Unde sunt banii?

Ati auzit de domnul Neculai? Pe la Cluj am auzit multi. E asa un fel de erou de-al nostru local. Omul are 41 de ani, si traieste din carat cartoane si alte catrafuse (moloz si dormeze sunt numai exemple). E imbracat frumos si curat si zambeste aparatului de fotografiat. Asta e tot ce stim despre el. Asta si faptul ca are pagina de Facebook si numar de telefon mobil. Omul isi face reclama pe un carton scris mare si plantat vizibil pe stiva lui de cartoane. Un binevoitor induiosat a creat o pagina de Facebook si oamenii l-au sunat si acum are mult de lucru.

Un interviu de un minut cu domnul Neculai ne-a mai lamurit o treaba. Omul castiga pe luna in jur de doua mii de lei. Poate 2200. E multumit si cu orarul: lucreaza de dimineata de pe la 4-5 si pana pe la 10-11 (dimineata! subliniaza el). Nu stim nimic: de unde vine si cum a ajuns pe strada. Dar omul nu cerseste si nu ne invadeaza cu nefericirea de a nu avea o slujba, sau un statut social. Isi castiga in mod onorabil painea si chiar e fericit cu venitul sau. Intre noi fie vorba, nivelul respectivului venit este chiar frumusel. Peste venitul mediu in economie.

Pe de alta parte, nu e saptamana sa nu merg la cumparaturi si in parcare sa nu ma intalnesc cu un tanar care vine cu ditamai dosarul sa imi explice despre necazurile lor de la casa de copii. Ce mai cauta tanarul cu pricina la casa de copii, nu stiu. Dar de fiecare data plec gandindu-ma un pic vinovata ca exista o sansa ca el sa fi zis adevarul. Indiferent cat de trasa de par e povestea lui si contextul permanent in care si-o spune. Nu pot sa nu ma gandesc ca cine stie, poate chiar vorbeste serios. Si totusi, "mana intinsa care nu spune o poveste...".

Criza a paralizat marile tranzactii. Nu se mai vand si cumpara imobiliarele cu usurinta si nu ne mai lansam in jonglerii la bursa. Banii de investitii s-au blocat. Dar oare s-au blocat la fel toti banii? O excursie la mall imi spune ca viata e cum nu se poate mai simpla. Ca sunt haine si gablonturi frumoase de cumparat, iar o vineri seara in parcarea aceluiasi mall imi epuizeaza toate abilitatile de sofer la vanatoare de loc de parcare.

Ceea ce inteleg si invat e ca banii circula inca in economie. Ei fac, cu tot cu criza, acelasi serviciu pe care ni l-au facut de la explozia consumului incoace: ne fac sa ne simtim mai frumosi, mai sanatosi, mai energici, mai rafinati... Cum vrem noi! Modele sunt destule in vitrine si reviste. De cheltuit continuam sa-i cheltuim la fel, cu criza sau fara criza. De investit, nu mai sunt la fel de multi. Invocam criza.

Dar cum ii producem? Domnul Neculai imi confirma o banuiala pe care o am de multa vreme. Ca a produce valoare recompensabila financiar e posibil. Ceea ce ne limiteaza sunt mai degraba propropriile noastre conditii despre cum este acceptabil sa facem bani. In plus cred ca e putin probabil ca odata ce va fi trecut criza (bat-o vina!) sa revenim la viata de dinainte de ea, ca si cum nimic nu s-ar fi schimbat. Asa ca poate e nevoie sa ne schimbam noi, ca sa treaca totusi odata criza! Sa schimbam si ceea ce cautam sa obtinem in schimbul banilor nostri, dar si cum ne imaginam ca ii vom castiga.