Vrei sa vinzi o casa? Deschide fereastra!

Nu merge afacerea? E criza, dar poate ca trebuie sa mai schimbi ceva. Unghiul din care te uiti la ea! Sa va spun ce am inteles de la agentii imobiliari, iar imobiliarele, stim cu totii, sunt cele mai napastuie afaceri. Au incremenit, pur si simplu.

Daca stai de vorba cu un agent imobiliar roman iti spune ca e nenorocire, ca nu sunt bani, ca nu se vinde nimic. Da, trebuie sa-l crezi. Dar continui si afli ca afacerile imobiliare la noi inseamna blocuri langa blocuri la periferiile oraselor, case in ghetouri, fara strazi, gradini sau ferestre pe lateral, ca sa nu vezi la vecini. Cum sunt locuintele pe care le vand agentii nostri? Te uiti din mijlocul sufrageriei si vezi aceleasi case, trase la indigo si-n fata ta, si-n stanga si-n dreapta ei.

Pe langa ele se ridica mormane de pamant, aleile sunt pline de noroi, iar noaptea e bezna. Departe de strazile principale, de magazine, de civilizatie, te simti ca intr-un ghetou de lux. Parca ar fi leprozerie si nu locul unde sa vrei sa traiesti. La serviciu spui ca stai in cartierul cutare, e ceva nou, sunt vile de lux. Colegii fluiera a invidie, tu te simti obligat sa zambesti. Esti bine, ce mai!

In fond, simti ca ai luat plasa. La capatul cartierului tau mai sunt o suta de case nevandute. Unele nici nu au usi si nici ferestre. Cum sa gasesti cumparator pentru ele?

Ce altceva mai poate sa vanda un lucrator in imobiliare de la noi? Niste apartamente de pe vremea lui Ceausescu, cutii de chibrituri, cu instalatii comune vechi de 60 de ani, cu pereti interiori prin care auzi cand tuseste vecina. Cum sa mearga afacerea?

Daca stai de vorba cu un agent imobiliar din Vest, afli ca acolo nu vinzi un adapost pentru noapte, ci un spatiu unde oamenii traiesc si au o viata sociala. Au conditii pentru ea!

Cei mai multi spun asa: ei vand regiunea, localitatea, peisajul, strada si abia apoi casa sau apartamentul. Cand au fost construite, s-a tinut cont de toate aceste lucruri. Proprietarul a construit unde rasarea soarele, unde era vedere spre pajiste, unde crestea ciubotica cucului, unde poti face teren de tenis sau unde poti plimba cainele.

Proprietarul avea in primul rand in cap ideea ca vinzi un spatiu larg, vinzi in primul rand zona, peisajul, localitatea si apoi metrul patrat de constructie.

O casa pe Costa Brava, cu patru dormitoare, un living, un spatiu pentru servit masa, o incapere pentru citit, trei bai, o terasa imensa, o curte, o padure de pini in spate, o priveliste spre mare si mult soare se vinde cu 100 de mii de lire.

La noi, o colivie de plexiglas, intr-un cartier cu noroi, e scoasa la vanzare pentru 120 de mii de euro. De ce nu vindem? Pentru ca livram marfa care nu trebuie.

Romania este plina de localitati superbe, de case vechi, cu stil, de paduri, ape si privelisti minunate care nu sunt in targhetul imobiliarelor. Pentru ca, in primul rand cei care se ocupa de afacerile imobiliare trebuie sa fie convinsi ca marfa lor nu trebuie sa fie neaparat o cutie la periferia orasului ci un spatiu prietenos, in care se afla si usa unei case. Poate ca oferta trebuie schimbata, pentru ca si cererea sa fie alta. La fel si in multe alte afaceri. Comparatia cu cei experimentati in economia de piata trebuie sa ne puna pe ganduri.