intr-o zi am zis ca nu asta vreu toata viata si trebuie sa fac ceva...sa fac o facultate.dar nu aveam bani de camin,chirii,si nici un serviciu sa pot plati chiria.singura solutie viabila ramasese sa lucrez pe camp(avem destule ha de pamant :biggrin: )si ce bani scoteam sa imi platesc facultatea la idd. am mers si m-am inscris la un colegiu.facultatea era un an in plus-alte cheltuieli!voiam administratie publica.am nimerit la conducerea unitatilor comerciale si de turism...era a doua optiune.era...ziua cu sapa in mana,seara luam cartile...interesant e ca asimilam bine pt. ca in timpul zilei ma puteam gandi in voie la cursuri,nu aveam n probleme in cap!in ultimul an de studiu am gasit un job,contabilitate primara,si azi dupa 4ani sunt tot acolo.nu e ceea ce visez,visez la mai mult,dar daca ma uit in urma cu 7ani,imi dau seama ca pe atunci nici nu visam sa ajung aici. visez sa pot face o balanta,un bilant(teoretic stiu,dar in practica e un pic mai dificil,desi incep sa cred ca e o idee preconceputa de a mea!),apoi visez sa pot fi intr-o zi un manager bun... pana atunci INVAT...uneori imi e dor sa dau cu sapa si sa repet regulile de functionare a conturilor-era singura problema din mintea mea pe atunci!!dar nici nu as mai rezista fara agitatia din meseria asta!!!
11
90 replies to this topic
#61
-
- Members
-
- 25 Postari:
Membru junior
Postat 25 September 2008 - 08:57 PM
intr-o zi am zis ca nu asta vreu toata viata si trebuie sa fac ceva...sa fac o facultate.dar nu aveam bani de camin,chirii,si nici un serviciu sa pot plati chiria.singura solutie viabila ramasese sa lucrez pe camp(avem destule ha de pamant :biggrin: )si ce bani scoteam sa imi platesc facultatea la idd. am mers si m-am inscris la un colegiu.facultatea era un an in plus-alte cheltuieli!voiam administratie publica.am nimerit la conducerea unitatilor comerciale si de turism...era a doua optiune.era...ziua cu sapa in mana,seara luam cartile...interesant e ca asimilam bine pt. ca in timpul zilei ma puteam gandi in voie la cursuri,nu aveam n probleme in cap!in ultimul an de studiu am gasit un job,contabilitate primara,si azi dupa 4ani sunt tot acolo.nu e ceea ce visez,visez la mai mult,dar daca ma uit in urma cu 7ani,imi dau seama ca pe atunci nici nu visam sa ajung aici. visez sa pot face o balanta,un bilant(teoretic stiu,dar in practica e un pic mai dificil,desi incep sa cred ca e o idee preconceputa de a mea!),apoi visez sa pot fi intr-o zi un manager bun... pana atunci INVAT...uneori imi e dor sa dau cu sapa si sa repet regulile de functionare a conturilor-era singura problema din mintea mea pe atunci!!dar nici nu as mai rezista fara agitatia din meseria asta!!!
#62
-
- Members
-
- 250 Postari:
Membru junior
- Gender:Female
Postat 27 September 2008 - 01:35 AM
Nu stiu cum as putea incepe povestea mea, dar uite e ora 03:49 si nu ma plictisesc citind de la cap la coada acest topic. Idea introducerii ei a fost una extraordinara! Felicitari! Ttrebuie sa recunoc la unele povesti mi-au dat si lacrimile.Am intrat pe forum sa mai invat cate ceva si efectiv am pierdut notiunea timpului.
Trebuie sa va marturisesc ca nu sunt contabila cu diploma(si i-mi pare rau).Am terminat facultatea de tehnologie chimica in 1980 la Iasi, am luat repartitia in Cooperatia Mestesugareasca unde am lucrat la diverse birouri:productie,aprovizionare si desfacere.Aici trbuia sa facem diferite acte:lansari in productie,rapoarte de productie,antecalculatii de pret,bonuri de consum,inventarieri si multe altele. Desi nu faceam nimic din ce invatasem la facultate i-mi placea cea ce fac.Dupa revolutie am plecat sa lucrez la o firma privata unde lucrez si in prezent.La inceput faceam doar contabilitatea primara apoi din 2006 contabilul si-a dat demisia si am ramas singura cu toate.Am facut niste cursuri de contabilitate...... dar regretul meu cel mare este ca n-am terminat o facultate de profil.Acum e prea tarziu anii au trecut........ I-mi place entuziasmul vostru,este clar ca va iubiti meseria si cred ca acesta este cel mai important! Contabilitatea e frumoasa ! Poate cate-odata intrebarile mele vor fi banale pentru voi si -mi cer scuze de pe acum ,dar am foarte multe de invatat de la voi. Multumesc!
.gif)
O noapte buna toturor !
Trebuie sa va marturisesc ca nu sunt contabila cu diploma(si i-mi pare rau).Am terminat facultatea de tehnologie chimica in 1980 la Iasi, am luat repartitia in Cooperatia Mestesugareasca unde am lucrat la diverse birouri:productie,aprovizionare si desfacere.Aici trbuia sa facem diferite acte:lansari in productie,rapoarte de productie,antecalculatii de pret,bonuri de consum,inventarieri si multe altele. Desi nu faceam nimic din ce invatasem la facultate i-mi placea cea ce fac.Dupa revolutie am plecat sa lucrez la o firma privata unde lucrez si in prezent.La inceput faceam doar contabilitatea primara apoi din 2006 contabilul si-a dat demisia si am ramas singura cu toate.Am facut niste cursuri de contabilitate...... dar regretul meu cel mare este ca n-am terminat o facultate de profil.Acum e prea tarziu anii au trecut........ I-mi place entuziasmul vostru,este clar ca va iubiti meseria si cred ca acesta este cel mai important! Contabilitatea e frumoasa ! Poate cate-odata intrebarile mele vor fi banale pentru voi si -mi cer scuze de pe acum ,dar am foarte multe de invatat de la voi. Multumesc!
O noapte buna toturor !
#63
-
- Members
-
- 147 Postari:
Membru junior
- Gender:Female
- Location:medias
- Interests:literatura, jocuri PC
Postat 02 October 2008 - 01:20 PM
Frumoase povesti…
De fapt, nu povesti, ci adevarate lectii de viata, cum spunea cineva pe forum. Nu stiu daca povestea mea e una spectaculoasa, dar in mod sigur e putin mai ciudata. Si citind ceea ce ati scris voi aici m-a cuprins un fel de nostalgie…
Si, pentru ca tot ma apropii de varsta la care nu-ti mai raman decat amintirile, am sa va povestesc:
De cand ma stiu mi-am dorit sa fiu… mare vedeta! Pe la 5-6 ani ma uitam la televizor si le invidiam pe toate prezentatoarele si actritele care apareau pe micul ecran. Mi se parea ca nu exista pe lumea asta nimic mai frumos si mai interesant. Dadeam spectacole prin toata casa, cantam si recitam poezii, tinand in mana un maner de la coarda de sarit, pe post de microfon. Ce mai, ...visam sa ajung, candva, frumoasa si celebra!
Si cum aveam ceva inclinatii spre literatura, poezie si arte, la vremea liceului, mi-am ales un profil... industrial. Nu radeti! Motivele au fost cat se poate de obiective: modestii mei parinti, “muncitori fruntasi in intrecerea socialista”, nici n-au vrut sa auda de aiurelile mele artistice. Si, in plus, nu ar fi avut posibilitatea sa ma intretina la “scoli inalte” pe nu stiu unde, departe de casa. Asa ca m-am inscris la singurul liceu din oraselul nostru (cu profil industrial), fara prea mare entuziasm, dar nici foarte trista. In definitiv, la varsta aia viata era frumoasa, eram tanara, ambitioasa si aveam tot timpul din lume sa fac ceea ce voiam. Numai ca, uneori, VIATA BATE FILMUL!
Prin clasa a zecea s-a intamplat sa cunosc un baiat mai mare cu cativa ani decat mine, frumos, destept si… la fel de sarac ca si mine. Dar asta nu prea conta pe vremea aceea, cand toti eram “egali”. Prin urmare, am facut ceea ce faceau mai toate fetele “de bun simt” pe atunci, adica m-am casatorit imediat dupa ce am terminat liceul. Si normal ca a trebuit sa ma angajez cat mai repede, ca doar aveam familie, responsabilitati…, stiti voi (cei de varsta mea).
Cum nu se prinsese de mine (artista, sic!) electrotehnica din liceu si nici altceva nu stiam sa fac, mi-am gasit, printr-o cunostinta, un post “la birou”, la o firma de stat. Desi in cartea de munca eram “functionar administrativ”, faceam de toate: de la NIR-uri si bonuri de consum, facturi, registru de casa, pana la munca de secretariat si cafele pentru toata lumea din firma. Mai departe toate mi s-au intamplat atat de repede, ca intr-un vartej. M-a luat valul, cum se spune. La firma asta m-a prins revolutia si toate schimbarile care au venit dupa ea, apoi privatizarea firmei, iar mai tarziu m-au tinut aici si alte… interese.
Aici m-am intors de fiecare data dupa cele trei concedii prenatale care au urmat, pentru ca intre timp am facut trei copii. Aici lucram inca si atunci cand am divortat, aici m-am indragostit din nou (de seful meu care intre timp imi devenise iubit!). Deci, vedeti dvs., daca unii au facut contabilitate de dragul meseriei sau din ratiuni mult mai practice, eu am ales-o (ciudat, cum va spuneam la inceput) din pasiune… PENTRU SEFUL MEU!
Ca intr-un roman ieftin, veti crede, dar va asigur ca totul e cat se poate de real! Cum imediat dupa privatizare iubitul meu – fost sef si-a mai deschis o firma in asociatie cu altii si apoi alta singur, m-a rugat sa-l ajut cu contabilitatea primara. Asa ca am ramas la SA cu norma intreaga si la celelalte doua SRL-uri cu contracte de colaborare, la fel ca si ceilalti colegi ai mei. Mai tarziu, doi dintr colegii de la serviciul financiar au plecat la alte firme mai “de soi”, cu salarii mai atractive, probabil. Iar eu, cu entuziasmul tineretii (motivat, desigur, de nevoile materiale ale celor trei copii pe care ii aveam in grija), am preluat si atributiile lor.
Apoi contabilul sef s-a imbolnavit vreo luna-doua, dupa care s-a pensionat si, de voie-de nevoie, am preluat si munca lui. Cum prima firma (SA) nu mai mergea bine (ulterior a si dat faliment), iar celelalte erau la inceput de drum, nu prea se inghesuiau patronii sa mai angajeze pe altcineva. Mai ales cand eu si colega de la “personal” care mai ramasese, fara sa stim ce ne asteapta, am zis ca ne vom descurca si singure. Si ne-am descurcat, intr-un final, dar nu singure, ci… singura. Caci, dupa ce ne-am chinuit o vreme cu conturile, cu situatii financiare si toate cele, colega mea s-a “reorientat” si ea, plecand spre alte tari mai calde.
Iar eu am ramas, fireste, ca doar trebuia sa-mi ajut iubitul, nu? Nu se facea sa-l las balta tocmai atunci cand avea cel mai mult nevoie de mine. Si mai aveam un motiv: incepusem sa ma indragostesc de… contabilitate! Mai intai ajutata, apoi indrumata si mai tarziu doar verificata de un amic economist, am inceput sa deslusesc tainele conturilor si mi-a placut! Mi se parea de-a dreptul minunat ca toate se potriveau ca la carte, debitul cu creditul, activul cu pasivul… ERA UN MIRACOL!
Am facut un curs de contabilitate de sase luni (din care, intre noi fie vorba, nu prea am ramas cu mare lucru), apoi o postliceala de contabilitate, dar practica indelungata in domeniu m-a ajutat cel mai mult. Am fost in al noualea cer cand mi-a iesit “din prima” o balanta sintetica si cand am facut singura primul meu bilant (verificat si semnat de amicul economist). Firesc, a urmat si facultatea, la ID, la care recunosc ca m-am dus mai mult impinsa de la spate de iubitul meu patron (care m-a sustinut moral si financiar in tot acest timp). Pentru ca, sincer, nu credeam ca mai sunt in stare sa invat la varsta mea, cu atatea probleme pe cap, serviciu, casa, copii, examene…, stiti voi. In fine, pana la urma totul a iesit cum nu se poate mai bine. Am reusit sa-mi satisfac in timp si latura mea boema, imbinand in mod fericit vechile mele calitati “artistice” cu pasiunea mai noua pentru contabilitate. Cum? Pur si simplu. Pentru ca atunci cand faci un lucru (oricare ar fi el) cu placere, cand pui suflet in ceea ce faci, rezultatul nu poate fi decat o “opera de arta”.
...Si iata-ma acum, la “venerabila” varsta de patruzeci si… de ani, proaspata absolventa de ASE, cu serviciu (la acelasi patron), casa, copii si toate alea. Deocamdata fara licenta (ca nu am avut timp… probleme, ma intelegeti!)… dar cu o mare si minunata dorinta de a face din contabilitate o ARTA! Oricum, cred ca inca nu e prea tarziu, la anul imi voi da si licenta, poate voi deveni si experta intr-o zi (adica “vedeta” in contabilitate).
Dragilor, asa m-am molipsit eu de “microbul contabilitatii”, asta este povestea mea si, desi se spune ca nu e bine sa amesteci afacerile cu placerea, eu asta am facut de vreo cincispzece ani incoace. A fost greu, a fost usor, nu stiu… A FOST FRUMOS!
Sunteti minunati, va pup si va doresc tot binele din lume.
P.S. Inainte sa o lansez pe forum, am recitit povestea si mi-am dat seama ca e cam “siropoasa”, dar n-am de gand sa schimb nimic (meteahna de… baba sentimentala). Asa ca iertati-mi, va rog, tonul liric pentru ca, desi sunt un om al cifrelor, ma mai “chinuie” uneori vechile mele “talente artistice”.
Apropo, ce-ati zice de un subiect legat de alte hobby-uri, alte pasiuni ale contabililor, …sau ceva de genul.
Hai, pa!
De fapt, nu povesti, ci adevarate lectii de viata, cum spunea cineva pe forum. Nu stiu daca povestea mea e una spectaculoasa, dar in mod sigur e putin mai ciudata. Si citind ceea ce ati scris voi aici m-a cuprins un fel de nostalgie…
Si, pentru ca tot ma apropii de varsta la care nu-ti mai raman decat amintirile, am sa va povestesc:
De cand ma stiu mi-am dorit sa fiu… mare vedeta! Pe la 5-6 ani ma uitam la televizor si le invidiam pe toate prezentatoarele si actritele care apareau pe micul ecran. Mi se parea ca nu exista pe lumea asta nimic mai frumos si mai interesant. Dadeam spectacole prin toata casa, cantam si recitam poezii, tinand in mana un maner de la coarda de sarit, pe post de microfon. Ce mai, ...visam sa ajung, candva, frumoasa si celebra!
Si cum aveam ceva inclinatii spre literatura, poezie si arte, la vremea liceului, mi-am ales un profil... industrial. Nu radeti! Motivele au fost cat se poate de obiective: modestii mei parinti, “muncitori fruntasi in intrecerea socialista”, nici n-au vrut sa auda de aiurelile mele artistice. Si, in plus, nu ar fi avut posibilitatea sa ma intretina la “scoli inalte” pe nu stiu unde, departe de casa. Asa ca m-am inscris la singurul liceu din oraselul nostru (cu profil industrial), fara prea mare entuziasm, dar nici foarte trista. In definitiv, la varsta aia viata era frumoasa, eram tanara, ambitioasa si aveam tot timpul din lume sa fac ceea ce voiam. Numai ca, uneori, VIATA BATE FILMUL!
Prin clasa a zecea s-a intamplat sa cunosc un baiat mai mare cu cativa ani decat mine, frumos, destept si… la fel de sarac ca si mine. Dar asta nu prea conta pe vremea aceea, cand toti eram “egali”. Prin urmare, am facut ceea ce faceau mai toate fetele “de bun simt” pe atunci, adica m-am casatorit imediat dupa ce am terminat liceul. Si normal ca a trebuit sa ma angajez cat mai repede, ca doar aveam familie, responsabilitati…, stiti voi (cei de varsta mea).
Cum nu se prinsese de mine (artista, sic!) electrotehnica din liceu si nici altceva nu stiam sa fac, mi-am gasit, printr-o cunostinta, un post “la birou”, la o firma de stat. Desi in cartea de munca eram “functionar administrativ”, faceam de toate: de la NIR-uri si bonuri de consum, facturi, registru de casa, pana la munca de secretariat si cafele pentru toata lumea din firma. Mai departe toate mi s-au intamplat atat de repede, ca intr-un vartej. M-a luat valul, cum se spune. La firma asta m-a prins revolutia si toate schimbarile care au venit dupa ea, apoi privatizarea firmei, iar mai tarziu m-au tinut aici si alte… interese.
Aici m-am intors de fiecare data dupa cele trei concedii prenatale care au urmat, pentru ca intre timp am facut trei copii. Aici lucram inca si atunci cand am divortat, aici m-am indragostit din nou (de seful meu care intre timp imi devenise iubit!). Deci, vedeti dvs., daca unii au facut contabilitate de dragul meseriei sau din ratiuni mult mai practice, eu am ales-o (ciudat, cum va spuneam la inceput) din pasiune… PENTRU SEFUL MEU!
Ca intr-un roman ieftin, veti crede, dar va asigur ca totul e cat se poate de real! Cum imediat dupa privatizare iubitul meu – fost sef si-a mai deschis o firma in asociatie cu altii si apoi alta singur, m-a rugat sa-l ajut cu contabilitatea primara. Asa ca am ramas la SA cu norma intreaga si la celelalte doua SRL-uri cu contracte de colaborare, la fel ca si ceilalti colegi ai mei. Mai tarziu, doi dintr colegii de la serviciul financiar au plecat la alte firme mai “de soi”, cu salarii mai atractive, probabil. Iar eu, cu entuziasmul tineretii (motivat, desigur, de nevoile materiale ale celor trei copii pe care ii aveam in grija), am preluat si atributiile lor.
Apoi contabilul sef s-a imbolnavit vreo luna-doua, dupa care s-a pensionat si, de voie-de nevoie, am preluat si munca lui. Cum prima firma (SA) nu mai mergea bine (ulterior a si dat faliment), iar celelalte erau la inceput de drum, nu prea se inghesuiau patronii sa mai angajeze pe altcineva. Mai ales cand eu si colega de la “personal” care mai ramasese, fara sa stim ce ne asteapta, am zis ca ne vom descurca si singure. Si ne-am descurcat, intr-un final, dar nu singure, ci… singura. Caci, dupa ce ne-am chinuit o vreme cu conturile, cu situatii financiare si toate cele, colega mea s-a “reorientat” si ea, plecand spre alte tari mai calde.
Iar eu am ramas, fireste, ca doar trebuia sa-mi ajut iubitul, nu? Nu se facea sa-l las balta tocmai atunci cand avea cel mai mult nevoie de mine. Si mai aveam un motiv: incepusem sa ma indragostesc de… contabilitate! Mai intai ajutata, apoi indrumata si mai tarziu doar verificata de un amic economist, am inceput sa deslusesc tainele conturilor si mi-a placut! Mi se parea de-a dreptul minunat ca toate se potriveau ca la carte, debitul cu creditul, activul cu pasivul… ERA UN MIRACOL!
Am facut un curs de contabilitate de sase luni (din care, intre noi fie vorba, nu prea am ramas cu mare lucru), apoi o postliceala de contabilitate, dar practica indelungata in domeniu m-a ajutat cel mai mult. Am fost in al noualea cer cand mi-a iesit “din prima” o balanta sintetica si cand am facut singura primul meu bilant (verificat si semnat de amicul economist). Firesc, a urmat si facultatea, la ID, la care recunosc ca m-am dus mai mult impinsa de la spate de iubitul meu patron (care m-a sustinut moral si financiar in tot acest timp). Pentru ca, sincer, nu credeam ca mai sunt in stare sa invat la varsta mea, cu atatea probleme pe cap, serviciu, casa, copii, examene…, stiti voi. In fine, pana la urma totul a iesit cum nu se poate mai bine. Am reusit sa-mi satisfac in timp si latura mea boema, imbinand in mod fericit vechile mele calitati “artistice” cu pasiunea mai noua pentru contabilitate. Cum? Pur si simplu. Pentru ca atunci cand faci un lucru (oricare ar fi el) cu placere, cand pui suflet in ceea ce faci, rezultatul nu poate fi decat o “opera de arta”.
...Si iata-ma acum, la “venerabila” varsta de patruzeci si… de ani, proaspata absolventa de ASE, cu serviciu (la acelasi patron), casa, copii si toate alea. Deocamdata fara licenta (ca nu am avut timp… probleme, ma intelegeti!)… dar cu o mare si minunata dorinta de a face din contabilitate o ARTA! Oricum, cred ca inca nu e prea tarziu, la anul imi voi da si licenta, poate voi deveni si experta intr-o zi (adica “vedeta” in contabilitate).
Dragilor, asa m-am molipsit eu de “microbul contabilitatii”, asta este povestea mea si, desi se spune ca nu e bine sa amesteci afacerile cu placerea, eu asta am facut de vreo cincispzece ani incoace. A fost greu, a fost usor, nu stiu… A FOST FRUMOS!
Sunteti minunati, va pup si va doresc tot binele din lume.
P.S. Inainte sa o lansez pe forum, am recitit povestea si mi-am dat seama ca e cam “siropoasa”, dar n-am de gand sa schimb nimic (meteahna de… baba sentimentala). Asa ca iertati-mi, va rog, tonul liric pentru ca, desi sunt un om al cifrelor, ma mai “chinuie” uneori vechile mele “talente artistice”.
Apropo, ce-ati zice de un subiect legat de alte hobby-uri, alte pasiuni ale contabililor, …sau ceva de genul.
Hai, pa!
#64
-
- Members
-
- 1152 Postari:
Membru activ
- Gender:Female
- Location:Bucuresti
Postat 03 October 2008 - 09:02 AM
maria viorica, intradevar viata bate filmul !...chiar mi-a placut povestea ta ! .gif)
sa te bucuri de copii si multa succes in continuare !
sa te bucuri de copii si multa succes in continuare !
Imaginatia este mai importanta decat cunoasterea. Cunoasterea este limitata, imaginatia inconjoara lumea .
#65
-
- Members
-
- 147 Postari:
Membru junior
- Gender:Female
- Location:medias
- Interests:literatura, jocuri PC
Postat 03 October 2008 - 01:00 PM
Multumesc, cristina5859!
Toate povestile pe care le-am citit in acest topic sunt interesante. Desi sunt mai noua pe aici, am descoperit ce oameni minunati sunt colegii nostrii de breasla. Pana n-am lucrat in meseria asta aveam impresia ca toti contabilii (ca oameni ai cifrelor) sunt reci, calculati, distanti; ...portretul tipic al unui contabil: un batran carunt, cu ochelari cu rame groase, vesnic preocupat, vesnic ursuz.
Am fost placut surprinsa sa aflu ca nu e deloc asa. Si ca, in afara de calitatile lor profesionale, colegii nostrii au sentimente, ambitii, vise, ...au SUFLET!
Ma bucur ca v-am gasit si va doresc numai bine tuturor.
Toate povestile pe care le-am citit in acest topic sunt interesante. Desi sunt mai noua pe aici, am descoperit ce oameni minunati sunt colegii nostrii de breasla. Pana n-am lucrat in meseria asta aveam impresia ca toti contabilii (ca oameni ai cifrelor) sunt reci, calculati, distanti; ...portretul tipic al unui contabil: un batran carunt, cu ochelari cu rame groase, vesnic preocupat, vesnic ursuz.
Am fost placut surprinsa sa aflu ca nu e deloc asa. Si ca, in afara de calitatile lor profesionale, colegii nostrii au sentimente, ambitii, vise, ...au SUFLET!
Ma bucur ca v-am gasit si va doresc numai bine tuturor.
#66
-
- Members
-
- 1143 Postari:
Membru activ
- Location:Bucuresti
Postat 03 October 2008 - 01:11 PM
F frumoasa poveste Maria Viorica... Bafta in continuare ... sa ne vedem la sedintele CECCAR -lui
#67
-
- Nou venit
-
- 16663 Postari:
Membru senior
- Gender:Female
- Location:Bucuresti
Postat 03 October 2008 - 02:03 PM
maria viorica, la Oct 2 2008, 02:20 PM, a spus:
Apropo, ce-ati zice de un subiect legat de alte hobby-uri, alte pasiuni ale contabililor, …sau ceva de genul.
am deschis topicul dorit la "diverse subiecte"
multumim mult, Maria
#68
-
- Members
-
- 147 Postari:
Membru junior
- Gender:Female
- Location:medias
- Interests:literatura, jocuri PC
Postat 03 October 2008 - 04:30 PM
Multumesc Doina P, si bafta tuturor colegilor nostrii! In ceea ce priveste sedintele CECCAR-ului, ...sa dea D-zeu!
#69
-
- Members
-
- 56 Postari:
Membru junior
- Location:bucuresti
- Interests:diverse
Postat 04 October 2008 - 03:03 PM
Fiecare poveste e unica in felul ei si totusi, finalul e asemanator : meseria la care nu te asteptai te prinde si nu mai concepi sa faci altceva care sa-ti aduca aceleasi satisfactii.
Inceputul meu a fost cu multe peripetii: la dorinta mamei am dat la Liceul Sanitar din Bucuresti, in 1975, pentru care am luptat 11 pe un loc si unde nu m-am regasit pe listele celor 78 de admisi.Eram cu inca 3 fete din aceeasi scoala si toate am mers sa ne luam dosarele si sa ne inscriem la Liceul Economic unde mai erau locuri libere pt.sesiunea de toamna.Fetele si le-au luat iar eu am ramas cu gura cascata: dosarul meu disparuse. Sa nu-ti vina sa crezi, nu intelegeam cum se poate sa raman pe dinafara si sa nu merg si eu la liceu. Mama era disperata si a venit la Sanitar sa se certe cu toata lumea iar secretara a sfatuit-o sa mai verifice o data listele si la admisi si la respinsi, va dati seama erau 860 de candidati, 3 ore am buchisit listele cu respinsi si minune, eram acolo, dar la admisi, pe locul 71 cu nota 5. Asa am ajuns sa fac o meserie care era interesanta, aducea destule satisfactii de toate felurile si pe care am practicat-o 10 ani. Anul 1989 m-a prins pe post de asistenta sefa la o maternitate, unde era si nu era bine. Munca cu raspundere si bani destul de putini. Eram nevoita sa accept mici atentii, fetele care au trecut pe acolo pe post de paciente stiu ce inseamna. Dar nu eram multumita, niciodata nu mi-a placut sa fiu in postura de "atentionata" pentru munca pe care eram datoare sa o fac. Picatura care a umplut paharul a fost statul de plata pe luna august 1990 unde, eu, ca sefa de sectie aveam 3200 lei iar femeia de serviciu de la spalatorie, care avea 30 de ani vechime si categorie e muncitor calificat VI, avea 6500 lei. Acum, nu invidia era cea care ma rodea ci faptul ca, scoala facuta, raspunderea pe care o purtam nu era rasplatita pe masura. Astfel ca am lasat balta postul caldut si am luat hotararea: decat sa muncesc degeaba, mai bine stau degeaba.
Intre timp, cu marea privatizare, sotul meu care lucrase 30 de ani in Cooperatia Mestesugareasca, s-a hatarat sa intre in afaceri. A infiintat un SRL si da-i bataie. A venit vremea sa angajeze un contabil. O mare bataie de cap si ce sa faci cu ideea preconceputa: un strain sa-si bage nasul in afacerile mele? Treci nevasta la scoala!
Si asa m-am apucat de invatat, intai cu un curs de 3 luni organizat de AGER dar nerecunoscut de nici un for, in 1995 m-am inscris la facultate si am terminat-o in 2000, la 40 de ani, asa ca nu mai stati pe ganduri, se poate daca vrei si sa dea Domnul sa nu fie nevoie sa faci scoala din obligatie. Studiile superioare nu sunt de mare folos pt.ca tot ce am lucrat in practica nu se prea potriveste cu ce se invata la scoala. Nu mai spun ca am facut 5 ani de contabilitate si la Licenta am dat exemen pt. REI cu lucrare de "Taxe si impozite la BS" .
Aici se termina povestea dar incerc zi de zi sa devin un contabil bun.
Bafta tuturor!
Inceputul meu a fost cu multe peripetii: la dorinta mamei am dat la Liceul Sanitar din Bucuresti, in 1975, pentru care am luptat 11 pe un loc si unde nu m-am regasit pe listele celor 78 de admisi.Eram cu inca 3 fete din aceeasi scoala si toate am mers sa ne luam dosarele si sa ne inscriem la Liceul Economic unde mai erau locuri libere pt.sesiunea de toamna.Fetele si le-au luat iar eu am ramas cu gura cascata: dosarul meu disparuse. Sa nu-ti vina sa crezi, nu intelegeam cum se poate sa raman pe dinafara si sa nu merg si eu la liceu. Mama era disperata si a venit la Sanitar sa se certe cu toata lumea iar secretara a sfatuit-o sa mai verifice o data listele si la admisi si la respinsi, va dati seama erau 860 de candidati, 3 ore am buchisit listele cu respinsi si minune, eram acolo, dar la admisi, pe locul 71 cu nota 5. Asa am ajuns sa fac o meserie care era interesanta, aducea destule satisfactii de toate felurile si pe care am practicat-o 10 ani. Anul 1989 m-a prins pe post de asistenta sefa la o maternitate, unde era si nu era bine. Munca cu raspundere si bani destul de putini. Eram nevoita sa accept mici atentii, fetele care au trecut pe acolo pe post de paciente stiu ce inseamna. Dar nu eram multumita, niciodata nu mi-a placut sa fiu in postura de "atentionata" pentru munca pe care eram datoare sa o fac. Picatura care a umplut paharul a fost statul de plata pe luna august 1990 unde, eu, ca sefa de sectie aveam 3200 lei iar femeia de serviciu de la spalatorie, care avea 30 de ani vechime si categorie e muncitor calificat VI, avea 6500 lei. Acum, nu invidia era cea care ma rodea ci faptul ca, scoala facuta, raspunderea pe care o purtam nu era rasplatita pe masura. Astfel ca am lasat balta postul caldut si am luat hotararea: decat sa muncesc degeaba, mai bine stau degeaba.
Intre timp, cu marea privatizare, sotul meu care lucrase 30 de ani in Cooperatia Mestesugareasca, s-a hatarat sa intre in afaceri. A infiintat un SRL si da-i bataie. A venit vremea sa angajeze un contabil. O mare bataie de cap si ce sa faci cu ideea preconceputa: un strain sa-si bage nasul in afacerile mele? Treci nevasta la scoala!
Si asa m-am apucat de invatat, intai cu un curs de 3 luni organizat de AGER dar nerecunoscut de nici un for, in 1995 m-am inscris la facultate si am terminat-o in 2000, la 40 de ani, asa ca nu mai stati pe ganduri, se poate daca vrei si sa dea Domnul sa nu fie nevoie sa faci scoala din obligatie. Studiile superioare nu sunt de mare folos pt.ca tot ce am lucrat in practica nu se prea potriveste cu ce se invata la scoala. Nu mai spun ca am facut 5 ani de contabilitate si la Licenta am dat exemen pt. REI cu lucrare de "Taxe si impozite la BS" .
Aici se termina povestea dar incerc zi de zi sa devin un contabil bun.
Bafta tuturor!
#70
-
- Members
-
- 70 Postari:
Membru junior
Postat 11 October 2008 - 11:36 AM
Foarte interesant subiect.Eu m-am inscris la facultate la 36 de ani . Am vrut sa fac ceva , ceva care sa-mi schimbe viata asa zisa ,, monotona '' pe care o aveam .Cand m-am dus sa ma inscriu la faculta m-au intrebat la ce sectie doresc , am raspuns ca mi-e indiferent .Cand a inceput faculta am vazut ca sunt inscrisa la CIG. Habar nu aveam ce-i aia CIG , dar cum am inceput semestrul mi-am dat seama cat de mult imi place contabilitatea , imi placea ca trebuia sa-ti folosesti in permanenta creierul , tot timpul exista ceva nou , nu era monotona .
Am terminat la faculta la 40 de ani , in iulie am luat licenta cu brio iar in octombrie am ramas somera dupa 22 de ani de munca . Intrebarea era ce sa fac? Raspunsul a venit de la fiul meu ,, mamica fa ce-ti place '' . Cu greu am reusit sa ma angajez la o firma( neavand experienta in domeniu) ,unde tin evidenta contabila primara .
Lucrez aici de vreo 6 luni si imi place , am invatat mult. Doamna expert contabil care ma supravegheaza m-a intrebat intr-o zi ,, la cate firme mai tin contabilitate ? . Am ramas surprinsa , am zis ca la nici una doar ca-mi place si in fiecare zi vreau sa invat ceva nou .
Citind tot cea a scris vulpisor parca imi doresc sa lucrez sub indrumarea ei , consider ca as avea de la cine invata meserie .
Bafta tuturor
Am terminat la faculta la 40 de ani , in iulie am luat licenta cu brio iar in octombrie am ramas somera dupa 22 de ani de munca . Intrebarea era ce sa fac? Raspunsul a venit de la fiul meu ,, mamica fa ce-ti place '' . Cu greu am reusit sa ma angajez la o firma( neavand experienta in domeniu) ,unde tin evidenta contabila primara .
Lucrez aici de vreo 6 luni si imi place , am invatat mult. Doamna expert contabil care ma supravegheaza m-a intrebat intr-o zi ,, la cate firme mai tin contabilitate ? . Am ramas surprinsa , am zis ca la nici una doar ca-mi place si in fiecare zi vreau sa invat ceva nou .
Citind tot cea a scris vulpisor parca imi doresc sa lucrez sub indrumarea ei , consider ca as avea de la cine invata meserie .
Bafta tuturor
#71
-
- Members
-
- 49 Postari:
Membru junior
- Gender:Female
- Location:Oradea
Postat 13 October 2008 - 02:50 PM
Citind povestile d-voastre imi dau seama ca sunt prea putini cei care au stiut de la inceput ca "asta vreau sa fiu cand o sa fiu mare" ..majoritatea au ajuns printr-un concurs de imprejurari mai mult sau mai putin fericite..Eu nu am avut o viata grea...chiar indestulatoare as putea zice, parintii mei au facut tot ce le-a stat in putinta ca noi(eu si fratele meu) sa avem de toate..Eram la liceu , pasionata de matematica ..chiar visam matematica si nu concepeam altceva decat matematica si vroiam sa dau la facultatea de electrotehnica si informatica sectia calculatoare. In clasa a 11-a profesoara de economie mi-a zis ca o sa fiu economist si i-am raspuns ca "nici in ruptul capului ..eu dau la info" si asta am si facut .Am ajuns acolo si mi-am dat seama ca nu e ceea ce m-am asteptat sa fie , pe langa faptul ca eram 3 fete in an si era mai mult "depanare" decat info...pur si simplu am urat facultatea aceea!:)Dupa 2 ani petrecuti acolo mam hotarat sa dau admitere la ISE , asa ca m-am apucat de invatat si am intrat ! Nu stiam exact nici atunci spre ce profil o sa ma orientez...contabilitatea era pe ultimul loc oricum deoarece nu ma mai intalnisem cu ea si habar n-aveam cu ce se mananca. La primul curs , Bazele contabilitatii , am primit cateva itluri de referate pe care sa le intocmim pe parcursul semestrului pt seminar in ideea de a ne ajuta la nota finala...m-am panicat..din titlurile respective am inteles doar "si , cu , la , de ,pe ..etc" :)) adica..NIMIC! Eram sigura ca asta va fi restanta mea...de care nu voi scapa pana in anul 4. Totul s-a schimbat la primul curs cu adevarat de contabilitate si la cele ce au urmat...am avut o profesoara extraordinara care m-a facut sa inteleg si sa iubesc aceasta "materie" , d-na Victoria Bogdan , o profesoara care cred ca traieste pentru asta ...statea sa ne predea (inafara orelor si a programei..deci fara a fi platita pt asta) doar ca sa stim noi mai multe...Ei datorita ei am stiut la terminarea anului 2 ca eu doresc sa urmez contabilitatea ca profil..si ca "o sa fiu contabil cand o sa fiu mare". Mai apoi toate s-au legat..mai intai am inceput cu conta primara la firma tatalui meu , iar in prezent lucrez la o firma de contabilitate cu sperantele ca la anu sa-mi dau si examenul de acces la stagiu! Inca o data vreau sa-i multumesc acestei profesoare , care , fara sa stie, m-a impins spre contabilitate ...si nici nu cred ca as putea sa fac altceva...sunt indragostita de aceasta meserie ..cu toate ca la un moment dat "rutina" te omoara...las ca te trezeste 25`u:). O zi buna tuturor si spor la munca!
#72
-
- Nou venit
-
- 1 Postari:
Nou
Postat 03 November 2008 - 10:30 AM
Buna ziua!
Sunt noua pe acest forum si este interesant acest subiect. Aveti nisti povesti foarte interesante de inceput legat de aceasta meserie frumoasa. Mi-as dori ca peste cativa ani sa pot povesti si eu, dar pentru asta ar trebui sa am un inceput si imi este teama. Am terminat facultatea dar daca nu am practicat imi este greu, nu lucrez pe acest post pentru ca la firma la care sunt angajata acest post este ocupat. Sunt o persoana dornica de a invata, ambitioasa si perseverenta.
multumesc.
Sunt noua pe acest forum si este interesant acest subiect. Aveti nisti povesti foarte interesante de inceput legat de aceasta meserie frumoasa. Mi-as dori ca peste cativa ani sa pot povesti si eu, dar pentru asta ar trebui sa am un inceput si imi este teama. Am terminat facultatea dar daca nu am practicat imi este greu, nu lucrez pe acest post pentru ca la firma la care sunt angajata acest post este ocupat. Sunt o persoana dornica de a invata, ambitioasa si perseverenta.
multumesc.
#73
-
- Nou venit
-
- 4 Postari:
Nou
Postat 07 November 2008 - 01:27 PM
am vrut sa scap de armata si m-am inscis la facultatea de contabilitate si pana am terminat facultatea s-a scos obligativitatea stagiului militar, cam asa am ajuns economist
#74
-
- Nou venit
-
- 4 Postari:
Nou
Postat 24 March 2009 - 08:12 PM
buna! interesant topic, felicitari! sunt noua pe forumul asta si nu am prea multa experienta ca sa va impartasesc cate ceva, din contra am multe de invatat de la voi. totusi vreau sa va spun ceva si despre mine...M-am nascut (in 1989) intr-un satuc din cel mai sarac judet din tara, Vaslui, fiind al zecilea copil al parintilor mei...viata nu ne-a fost tocmai usoara dar, multumim lui Dumnezeu, totdeauna am avut cate ceva pe masa. am invatat pana in clasa a 7a la scoala din comuna cu dorinta de a merge la un ligeu pedagogic (doream sa ajung invatatoare), dar in clasa a 8a am venit la vaslui la un frate mai mare si miam continuat aici scoala. intre timp m-am decis sa invat intr-un colegiu economic din vaslui (de fapt e singurul din judet pe profil economic) si am intrat la profilul dorit: tehnician in activitati financiare si comerciale. in iunie 2008 am terminat liceul si datorita posibilitatilor finaciare destul de reduse ale familiei (tatal pensionar 71 ani, mama casnica 64 ani) nu am putut merge la o facultate la zi, ci m-am hotarat sa ma descurc singura. Sunt angajata la o firma mica, (contractul meu de munca fiind completat cu functia de operator facturare, dar de fapt ma ocup de contabilitatea primara; de balante, bilanturi si declaratii se ocupa o expert-contabila), si sunt studenta in primul an la facultate, invatamant la distanta, specializarea contabilitate si informatica de gestiune. Doresc sa invat tot mai mult si sa ajung expert-contabila! Numai bine tuturor
#75
-
- Members
-
- 43 Postari:
Membru junior
Postat 28 July 2009 - 01:46 PM
Am citit povestirile voatre si ma-m gandit sa-mi scriu si eu povestea aici. Eram in generala si in anii 90 se restructurau posturile la mama la servici. Era agent constatator, un fel de contabil al chiriilor la blocurile de la stat. Colege de-ale ei erau date afara si ea trebuia sa preia munca lor. Seara mergea cu tata la servici, lua toate actele si le aducea acasa si noaptea incepeam toata familia sa asezam fisele conturilor in ordine si ea sa apuca sa regleze ce era gresit. Dimineata duceau actele la loc. Si tot asa un an de zile, de frica pierderii postului. In fine, atunci am spus ca nu o sa ma fac niciodata contabil. Cand a trebuit sa dau la liceu, ai mei m-au obligat sa dau la Liceul Economic. Eu vroiam la unul teoretic pentru ca prinsesem drag de informatica. Am facut 2 ani in generala in loc de lucru manual si-mi placea f. mult. Pana la urma am dat la Liceul Economic, dar la clasa de informatica. I-am pacalit pe ai mei ca o sa fac si contabilitate si informatica. Din pacate nu am facut nici macar o ora de contabilitate. Intre timp a trebuit sa dau la Facultate. Toate colegele vroiau la ASE. Ma lamurisem ca la Cibernetica nu are rost sa dau pt. ca parintii nu aveau posibilitatea sa cumpere un calculator si fara el degeaba faceam facultatea. Asa ca m-am gandit sa dau si eu la ASE, dar nu la Contabilitate, am dat la Finante Banci. Imi placea mie cum aratau cladirile bancilor care apareau ca ciupercile si mi-am spus ca acolo as vrea sa lucrez. In facultate am facut foarte putina contabilitate, cat sa am habar ce sunt cheltuielile si veniturile, numic mai mult. Asa ca m-am trezit cu licenta in mana, fara experienta. Nu ma angaja nimeni la Banca pt ca nu aveam relatii, contabila nu pentru ca nu facusem contabilitate, secretara nu pentru ca eram prea calificata. In sfarsit, am gasit un post de facturista, dar contabilul de acolo a tinut cont de diploma mea si mi-a trecut in cartea de munca economist. Si asa am inceput sa invat contabilitate si am plecat la alte firme pe post de economist unde am inceput sa fac si banca, si casa si salarii. Nu am reusit inca sa fac balanta si bilant. Cred ca o sa ajung sa le fac. Insa ce vreau sa va spun e ca de multe ori mi se face o sila de contabilitate si-mi vine sa ma apuc de altceva si nu stiu ce. Am ajuns ca mama, sa stau cu nasul in hartii si sa-mi stric vederea in atatea calcule. Sper sa-mi dati din entuziasmul vostru si sa-mi placa si mie meseria asta pe care o practic mai mult de nevoie.
#76
-
- Nou venit
-
- 8 Postari:
Nou
Postat 28 July 2009 - 11:34 PM
Buna, sunt novice in contabilitate si am ambitia sa invat contabilitate, deoarece am o firma si un contabil care, pt a-mi putea plati darile sun in nestire la tf zile in sir, sau pt alte probleme si nu ma prea ajuta.Asa ca am hotarat sa-mi tin singura contabilitatea, am terminat facultatea de finante in 2006, voi cauta cartea pe care a recomandat-o Otilia, contabilitate pt incapatori, mai am si alte carti de specialitate si cu ajutorul unor prietene si al vostru, voi da examen pt experti (incerc de 2 ani dar nu am fost pregatita si nu m-am inscris). Este ceva ce ma atrage, este o provocare, invat tot timpul, cu toate ca am aproate 41 de ani.
Mi-a facut placere sa va cunosc si pt alte probleme sper ca ma ve-ti ajuta.
o seara buna si spor la treaba!
Mi-a facut placere sa va cunosc si pt alte probleme sper ca ma ve-ti ajuta.
o seara buna si spor la treaba!
#77
-
- Nou venit
-
- 8 Postari:
Nou
Postat 28 July 2009 - 11:43 PM
Felicitari pt idee Otiliei, pe mine personal m-ai scos din rutina, m-ai facut sa zambesc citind povestile tuturor si am constatat, cu parere de rau, ca nu mai stiu sa scriu, sa compun, asa frumos cum o facem candva. Dar "gasindu-va" pe voi am redescoperit noi prieteni.
Va multumesc!
Va multumesc!
#78
-
- Nou venit
-
- 16663 Postari:
Membru senior
- Gender:Female
- Location:Bucuresti
Postat 29 July 2009 - 09:37 AM
multumim frumos pt aprecieri 
am facut totul cu mare drag, la fel si toti cei care si-au rupt din timpul lor pretios ca sa scrie/citeasca aici, nu-i asa dragilor ?
numai bine. :biggrin:
am facut totul cu mare drag, la fel si toti cei care si-au rupt din timpul lor pretios ca sa scrie/citeasca aici, nu-i asa dragilor ? numai bine. :biggrin:
#79
-
- Members
-
- 1152 Postari:
Membru activ
- Gender:Female
- Location:Bucuresti
Postat 29 July 2009 - 01:22 PM
elena ciuculan, la Jul 29 2009, 12:43 AM, a spus:
Dar "gasindu-va" pe voi am redescoperit noi prieteni.
Va multumesc!
Va multumesc!
Multumim , Elena ca esti alaturi de noi !
Imaginatia este mai importanta decat cunoasterea. Cunoasterea este limitata, imaginatia inconjoara lumea .
#80
-
- Members
-
- 15 Postari:
Membru junior
- Gender:Female
Postat 31 July 2009 - 01:33 PM
Eu am ajuns contabila din "greseala" sa zic asa. AM terminat TCM in 2003 si pana in iunie 2004 nu am gasit un loc de munca. Ce am gasit mai decent si mai bine platit era un post de secretara la o fabricuta. La 4 luni dupa ce m-am angajat, contabila a murit ( Odihneasca-se in pace) iar mie mi s-au pus dosarele in brate de catre patron cu exclamatia: Descurca-te!. si asa am inceput sa invat in prima faza. Cautam in registrele vechi, in jurnale cu inregistra contabila,asa inregistram si eu, apoi am facut un curs de conta, iar in 2005 m-am inscris la CIG si.....am descoperit ca imi place tare mult si contabila am ramas. Bineinteles ca sunt inca un bebe mic in ale contabilitatii, dar imi doresc sa cresc mare.
Felicitari si respect pentru toti care practica aceasta meserie, ea nu se poate face decat bine!
Felicitari si respect pentru toti care practica aceasta meserie, ea nu se poate face decat bine!
2 useri citesc topicul
0 membri, 2 vizitatori, 0 utilizatori anonimi
