#61
Postat 25 September 2008 - 08:57 PM
#62
Postat 27 September 2008 - 01:35 AM
Trebuie sa va marturisesc ca nu sunt contabila cu diploma(si i-mi pare rau).Am terminat facultatea de tehnologie chimica in 1980 la Iasi, am luat repartitia in Cooperatia Mestesugareasca unde am lucrat la diverse birouri:productie,aprovizionare si desfacere.Aici trbuia sa facem diferite acte:lansari in productie,rapoarte de productie,antecalculatii de pret,bonuri de consum,inventarieri si multe altele. Desi nu faceam nimic din ce invatasem la facultate i-mi placea cea ce fac.Dupa revolutie am plecat sa lucrez la o firma privata unde lucrez si in prezent.La inceput faceam doar contabilitatea primara apoi din 2006 contabilul si-a dat demisia si am ramas singura cu toate.Am facut niste cursuri de contabilitate...... dar regretul meu cel mare este ca n-am terminat o facultate de profil.Acum e prea tarziu anii au trecut........ I-mi place entuziasmul vostru,este clar ca va iubiti meseria si cred ca acesta este cel mai important! Contabilitatea e frumoasa ! Poate cate-odata intrebarile mele vor fi banale pentru voi si -mi cer scuze de pe acum ,dar am foarte multe de invatat de la voi. Multumesc!
O noapte buna toturor !
#63
Postat 02 October 2008 - 01:20 PM
De fapt, nu povesti, ci adevarate lectii de viata, cum spunea cineva pe forum. Nu stiu daca povestea mea e una spectaculoasa, dar in mod sigur e putin mai ciudata. Si citind ceea ce ati scris voi aici m-a cuprins un fel de nostalgie…
Si, pentru ca tot ma apropii de varsta la care nu-ti mai raman decat amintirile, am sa va povestesc:
De cand ma stiu mi-am dorit sa fiu… mare vedeta! Pe la 5-6 ani ma uitam la televizor si le invidiam pe toate prezentatoarele si actritele care apareau pe micul ecran. Mi se parea ca nu exista pe lumea asta nimic mai frumos si mai interesant. Dadeam spectacole prin toata casa, cantam si recitam poezii, tinand in mana un maner de la coarda de sarit, pe post de microfon. Ce mai, ...visam sa ajung, candva, frumoasa si celebra!
Si cum aveam ceva inclinatii spre literatura, poezie si arte, la vremea liceului, mi-am ales un profil... industrial. Nu radeti! Motivele au fost cat se poate de obiective: modestii mei parinti, “muncitori fruntasi in intrecerea socialista”, nici n-au vrut sa auda de aiurelile mele artistice. Si, in plus, nu ar fi avut posibilitatea sa ma intretina la “scoli inalte” pe nu stiu unde, departe de casa. Asa ca m-am inscris la singurul liceu din oraselul nostru (cu profil industrial), fara prea mare entuziasm, dar nici foarte trista. In definitiv, la varsta aia viata era frumoasa, eram tanara, ambitioasa si aveam tot timpul din lume sa fac ceea ce voiam. Numai ca, uneori, VIATA BATE FILMUL!
Prin clasa a zecea s-a intamplat sa cunosc un baiat mai mare cu cativa ani decat mine, frumos, destept si… la fel de sarac ca si mine. Dar asta nu prea conta pe vremea aceea, cand toti eram “egali”. Prin urmare, am facut ceea ce faceau mai toate fetele “de bun simt” pe atunci, adica m-am casatorit imediat dupa ce am terminat liceul. Si normal ca a trebuit sa ma angajez cat mai repede, ca doar aveam familie, responsabilitati…, stiti voi (cei de varsta mea).
Cum nu se prinsese de mine (artista, sic!) electrotehnica din liceu si nici altceva nu stiam sa fac, mi-am gasit, printr-o cunostinta, un post “la birou”, la o firma de stat. Desi in cartea de munca eram “functionar administrativ”, faceam de toate: de la NIR-uri si bonuri de consum, facturi, registru de casa, pana la munca de secretariat si cafele pentru toata lumea din firma. Mai departe toate mi s-au intamplat atat de repede, ca intr-un vartej. M-a luat valul, cum se spune. La firma asta m-a prins revolutia si toate schimbarile care au venit dupa ea, apoi privatizarea firmei, iar mai tarziu m-au tinut aici si alte… interese.
Aici m-am intors de fiecare data dupa cele trei concedii prenatale care au urmat, pentru ca intre timp am facut trei copii. Aici lucram inca si atunci cand am divortat, aici m-am indragostit din nou (de seful meu care intre timp imi devenise iubit!). Deci, vedeti dvs., daca unii au facut contabilitate de dragul meseriei sau din ratiuni mult mai practice, eu am ales-o (ciudat, cum va spuneam la inceput) din pasiune… PENTRU SEFUL MEU!
Ca intr-un roman ieftin, veti crede, dar va asigur ca totul e cat se poate de real! Cum imediat dupa privatizare iubitul meu – fost sef si-a mai deschis o firma in asociatie cu altii si apoi alta singur, m-a rugat sa-l ajut cu contabilitatea primara. Asa ca am ramas la SA cu norma intreaga si la celelalte doua SRL-uri cu contracte de colaborare, la fel ca si ceilalti colegi ai mei. Mai tarziu, doi dintr colegii de la serviciul financiar au plecat la alte firme mai “de soi”, cu salarii mai atractive, probabil. Iar eu, cu entuziasmul tineretii (motivat, desigur, de nevoile materiale ale celor trei copii pe care ii aveam in grija), am preluat si atributiile lor.
Apoi contabilul sef s-a imbolnavit vreo luna-doua, dupa care s-a pensionat si, de voie-de nevoie, am preluat si munca lui. Cum prima firma (SA) nu mai mergea bine (ulterior a si dat faliment), iar celelalte erau la inceput de drum, nu prea se inghesuiau patronii sa mai angajeze pe altcineva. Mai ales cand eu si colega de la “personal” care mai ramasese, fara sa stim ce ne asteapta, am zis ca ne vom descurca si singure. Si ne-am descurcat, intr-un final, dar nu singure, ci… singura. Caci, dupa ce ne-am chinuit o vreme cu conturile, cu situatii financiare si toate cele, colega mea s-a “reorientat” si ea, plecand spre alte tari mai calde.
Iar eu am ramas, fireste, ca doar trebuia sa-mi ajut iubitul, nu? Nu se facea sa-l las balta tocmai atunci cand avea cel mai mult nevoie de mine. Si mai aveam un motiv: incepusem sa ma indragostesc de… contabilitate! Mai intai ajutata, apoi indrumata si mai tarziu doar verificata de un amic economist, am inceput sa deslusesc tainele conturilor si mi-a placut! Mi se parea de-a dreptul minunat ca toate se potriveau ca la carte, debitul cu creditul, activul cu pasivul… ERA UN MIRACOL!
Am facut un curs de contabilitate de sase luni (din care, intre noi fie vorba, nu prea am ramas cu mare lucru), apoi o postliceala de contabilitate, dar practica indelungata in domeniu m-a ajutat cel mai mult. Am fost in al noualea cer cand mi-a iesit “din prima” o balanta sintetica si cand am facut singura primul meu bilant (verificat si semnat de amicul economist). Firesc, a urmat si facultatea, la ID, la care recunosc ca m-am dus mai mult impinsa de la spate de iubitul meu patron (care m-a sustinut moral si financiar in tot acest timp). Pentru ca, sincer, nu credeam ca mai sunt in stare sa invat la varsta mea, cu atatea probleme pe cap, serviciu, casa, copii, examene…, stiti voi. In fine, pana la urma totul a iesit cum nu se poate mai bine. Am reusit sa-mi satisfac in timp si latura mea boema, imbinand in mod fericit vechile mele calitati “artistice” cu pasiunea mai noua pentru contabilitate. Cum? Pur si simplu. Pentru ca atunci cand faci un lucru (oricare ar fi el) cu placere, cand pui suflet in ceea ce faci, rezultatul nu poate fi decat o “opera de arta”.
...Si iata-ma acum, la “venerabila” varsta de patruzeci si… de ani, proaspata absolventa de ASE, cu serviciu (la acelasi patron), casa, copii si toate alea. Deocamdata fara licenta (ca nu am avut timp… probleme, ma intelegeti!)… dar cu o mare si minunata dorinta de a face din contabilitate o ARTA! Oricum, cred ca inca nu e prea tarziu, la anul imi voi da si licenta, poate voi deveni si experta intr-o zi (adica “vedeta” in contabilitate).
Dragilor, asa m-am molipsit eu de “microbul contabilitatii”, asta este povestea mea si, desi se spune ca nu e bine sa amesteci afacerile cu placerea, eu asta am facut de vreo cincispzece ani incoace. A fost greu, a fost usor, nu stiu… A FOST FRUMOS!
Sunteti minunati, va pup si va doresc tot binele din lume.
P.S. Inainte sa o lansez pe forum, am recitit povestea si mi-am dat seama ca e cam “siropoasa”, dar n-am de gand sa schimb nimic (meteahna de… baba sentimentala). Asa ca iertati-mi, va rog, tonul liric pentru ca, desi sunt un om al cifrelor, ma mai “chinuie” uneori vechile mele “talente artistice”.
Apropo, ce-ati zice de un subiect legat de alte hobby-uri, alte pasiuni ale contabililor, …sau ceva de genul.
Hai, pa!
#64
Postat 03 October 2008 - 09:02 AM
sa te bucuri de copii si multa succes in continuare !
#65
Postat 03 October 2008 - 01:00 PM
Toate povestile pe care le-am citit in acest topic sunt interesante. Desi sunt mai noua pe aici, am descoperit ce oameni minunati sunt colegii nostrii de breasla. Pana n-am lucrat in meseria asta aveam impresia ca toti contabilii (ca oameni ai cifrelor) sunt reci, calculati, distanti; ...portretul tipic al unui contabil: un batran carunt, cu ochelari cu rame groase, vesnic preocupat, vesnic ursuz.
Am fost placut surprinsa sa aflu ca nu e deloc asa. Si ca, in afara de calitatile lor profesionale, colegii nostrii au sentimente, ambitii, vise, ...au SUFLET!
Ma bucur ca v-am gasit si va doresc numai bine tuturor.
#66
Postat 03 October 2008 - 01:11 PM
#67
#68
Postat 03 October 2008 - 04:30 PM
#69
Postat 04 October 2008 - 03:03 PM
Inceputul meu a fost cu multe peripetii: la dorinta mamei am dat la Liceul Sanitar din Bucuresti, in 1975, pentru care am luptat 11 pe un loc si unde nu m-am regasit pe listele celor 78 de admisi.Eram cu inca 3 fete din aceeasi scoala si toate am mers sa ne luam dosarele si sa ne inscriem la Liceul Economic unde mai erau locuri libere pt.sesiunea de toamna.Fetele si le-au luat iar eu am ramas cu gura cascata: dosarul meu disparuse. Sa nu-ti vina sa crezi, nu intelegeam cum se poate sa raman pe dinafara si sa nu merg si eu la liceu. Mama era disperata si a venit la Sanitar sa se certe cu toata lumea iar secretara a sfatuit-o sa mai verifice o data listele si la admisi si la respinsi, va dati seama erau 860 de candidati, 3 ore am buchisit listele cu respinsi si minune, eram acolo, dar la admisi, pe locul 71 cu nota 5. Asa am ajuns sa fac o meserie care era interesanta, aducea destule satisfactii de toate felurile si pe care am practicat-o 10 ani. Anul 1989 m-a prins pe post de asistenta sefa la o maternitate, unde era si nu era bine. Munca cu raspundere si bani destul de putini. Eram nevoita sa accept mici atentii, fetele care au trecut pe acolo pe post de paciente stiu ce inseamna. Dar nu eram multumita, niciodata nu mi-a placut sa fiu in postura de "atentionata" pentru munca pe care eram datoare sa o fac. Picatura care a umplut paharul a fost statul de plata pe luna august 1990 unde, eu, ca sefa de sectie aveam 3200 lei iar femeia de serviciu de la spalatorie, care avea 30 de ani vechime si categorie e muncitor calificat VI, avea 6500 lei. Acum, nu invidia era cea care ma rodea ci faptul ca, scoala facuta, raspunderea pe care o purtam nu era rasplatita pe masura. Astfel ca am lasat balta postul caldut si am luat hotararea: decat sa muncesc degeaba, mai bine stau degeaba.
Intre timp, cu marea privatizare, sotul meu care lucrase 30 de ani in Cooperatia Mestesugareasca, s-a hatarat sa intre in afaceri. A infiintat un SRL si da-i bataie. A venit vremea sa angajeze un contabil. O mare bataie de cap si ce sa faci cu ideea preconceputa: un strain sa-si bage nasul in afacerile mele? Treci nevasta la scoala!
Si asa m-am apucat de invatat, intai cu un curs de 3 luni organizat de AGER dar nerecunoscut de nici un for, in 1995 m-am inscris la facultate si am terminat-o in 2000, la 40 de ani, asa ca nu mai stati pe ganduri, se poate daca vrei si sa dea Domnul sa nu fie nevoie sa faci scoala din obligatie. Studiile superioare nu sunt de mare folos pt.ca tot ce am lucrat in practica nu se prea potriveste cu ce se invata la scoala. Nu mai spun ca am facut 5 ani de contabilitate si la Licenta am dat exemen pt. REI cu lucrare de "Taxe si impozite la BS" .
Aici se termina povestea dar incerc zi de zi sa devin un contabil bun.
Bafta tuturor!
#70
Postat 11 October 2008 - 11:36 AM
Am terminat la faculta la 40 de ani , in iulie am luat licenta cu brio iar in octombrie am ramas somera dupa 22 de ani de munca . Intrebarea era ce sa fac? Raspunsul a venit de la fiul meu ,, mamica fa ce-ti place '' . Cu greu am reusit sa ma angajez la o firma( neavand experienta in domeniu) ,unde tin evidenta contabila primara .
Lucrez aici de vreo 6 luni si imi place , am invatat mult. Doamna expert contabil care ma supravegheaza m-a intrebat intr-o zi ,, la cate firme mai tin contabilitate ? . Am ramas surprinsa , am zis ca la nici una doar ca-mi place si in fiecare zi vreau sa invat ceva nou .
Citind tot cea a scris vulpisor parca imi doresc sa lucrez sub indrumarea ei , consider ca as avea de la cine invata meserie .
Bafta tuturor
#71
Postat 13 October 2008 - 02:50 PM
#72
Postat 03 November 2008 - 10:30 AM
Sunt noua pe acest forum si este interesant acest subiect. Aveti nisti povesti foarte interesante de inceput legat de aceasta meserie frumoasa. Mi-as dori ca peste cativa ani sa pot povesti si eu, dar pentru asta ar trebui sa am un inceput si imi este teama. Am terminat facultatea dar daca nu am practicat imi este greu, nu lucrez pe acest post pentru ca la firma la care sunt angajata acest post este ocupat. Sunt o persoana dornica de a invata, ambitioasa si perseverenta.
multumesc.
#73
Postat 07 November 2008 - 01:27 PM
#74
Postat 24 March 2009 - 08:12 PM
#75
Postat 28 July 2009 - 01:46 PM
#76
Postat 28 July 2009 - 11:34 PM
Mi-a facut placere sa va cunosc si pt alte probleme sper ca ma ve-ti ajuta.
o seara buna si spor la treaba!
#77
Postat 28 July 2009 - 11:43 PM
Va multumesc!
#78
Postat 29 July 2009 - 09:37 AM
numai bine. :biggrin:
#80
Postat 31 July 2009 - 01:33 PM
Felicitari si respect pentru toti care practica aceasta meserie, ea nu se poate face decat bine!
2 useri citesc topicul
0 membri, 2 vizitatori, 0 utilizatori anonimi