Venituri din activitati dependente realizate de persoane fizice nerezidente: care sunt obligatiile fiscale?

Cetatenii UE pot lucra pe teritoriul Romaniei in mod dependent in aceleasi conditii ca si cetatenii romani pe baza unui contract individual de munca. Persoanele care au cetatenia unui stat membru al UE au dreptul la libera circulatie si dreptul la prestatii de securitate sociala, in conformitate cu regulamentele comunitare.

 

Pentru obtinerea certificatului de inregistrare acestia trebuie sa prezinte la formatiunile teritoriale din judetul in care locuiesc, o serie de documente, in functie de scopul sederii in Romania. Potrivit art. 13 din OUG 102/2005, in vederea luarii in evidenta si eliberarii certificatului de inregistrare, cetatenii UE care au statutul de lucrator vor depune la sediul formatiunii teritoriale competente a Inspectoratului General pentru Imigrari, in termen de 3 luni de la data intrarii pe teritoriul Romaniei, o cerere insotita de documentul national de identitate sau pasaportul, valabile, precum si de contractul de munca sau o adeverinta eliberata de angajator, vizate in conditiile legii. Certificatul de inregistrare se emite in aceeasi zi si este valabil pentru o perioada de pana la 5 ani dar nu mai mica de un an. 
 

Asadar, pentru obtinerea certificatului de inregistrare ca urmare a angajarii in munca, sunt solicitate a fi prezentate urmatoarele documente asa cum rezulta de pe site-ul Inspectoratului General pentru Imigrari:
 

- cererea tip pentru eliberarea certificatului de inregistrare,

- carte de identitate/document national de identitate/pasaport (original si copie),

- contract de munca (original si copie) sau adeverinta eliberata de angajator (original),

- print screen din registrul general de evidenta a salariatilor, la sectiunea unde se regasesc datele referitoare la contractul de munca, stampilat si semnat de catre angajator pentru confirmarea veridicitatii documentului prezentat.

Concret, o societate intentioneaza sa angajeze (part time) un cetatean roman, rezident fiscal in Germania. Care sunt obligatiile de inregistrare si fiscale fata de statul roman? Dar fata de statul german?

 

Persoanele care au cetatenia unui stat membru al UE, cum este cazul persoanei fizice nerezidente in Romania cu cetatenia romana, au dreptul la libera circulatie si dreptul la prestatii de securitate sociala, in conformitate cu regulamentele comunitare.
 

In aceste conditii, cetatenilor straini proveniti din statele UE li se aplica acelasi regim ca si cetatenilor romani in ceea ce priveste ocuparea pietei fortei de munca, si vor primi acelasi tratament din punctul de vedere al incadrarii in munca in Romania.

 

Din punct de vedere fiscal, in masura in care cetateanul roman, rezident fiscal in Germania este angajat direct de catre societatea romana, obligatiile fiscale privind veniturile din salarii platite revin angajatorului roman, acesta urmand sa completeze si sa depuna Declaratia 112. Metodologia de determinare a impozitului pe salarii este reglementata de art. 78 alin. (2) lit. a) sau b) din Codul fiscal.

 

Trebuie amintita si obligatia de inregistrare fiscala a persoanelor fizice straine care este instituita de art. 82 alin. (1) lit. e) din Codul de procedura fiscala. Astfel, orice persoana sau entitate care este subiect intr-un raport juridic fiscal se inregistreaza fiscal primind un cod de identificare fiscala. Codul de identificare fiscala este in cazul persoanelor fizice care nu detin cod numeric personal, numarul de identificare fiscala atribuit de organul fiscal.
 

Persoana fizica care nu detine cod numeric personal va trebui sa depuna formularul 030 Declaratie de inregistrare fiscala/Declaratie de mentiuni pentru persoane fizice care nu detin cod numeric personal (OPANAF 2034/2022). Atribuirea codului de identificare fiscala se face de catre organul fiscal din cadrul ANAF, pe baza declaratiei de inregistrare fiscala depuse de aceste persoane sau la solicitarea platitorului de venit. Astfel, prin exceptie de la regula generala de solicitare a numarului de identificare fiscala, pentru persoanele fizice nerezidente care realizeaza numai venituri supuse regulilor de impunere la sursa, iar impozitul retinut este final, atribuirea codului de identificare fiscala se poate face de organul fiscal la solicitarea societatii in calitate de platitor de venit. Numarul de identificare fiscala va fi necesar pentru completarea de catre societate a Declaratiei 112.

Obligatia de inregistrare a persoanei fizice nerezidente revine acesteia si nu platitorului de venit. Posibilitatea efectuarii formalitatilor de inregistrare de catre platitorul de venit reprezinta o facilitate acordata persoanei nerezidente care realizeaza venituri supuse regulilor de impunere la sursa, iar impozitul retinut este final, potrivit art. 82 alin. (3) din Codul de procedura fiscala, acestea nefiind obligata sa incheie cu platitorul sau cu o alta persoana o imputernicire si sa o inregistreze la organul fiscal potrivit procedurii comune prevazute la art. 18 din Codul de procedura fiscala.

 

In ceea ce priveste determinarea rezidentei persoane fizice, aceasta este necesara pentru a se putea stabili care este statul in care o persoana isi va indeplini obligatiile fiscale si pentru a se evita dubla impunere in situatia in care exista cu statul respectiv incheiata o conventie in acest sens. In functie de prevederile conventiei, impozitul pe venit sau pe proprietate se datoreaza fie in Romania, fie in celalalt stat.
 

Procedura de stabilire a rezidentei fiscale, precum si formularistica necesara sunt cuprinse in OMFP nr. 1099/2016 pentru reglementarea unor aspecte privind rezidenta in Romania a persoanelor fizice.

Principalele elemente care sunt luate in considerare pentru stabilirea rezidentei unei persoane fizice care paraseste Romania sunt urmatoarele:
 

a) domiciliul din Romania;

b) locuinta permanenta din Romania a persoanei fizice, locuinta care poate fi in proprietate sau inchiriata ori care ramane disponibila oricand pentru aceasta persoana si/sau familia sa;

c) centrul intereselor vitale amplasat in Romania;

d) persoana fizica pleaca din Romania pentru o perioada sau mai multe perioade de sedere in strainatate care depasesc in total 183 de zile, pe parcursul oricarui interval de 12 luni consecutive.

Daca persoana fizica nerezidenta nu face dovada rezidentei intr-un stat cu care Romania are incheiata conventie de evitare a dublei impuneri sau este rezident al unui stat cu care Romania nu are incheiata conventie si indeplineste conditiile de rezidenta prevazute la art. 7 pct. 28 lit. b) sau c) din Codul fiscal, se va considera ca este rezident in statul roman. Persoana fizica, potrivit art. 59 alin. (2) din Codul fiscal, are obligatie fiscala integrala in Romania, fiind supusa impozitului pe venit pentru venitul obtinut din orice sursa, atat din Romania, cat si din afara Romaniei, incepand cu data de la care aceasta devine rezidenta in Romania.

Persoana fizica nerezidenta trebuie sa inregistreze la organul fiscal central competent formularul Chestionar pentru stabilirea rezidentei fiscale a persoanei fizice la sosirea in Romania in 30 de zile de la implinirea termenului de 183 de zile de prezenta in Romania.
 

La acest formular persoana fizica nerezidenta anexeaza:

a) copia pasaportului, valabil, iar cetatenii Uniunii Europene anexeaza copia pasaportului sau a documentului national de identitate, valabil;

b) copia cartii de identitate/cartii de rezidenta permanente/ permisului de sedere/certificatului de inregistrare fiscala, emisa/emis de autoritatea competenta din Romania;

c) documente care atesta existenta unei locuinte in Romania a persoanei fizice, locuinta care poate fi in proprietate sau inchiriata sau care ramane disponibila oricand pentru aceasta persoana si/sau familia sa;

d) dupa caz, certificatul de rezidenta fiscala eliberat de autoritatea competenta a statului strain cu care Romania are incheiata conventie de evitare a dublei impuneri sau un alt document eliberat de catre o alta autoritate decat cea fiscala, care are atributii in domeniul certificarii rezidentei fiscale conform legislatiei interne a acelui stat, in original sau in copie legalizata, insotit de o traducere autorizata in limba romana. Acest certificat/document este valabil pentru anul/anii pentru care este emis;

e) un document emis de autoritatea fiscala straina care atesta ca persoana fizica este scoasa din evidenta sa fiscala, dupa caz.

In urma analizei indeplinirii conditiilor de rezidenta in functie de situatia concreta a persoanei fizice, luand in considerare prevederile conventiei de evitare a dublei impuneri sau prevederile Codului fiscal, dupa caz, precum si documentatia prezentata, certificatul de rezidenta fiscala emis de autoritatea fiscala straina, organul fiscal stabileste daca persoana fizica nerezidenta pastreaza rezidenta statului strain potrivit conventiei de evitare a dublei impuneri sau devine persoana fizica rezidenta in Romania.

 

Potrivit art. 223 alin. (2) lit. d) si art. 127 din Codul fiscal, veniturile impozabile ale unei persoane fizice nerezidente, obtinute dintr-o activitate dependenta desfasurata in Romania sunt impozitate potrivit conform Titlului IV Impozit pe venit din Codul fiscal datorandu-se impozit pe salarii.

Astfel cum se precizeaza si la pct. 43 din Normele metodologice pentru aplicarea art. 127 din Codul fiscal, in aplicarea prevederilor Conventiilor pentru evitarea dublei impuneri incheiate de Romania cu statele straine, veniturile din activitati dependente realizate de persoane fizice nerezidente care isi desfasoara activitatea in Romania se impun in Romania daca persoana fizica este prezenta in Romania una sau mai multe perioade de timp ce depasesc perioada si conditiile mentionate in conventia de evitare a dublei impuneri incheiata de Romania cu statul strain, prevederile Conventiilor fiind aplicabile numai daca persoana fizica face dovada rezidentei in statul cu care Romania are incheiata conventie de evitare a dublei impuneri.

Rezidentii statelor cu care Romania are incheiate conventii de evitare a dublei impuneri trebuie sa isi dovedeasca rezidenta fiscala printr-un certificat de rezidenta emis de catre autoritatea fiscala competenta din statul strain sau printr-un alt document eliberat de catre o alta autoritate decat cea fiscala, care are atributii in domeniul certificarii rezidentei conform legislatiei interne a acelui stat. Acest certificat/document este valabil pentru anul/anii pentru care este emis.

Persoanele fizice care realizeaza venituri din Romania si care au rezidenta intr-un stat contractant cu care Romania are incheiata conventie de evitare a dublei impuneri se impun in Romania conform titlului IV din Codul fiscal pentru venituri, altele decat cele supuse impunerii potrivit titlului VI din Codul fiscal, atunci cand nu prezinta certificatul de rezidenta fiscala sau un alt document prin care se atesta rezidenta fiscala.

 

Pentru a beneficia de prevederile conventiei de evitare a dublei impuneri incheiate intre Romania si Germania, persoana fizica trebuie sa prezinte certificatul de rezidenta fiscala eliberat de autoritatea fiscala din statul sau de rezidenta.
 

In aplicarea prevederilor Conventiei dintre Romania si Germania pentru evitarea dublei impuneri cu privire la impozitele pe venit si pe capital, semnata la Berlin la 4 iulie 2001 si ratificata prin Legea 29/2002, ca urmare a prezentarii de catre persoana fizica nerezidenta a certificatului de rezidenta fiscala in Germania, veniturile din activitati dependente realizate de aceasta pentru activitatea desfasurata in Romania se impun in conditiile prevazute in conventie daca respectiva persoana fizica face dovada rezidentei in statul cu care Romania are incheiata conventie de evitare a dublei impuneri.
 

Astfel, asa cum se precizeaza si la art. 15 din Conventia pentru evitarea dublei impuneri dintre Romania si Germania, salariile si alte remuneratii similare obtinute de un rezident al unui stat contractant pentru o activitate salariata sunt impozabile numai in acel stat, in afara de cazul in care activitatea salariata este exercitata in celalalt stat contractant. Daca activitatea salariata este astfel exercitata, remuneratiile primite pot fi impuse in celalalt stat.

Remuneratiile obtinute de un rezident al unui stat contractant pentru o activitate salariata exercitata in celalalt stat contractant sunt impozabile numai in primul stat mentionat, daca:
 

a) beneficiarul este prezent in celalalt stat pentru o perioada sau perioade care nu depasesc in total 183 de zile in orice perioada de 12 luni, incepand sau sfarsind in anul fiscal vizat; si

b) remuneratiile sunt platite de o persoana sau in numele unei persoane care angajeaza si care nu este rezidenta a celuilalt stat; si

c) remuneratiile nu sunt suportate de un sediu permanent sau de o baza fixa pe care cel care angajeaza o are in celalalt stat.

Astfel, analizand prevederile enuntate si raportandu-le la situatia analizata, persoana fizica cu rezidenta in Germania urmeaza a fi supusa impozitului pe venit in Romania, urmand a beneficia de prevederile conventiei de evitare a dublei impuneri in masura in care prezinta certificatul de rezidenta fiscala eliberat de autoritatea fiscala din Germania. In vederea aplicarii metodei de evitare a dublei impunerii a veniturilor realizate din Romania conform art. 23 paragraful (2) din Conventie, persoana fizica nerezidenta va putea solicita, in temeiul art. 232 din Codul fiscal, eliberarea certificatului de atestare a impozitului platit catre bugetul de stat prin depunerea unei cereri la organul fiscal teritorial in raza caruia platitorul de venit este inregistrat ca platitor de impozite si taxe.

In ceea ce priveste obligatiile persoanei fizice rezidente in Germania fata de statul sau de rezidenta, urmeaza a fi analizate dispozitiile legislatiei pe plan local coroborate cu cele ale Conventiei pentru evitarea dublei impuneri.

 

In raport cu stabilirea calitatii de contribuabil al persoanei fizice nerezidente din punct de vedere al contributiilor sociale obligatorii in Romania urmeaza a fi respectate prevederile Codului fiscal, cu respectarea legislatiei europene aplicabile in domeniul securitatii sociale, astfel:
 

- referitor la contributia de asigurari sociale (CAS), persoana va fi considerata contribuabil daca are domiciliul ori resedinta in Romania sau, in conditiile prevazute de legislatia europeana aplicabila in domeniul securitatii sociale, daca nu are domiciliul sau resedinta in Romania (art. 136 din Codul fiscal);

- referitor la contributia de asigurari sociale de sanatate (CASS), persoana va fi considerata contribuabil daca nu detin o asigurare incheiata pe teritoriul altui stat membru care produce efecte pe teritoriul Romaniei, au solicitat si au obtinut dreptul de a sta in Romania pentru o perioada de peste 3 luni (art. 153 alin. (1) lit. c) din Codul fiscal);

Cetatenii statelor membre ale Uniunii Europene, Spatiului Economic European, Confederatiei Elvetiene si Regatului Unit al Marii Britanii si Irlandei de Nord, care au solicitat si au obtinut dreptul de a sta in Romania pentru o perioada de peste 3 luni, care detin o asigurare pentru boala si maternitate in sistemul de securitate sociala din alt stat membru al UE, SEE si CE sau in statele cu care Romania are incheiate acorduri bilaterale de securitate sociala cu prevederi pentru asigurarea de boala-maternitate, in temeiul legislatiei interne a statelor respective, care produce efecte pe teritoriul Romaniei, si fac dovada valabilitatii asigurarii, in conformitate cu procedura stabilita prin OPANAF nr. 1984/2021, nu au calitatea de contribuabil la sistemul de asigurari sociale de sanatate.
 

Persoanele care obtin venituri pentru care CASS se retine la sursa, potrivit legii, in vederea exceptarii in cursul anului fiscal de la plata contributiei, au obligatia prezentarii platitorului de venit a unei declaratii pe propria raspundere care sa contina datele de identificare a persoanei in cauza, insotita de documentul portabil A1.
 

- referitor la contributia asiguratorie pentru munca, este datorata pentru cetatenii romani, cetateni ai altor state sau apatrizii, numai pe perioada in care au, conform legii, domiciliul sau resedinta in Romania, cu respectarea prevederilor legislatiei europene aplicabile in domeniul securitatii sociale.
 

In vederea respectarii legislatiei europene aplicabile in domeniul securitatii sociale, se impune aplicarea Regulamentului (CE) nr. 883/2004 (de baza) si Regulamentul (CE) nr. 987/2009 (de aplicare), potrivit carora persoanele fizice sunt supuse legislatiei de securitate sociala a unui singur stat membru. Regula generala cuprinsa in legislatia europeana din domeniul securitatii sociale este aceea a asigurarii conform legislatiei locului de munca, conform principiului "lex loci laboris", chiar daca persoana isi are domiciliul sau angajatorul sau isi are sediul pe teritoriul altui stat membru. Conform art. 11 alin. (1) din Regulamentul nr. 883/2004, lucratorii care se deplaseaza pe teritoriul UE trebuie sa faca obiectul unei singure legislatii in materie de securitate sociala. Regula generala este stabilita de art. 11 alin. (3) lit. a) din Regulament si prevede ca persoana care desfasoara o activitate salariata intr-un stat membru se supune legislatiei din statul membru respectiv. Astfel, o persoana este supusa legislatiei unui singur stat membru la un moment dat, conform principiului unicitatii legislatiei aplicabile.
 

De la regula generala privind aplicarea legislatiei de securitate sociale a statului in care este desfasurata activitatea, Regulamentul stabileste exceptii pentru cazurile in care intervine o detasare internationala sau in caz de pluriactivitate (situatia in care un lucrator desfasoara simultan activitati salariate si/sau independente pe teritoriul a doua sau mai multor state membre), cazuri in care persoana poate ramane supusa legislatiei de securitate din statul sau de origine, potrivit art. 12 si 13 din Regulamentul mentionat. De asemenea in conformitate cu art. 16 din Regulamentul 883/2004, pot fi prevazute derogari de la situatiile enuntate mai sus, in interesul persoanei. Cererea din persoanei respective, de derogare de la dispozitiile articolelor 11-15 din regulamentul de baza se depune anticipat, ori de cate ori este posibil, la autoritatea competenta sau la organismul desemnat de autoritatea din statul membru a carui legislatie angajatul sau persoana respectiva solicita sa ii fie aplicata. In aceste cazuri este necesara prezentarea formularului A1 care certifica legislatia de securitate sociala aplicabila titularului formularului, in raport cu resortisantii unuia dintre statele membre ale UE. Prezentarea formularului A1 va certifica faptul ca persoana fizica ramane supusa contributiilor sociale obligatorii din statul sau de resedinta, nedatorand si in Romania contributii sociale obligatorii.

Foto: pexels.com