Un continut bine-intentionat intr-un pachet extrem de slab livrat?

Dupa Codul Muncii, urmeaza Codul Social: pentru 10 zile, Legea asistentei sociale s-a aflat in dezbatere publica pe site-ul Ministerului Muncii. Prin interviuri si intalniri, parintele Codurilor, Ministrul Ioan Botis, lasa sa transpara si cate ceva din noua formula de acordare a beneficiilor si serviciilor sociale. In esenta, o lege frumos scrisa cu extrem de multe cuvinte mari, are ca autor un ministru care se intrece in contradictii.

Nu stim cine si ce a dezbatut. Asta nu e public. Nu stim cati dintre cei vizati de legea in cauza au intrat pe internet si au vizitat site-ul Ministerului. "Dezbaterea publica" e doar o formula: nu exista nicaieri public un inventar al vocilor care au vrut sa dezbata. Ce au avut de zis?
Agitatia mediatica se zbate in jurul posibilitatii de a pierde beneficiile sociale daca refuzi un loc de munca (oriunde ar fi el) sau formarea profesionala. In plus, multe materiale se irosesc in declaratii si interviuri ale Ministrului, care ne spune cum facem sa incurajam munca, si sa nu-l mai platim pe betivul din bodega.

E pacat. Proiectul supus dezbaterii vorbeste cu vorbe mari despre cresterea calitatii vietii si promovarea principiilor de coeziune si incluziune sociala. In acest timp, Ministrul emitent ne spune despre cum China nu are atatea coduri si nu vorbeste nimeni de Codul Muncii. O vorba inteleapta zice ca atunci cand vorbele si faptele spun lucruri diferite, sa crezi faptele. In cazul de fata vorbele spun cresterea calitatii vietii, diminuarea saraciei, incluziune sociala, servicii sociale integrate. Faptele spun ca Guvernul cauta bani. Fapte sunt si declaratiile ministrului Botis, care vorbeste de betivi uitati prin bodegi care ard banii din ajutoare.

Asadar? O lege de impact adresata unor categorii sociale cu prea putine de spus si mult mai putina forta sa spuna. O lege care vorbeste de diminuarea saraciei, dar care in acelasi timp introduce masura familiei, in loc de aceea a individului asistat. O lege care vorbeste de incluziune sociala, dar care iti propune sa te rupi de familie ca sa mergi la un loc de munca aflat oriunde. O lege care "incurajeaza" initiativa privata reducand cuantumul beneficiilor sociale oriunde ele pot fi substituite de servicii sociale, si, mai grav, oriunde exista o forma oricat de precara de economie naturala (adica trei cartofi si o varza cultivate in curtea din spate).

In plus, o mica surpriza pregatita si mamicilor, care s-au zbatut si au crezut ca au rasuflat usurate, pentru ca guvernul a ramas la o concluzie privind indemnizatia acordata pentru cresterea copilului. Gata cu procentul din salariu, fie el si plafonat. Revenim la o suma aleatorie stabilita in functie de indicatorul social de referinta si plafonata suplimentar in functie de nivelul de venituri al familiei.

Daca as putea citi legea asta si nimic altceva, atunci as crede ca e o forma de eficientizare a unui sistem, oricare ar fi fost el inainte. Daca as fi auzit numai declaratiile publice facute despre aceasta lege, as crede ca se adreseaza unui popor de lenesi care au nevoie de niste suturi zdravene ca sa-si urneasca fundurile la munca. Din pacate, chiar daca sunt poate si abuzuri, sunt o multime de oameni care traiesc la limita saraciei si pentru care presupunerea ca nu vor sa faca mai mult e o jignire urata.

Sa nu uitam totusi ca "serviciile sociale au caracter proactiv si presupun o abordare comprehensiva a nevoilor persoanei, in relatie cu situatia socio-economica, starea de sanatate, nivelul de educatie, mediul social de viata al acesteia." (art. 28, alin. 1, proiect de Lege a Asistentei Sociale).