i aduce prosperitatea visata? Argumentul pare distrugator, insa, din pacate pentru avocatii din oficiu ai energiei scumpite la comanda externa, nu se poate aplica si Romaniei. Si asta, dintr-un motiv foarte simplu: Romania produce mai putin gaz natural decat consuma. Ca atare, importa diferenta necesara pentru consumul intern, la preturi mai mari decat cel al gazului intern, ceea ce duce la o valoare a facturii finale situate intre cele doua pretuiri. In Venezuela, veniturile din exportul de titei sunt atat de importante, incat pretul benzinei pentru consumul intern este de neglijat. Cine se imbogateste din aceasta situatie, este o alta discutie, care tine de specificul politic sud-american.

Nu cred ca multa lume isi poate permite in Romania sa uite gazul aprins, convins ca e "prea ieftin" pentru buzunarul sau. Dimpotriva chiar, cuantumul facturilor pe vreme de iarna ne demonstreaza ca gazul a ajuns o marfa aproape prohibitiva pentru marea masa a consumatorului roman. Nu e foarte evident de ce companiile straine sunt dezarmate sa vina la noi si sa investeasca pe o piata a "gazului ieftin". Nu cu mult timp in urma, companii precum Gaz de France sau E.On Gaz au intrat in Romania cu mult entuziasm si au facut profituri de invidiat la ei acasa. Fara emotii chiar, intrucat - pe aceasta piata reglementata atat de detestata in acest moment - autoritatea de profil le garanteaza, prin pretul reglementat, inclusiv profitul! Mai cunoasteti multe afaceri cu profit garantat?

Constatarea mea este ca, in acest moment, argumentele sustinatorilor unor preturi mai mari sunt atat imprecise, cat si nehotarate. Discutia cu adevarat importanta pe tema energiei nu a inceput inca in Romania, in timp ce presiunile externe pentru adoptarea unei anumite pozitii sunt tot mai puternice si mai greu de contracarat.