La ora actuala imi dau licenta tin conta la 13 firme si ma pregatesc de examenul pentru expert contabil. Este o meserie frumoasa, dar dar sa nu ajungi sclavul ei.
11
90 replies to this topic
#21
-
- Members
-
- 99 Postari:
Membru junior
Postat 18 October 2007 - 10:57 PM
La ora actuala imi dau licenta tin conta la 13 firme si ma pregatesc de examenul pentru expert contabil. Este o meserie frumoasa, dar dar sa nu ajungi sclavul ei.
#22
-
- Members
-
- 868 Postari:
Membru activ
- Gender:Male
- Location:Bucuresti
- Interests:orice
Postat 19 October 2007 - 12:57 AM
Cum am ajuns sa fiu contabil!
Probabil ca multi dintre noi ne alegem, sau credem ca putem sa ne alegem un “drum” in viata si pe care sa-l si urmam. Totul este scris dinainte. In acest sens, romanul are o vorba “ce ti-e scris, in frunte ti-e pus”. Oricat ne-am cazni noi sa facem altceva in viata decat ceea ce trebuie, e de prisos.
Prin urmare, poti alege statia corecta si sa te sui in trenul potrivit sau poti sa te uiti vreme in sir la trenurile care trec, pana se termina toate.
Cum am ajuns sa fiu contabil? Interesant subiect si interesanta poveste.
Contabilitatea a inceput acum 11 ani dar “totul” a inceput mult mai devreme. De fapt, inca de pe vremea cand nici nu stiam ce ma asteapta. Cred ca dreptatea, cinstea si corectitudinea, m-au “impins” spre acest domeniu. Dar de unde sa stiu eu acest lucru cand, modelul meu era un vecin electronist care ne repara (familiei mele) televizorul cu lampi? Model, pt ca datorita lui, “eram hotarat” sa ma fac depanator de televizoare. Motiv pt care am avut de ales intre cele 3 licee din Buc cu profil de electronica si electrotehnica. Problema era ca eu si invatatura nu prea eram frati buni, si nu prea aveam optiuni de alegere. In final, m-am inscris la Spiru Haret la unica sectie de electrotehnica. Va dati seama ce fericire pe capul meu. Deja imi vedeam mult mai conturat viitorul: Politehnica, sectia de specialitate. Chiar am vizitat de mai multe ori aceasta facultate pt a ma familiariza cu ceea ce era pe acolo. Toate bune si frumoase, pana la revolutie, care “m-a trecut in treapta a doua”. O data cu aceasta “treapta”, a aparut si nevoia de schimbare (ma refer la regim nu la mine!). Liceul se metamorfoza in teoretic, capatandu-si statutul de altadata. Pt prima data, eram pus in fata unei reale probleme, pe care, desi o desluseam destul de bine in sensul ca tehnologii ne prezentau motive reale pt care sa nu acceptam schimbarea, realistii (asemeni guvernantilor nostrii de azi), nu ne prezentau nimic decat ca vom avea ocazia sa capatam cunostiinte generale care ne vor ajuta mai usor in alegerile viitoare. Va dati seama ce ni se contraoferta? NIMIC in scimbul unei meserii frumoase si reale. A trecut si revolutia, ne-am metamorfozat si noi in teoreticieni si in clasa a 11-a.......m-am confruntat cu ....alegerea. Dar ce sa aleg? Pt ca nu aveam ce! Nu stiam ce sa aleg! Nu eram de bani gata ca parintii sa-mi plateasca orice. Trebuia sa fac alegerea singur-singurel. Si in clasa a 12, m-am pus pe invatat de am terminat al 6-lea din clasa. Dar asta n-a fost suficient. Pt ca a trebuit sa intru in trend si sa aleg o facultate pt ca trebuia sa-mi fac un rost.
Desi, printre pasiuni se numara si filozofia si literatura “oculta”, totusi am ales catre ce se indreptau toti: ASE-ul. M-am pus pe meditatii si....timp de 3 ani am incercat sa devin student al prestigioasei academii. Va imaginati, cred, ce a fost in sufletul meu pt toate nereusitele de atunci. Cerul era, nu la picioarele mele, ci se prebusise peste mine. Totusi, cum sa indur asa greutate?
Insa, in vara lui '94, Dumnezeu s-a milostivit pt ambitia mea (si nu una prosteasca, pt ca aveam sa aflu ceva mai tarziu la ce e buna perseverenta de a dori sa devii mai bun) si mi-a indrumat pasii spre o postliceeala nou infiintata, cu pofil de finante-contabilitate. Dar ce sa vezi? Am picat si de aici. A mai existat o ultima tentativa de a ma transfera cu nota obtinuta la facultate, la colegiuldin Buzau, si desi am avut sansa unui loc, l-am refuzat in ultimul moment pt “nesiguranta”. Astfel, devenisem somer in toata regula, iar moralul era .....pe la parintii mei, sora mea sau in alta parte. Eu nu mai dispuneam in nici un fel de el.
Toate rele si urate, pana intr-o zi de octombrie '94, cand primesc un telefon de la postliceeala pt a mi se aduce la cunostiinta ca daca nu vin la cursurile serale, voi fi exmatriculat. Va imaginati ce am simtit atunci?! Nu stiam daca era o gluma, daca sa ma bucur sau sa imi reiau non-activitatile mele! Si mi s-a reconfirmat printr-un al doilea telefon ca o incurc rau si ca trebuie sa ma prezint de urgenta la scoala. Atunci, am inteles ca numai Dumnezeu ingaduise acea minune. Da a fost o minune, pt ca din cei 90 de copii cati dadusem la examen pt a ocupa 60 de locuri, adica 2 clase la zi, luasera efectiv numai 60 iar 30 fusesera respinsi (printre care si eu.....cu media 8.92 si dupa un al 3-lea examen proaspat de admitere in facultate). Iar cei 30 ramasi “afara”, au intrat pe la seral! Clasa infiintata prin bunavointa directoratului scolii respective. Ce sa mai! M-am imbracat de festivitate si ....p'aci ti-e drumul! Am inceput sa frecventez cursurile serale.
De aici in colo, incepe etapa a 2-a, etapa presarata cu tot felul de ciudatenii pseudo-contabile (din partea mea), pt ca cel mai bine ma pricepeam la ...tehnologie si electrotehnica! Ce sa inteleg eu din cursurile de finante sau de contabilitate. Puneam numai intrebari ...pe langa. Totusi, am avut parte de o profa de finante, care mai noncomformista din fire, ne-a propus sa ne dea la toti 10 la finante dar sa ne lase sa predea contabilitatea, care era materia ei de specialitate. Cum sa o refuzam. Si asa am inceput eu lupta cu contabilitatea. Profa de “finante”, a remarcat ceva la mine, insa, si anume ca intrebarile mele nu erau pe langa (cum ma gandeam eu, dupa rasetul colegilor – toti liceeni -tiati economisti) ci erau puse logic. O provocam mereu la ...noutati, si pt ca iubea copiii si contabilitatea, ne raspundea intr-un mod foarte diplomat :” lasati-ma sa ma documentez mai mult pt ca sa va pot raspunde tuturor problemelor puse”. Si intradevar, puneam cele mai multe intrebari si ...probleme! Un an mi-a luat sa epuizez toate intrebarile....incepatoare. Dupa care a urmat cel de-al doilea an, anul fundamental pt ceea ce avea sa-mi devina mai tarziu, actuala profesie: contabilitatea. Devenisem mai mult decat un contabil-san.
Am finalizat postliceeala in vara lui '96, la varsta de 21 de ani, an care mi-a scos in fata prima “intersectie” cruciala, as putea spune, din viata mea: a fost anul in care am capatat motivatia vietii mele (in esenta) – aceea ca nu conteaza ce faci in viata ci important este cum faci ceea ce faci pt a deveni un om mai bun. A fost o revelatie Divina. De aceea, anul 1996, reprezinta pt mine anul desavarsirii unei etape din viata mea: maturizarea, intrarea la facultate la zi, casatoria cu femeia vietii mele (ceea care mi-a daruit in toti acesti ani 5 fete si 1 baiat !! - niste ingerasi cu totii!!!) si angajarea la primul meu loc de munca in meseria de contabil.
Ceea ce a urmat, exista si azi 2007: o sotie frumoasa si grijulie, 6 copilasi deosebiti care formeaza un ciclu inchis de 10 ani (primul nascut pe data de 15.09. si ultimul pe 13.09.), o casa personala, o masina personala, o profesie care ma onoreaza (aceea de contabil) din care ne castigam existenta si nu in ultimul rand un duhovnic care ne calauzeste pasii pt a inainta si creste in permanenta.
Cam asta este fotografia mea ca si “contabil” al vremurilor noastre. In rest, “nimic spectaculos”
!!.
Va doresc o noapte buna tuturor si numai bine in viata.
robert
Probabil ca multi dintre noi ne alegem, sau credem ca putem sa ne alegem un “drum” in viata si pe care sa-l si urmam. Totul este scris dinainte. In acest sens, romanul are o vorba “ce ti-e scris, in frunte ti-e pus”. Oricat ne-am cazni noi sa facem altceva in viata decat ceea ce trebuie, e de prisos.
Prin urmare, poti alege statia corecta si sa te sui in trenul potrivit sau poti sa te uiti vreme in sir la trenurile care trec, pana se termina toate.
Cum am ajuns sa fiu contabil? Interesant subiect si interesanta poveste.
Contabilitatea a inceput acum 11 ani dar “totul” a inceput mult mai devreme. De fapt, inca de pe vremea cand nici nu stiam ce ma asteapta. Cred ca dreptatea, cinstea si corectitudinea, m-au “impins” spre acest domeniu. Dar de unde sa stiu eu acest lucru cand, modelul meu era un vecin electronist care ne repara (familiei mele) televizorul cu lampi? Model, pt ca datorita lui, “eram hotarat” sa ma fac depanator de televizoare. Motiv pt care am avut de ales intre cele 3 licee din Buc cu profil de electronica si electrotehnica. Problema era ca eu si invatatura nu prea eram frati buni, si nu prea aveam optiuni de alegere. In final, m-am inscris la Spiru Haret la unica sectie de electrotehnica. Va dati seama ce fericire pe capul meu. Deja imi vedeam mult mai conturat viitorul: Politehnica, sectia de specialitate. Chiar am vizitat de mai multe ori aceasta facultate pt a ma familiariza cu ceea ce era pe acolo. Toate bune si frumoase, pana la revolutie, care “m-a trecut in treapta a doua”. O data cu aceasta “treapta”, a aparut si nevoia de schimbare (ma refer la regim nu la mine!). Liceul se metamorfoza in teoretic, capatandu-si statutul de altadata. Pt prima data, eram pus in fata unei reale probleme, pe care, desi o desluseam destul de bine in sensul ca tehnologii ne prezentau motive reale pt care sa nu acceptam schimbarea, realistii (asemeni guvernantilor nostrii de azi), nu ne prezentau nimic decat ca vom avea ocazia sa capatam cunostiinte generale care ne vor ajuta mai usor in alegerile viitoare. Va dati seama ce ni se contraoferta? NIMIC in scimbul unei meserii frumoase si reale. A trecut si revolutia, ne-am metamorfozat si noi in teoreticieni si in clasa a 11-a.......m-am confruntat cu ....alegerea. Dar ce sa aleg? Pt ca nu aveam ce! Nu stiam ce sa aleg! Nu eram de bani gata ca parintii sa-mi plateasca orice. Trebuia sa fac alegerea singur-singurel. Si in clasa a 12, m-am pus pe invatat de am terminat al 6-lea din clasa. Dar asta n-a fost suficient. Pt ca a trebuit sa intru in trend si sa aleg o facultate pt ca trebuia sa-mi fac un rost.
Desi, printre pasiuni se numara si filozofia si literatura “oculta”, totusi am ales catre ce se indreptau toti: ASE-ul. M-am pus pe meditatii si....timp de 3 ani am incercat sa devin student al prestigioasei academii. Va imaginati, cred, ce a fost in sufletul meu pt toate nereusitele de atunci. Cerul era, nu la picioarele mele, ci se prebusise peste mine. Totusi, cum sa indur asa greutate?
Insa, in vara lui '94, Dumnezeu s-a milostivit pt ambitia mea (si nu una prosteasca, pt ca aveam sa aflu ceva mai tarziu la ce e buna perseverenta de a dori sa devii mai bun) si mi-a indrumat pasii spre o postliceeala nou infiintata, cu pofil de finante-contabilitate. Dar ce sa vezi? Am picat si de aici. A mai existat o ultima tentativa de a ma transfera cu nota obtinuta la facultate, la colegiuldin Buzau, si desi am avut sansa unui loc, l-am refuzat in ultimul moment pt “nesiguranta”. Astfel, devenisem somer in toata regula, iar moralul era .....pe la parintii mei, sora mea sau in alta parte. Eu nu mai dispuneam in nici un fel de el.
Toate rele si urate, pana intr-o zi de octombrie '94, cand primesc un telefon de la postliceeala pt a mi se aduce la cunostiinta ca daca nu vin la cursurile serale, voi fi exmatriculat. Va imaginati ce am simtit atunci?! Nu stiam daca era o gluma, daca sa ma bucur sau sa imi reiau non-activitatile mele! Si mi s-a reconfirmat printr-un al doilea telefon ca o incurc rau si ca trebuie sa ma prezint de urgenta la scoala. Atunci, am inteles ca numai Dumnezeu ingaduise acea minune. Da a fost o minune, pt ca din cei 90 de copii cati dadusem la examen pt a ocupa 60 de locuri, adica 2 clase la zi, luasera efectiv numai 60 iar 30 fusesera respinsi (printre care si eu.....cu media 8.92 si dupa un al 3-lea examen proaspat de admitere in facultate). Iar cei 30 ramasi “afara”, au intrat pe la seral! Clasa infiintata prin bunavointa directoratului scolii respective. Ce sa mai! M-am imbracat de festivitate si ....p'aci ti-e drumul! Am inceput sa frecventez cursurile serale.
De aici in colo, incepe etapa a 2-a, etapa presarata cu tot felul de ciudatenii pseudo-contabile (din partea mea), pt ca cel mai bine ma pricepeam la ...tehnologie si electrotehnica! Ce sa inteleg eu din cursurile de finante sau de contabilitate. Puneam numai intrebari ...pe langa. Totusi, am avut parte de o profa de finante, care mai noncomformista din fire, ne-a propus sa ne dea la toti 10 la finante dar sa ne lase sa predea contabilitatea, care era materia ei de specialitate. Cum sa o refuzam. Si asa am inceput eu lupta cu contabilitatea. Profa de “finante”, a remarcat ceva la mine, insa, si anume ca intrebarile mele nu erau pe langa (cum ma gandeam eu, dupa rasetul colegilor – toti liceeni -tiati economisti) ci erau puse logic. O provocam mereu la ...noutati, si pt ca iubea copiii si contabilitatea, ne raspundea intr-un mod foarte diplomat :” lasati-ma sa ma documentez mai mult pt ca sa va pot raspunde tuturor problemelor puse”. Si intradevar, puneam cele mai multe intrebari si ...probleme! Un an mi-a luat sa epuizez toate intrebarile....incepatoare. Dupa care a urmat cel de-al doilea an, anul fundamental pt ceea ce avea sa-mi devina mai tarziu, actuala profesie: contabilitatea. Devenisem mai mult decat un contabil-san.
Am finalizat postliceeala in vara lui '96, la varsta de 21 de ani, an care mi-a scos in fata prima “intersectie” cruciala, as putea spune, din viata mea: a fost anul in care am capatat motivatia vietii mele (in esenta) – aceea ca nu conteaza ce faci in viata ci important este cum faci ceea ce faci pt a deveni un om mai bun. A fost o revelatie Divina. De aceea, anul 1996, reprezinta pt mine anul desavarsirii unei etape din viata mea: maturizarea, intrarea la facultate la zi, casatoria cu femeia vietii mele (ceea care mi-a daruit in toti acesti ani 5 fete si 1 baiat !! - niste ingerasi cu totii!!!) si angajarea la primul meu loc de munca in meseria de contabil.
Ceea ce a urmat, exista si azi 2007: o sotie frumoasa si grijulie, 6 copilasi deosebiti care formeaza un ciclu inchis de 10 ani (primul nascut pe data de 15.09. si ultimul pe 13.09.), o casa personala, o masina personala, o profesie care ma onoreaza (aceea de contabil) din care ne castigam existenta si nu in ultimul rand un duhovnic care ne calauzeste pasii pt a inainta si creste in permanenta.
Cam asta este fotografia mea ca si “contabil” al vremurilor noastre. In rest, “nimic spectaculos”
!!. Va doresc o noapte buna tuturor si numai bine in viata.
robert
Important in viata nu este ceea ce faci, ci sa faci bine ceea ce faci! Astfel, vei deveni un om mai bun ... Continua sa te straduiesti mai mult!
#23
-
- Members
-
- 256 Postari:
Membru junior
Postat 19 October 2007 - 07:41 AM
"Nimic spectaculos"? Robertantal... m-ai dat gata!
#24
-
- Members
-
- 97 Postari:
Membru junior
- Location:Pascani
Postat 19 October 2007 - 07:53 AM
Felicitari Robert poti fi un model pt toata lumea.As vrea sa postez un fisier dar nu stiu cum sa fac.O zi buna la toata lumea.
#25
-
- Members
-
- 1152 Postari:
Membru activ
- Gender:Female
- Location:Bucuresti
Postat 19 October 2007 - 08:38 AM
Felicitari, Robert ! M-ai impresionat cu povestea ta !
se pare ca multi dintre noi au inceput cu altceva sau si-au dorit sa devina altcineva , pana sa devina contabil !!
E foarte interesant sa citesti povestea fiecaruia !! este un mod de a cunoaste mai bine pe cineva !!
se pare ca multi dintre noi au inceput cu altceva sau si-au dorit sa devina altcineva , pana sa devina contabil !!
E foarte interesant sa citesti povestea fiecaruia !! este un mod de a cunoaste mai bine pe cineva !!
Imaginatia este mai importanta decat cunoasterea. Cunoasterea este limitata, imaginatia inconjoara lumea .
#26
-
- Members
-
- 1143 Postari:
Membru activ
- Location:Bucuresti
Postat 19 October 2007 - 10:26 AM
Robert. poate dupa ce te pensionezi, te apuci de scris ... Mi-a placut f. mult povestea ta..
#27
-
- Members
-
- 35 Postari:
Membru junior
Postat 19 October 2007 - 10:41 AM
toti cei care ati scris, sa stiti ca ne sunte-ti o adevarat incurajare, noua celor care acum suntem tineri, la inceput de drum... Inteleg ca indiferent cat de mare este dezastrul datorat prabusirii cerului pe noi, tot mai este o raza de speranta, viitorul stand tot in mainile noastre. Eu va multumesc pt curaj, putere si perseverenta... si vrem sa fim si noi la fel de onorabili...
#28
-
- Nou venit
-
- 16663 Postari:
Membru senior
- Gender:Female
- Location:Bucuresti
Postat 19 October 2007 - 11:01 AM
uiliv, la Oct 18 2007, 11:00 PM, a spus:
...mai am o tema.Cum isi petrece concediul un contabil.
uiliv :biggrin: , daca iti face placere si vrei sa deschizi un topic cu acest subiect, esti liber s-o faci, nimeni nu te impiedica
si multumesc pt. felicitari :wink:
#29
-
- Nou venit
-
- 10 Postari:
Membru junior
Postat 19 October 2007 - 02:48 PM
Felicitari...pentru acest Topic!!!
De multe ori am retineri....sa caut...sa va intreb pe aici, prin forum probleme marunte care apar izbitor...din nesiguranta din criza de inspiratie...gandire.... Imi zic mereu...ce o sa zica Otilia, Robert ...Septimiu...etc (care par Profesionisti) de tineretul asta...puturos si...care vrea totul de-a gata? Si uite asa...mai bine pierd timp si caut, citesc....si urlu de bucurie ca mi-a iesit "problema"....
Nu am gresit...se pare si....chiar va multumesc ca impartasiti povestile voastre...din care tineretul asta....ARE CE INVATA!!! pe langa lectii de... contabilitate...dati si lectii de viata! Multumesc.
De multe ori am retineri....sa caut...sa va intreb pe aici, prin forum probleme marunte care apar izbitor...din nesiguranta din criza de inspiratie...gandire.... Imi zic mereu...ce o sa zica Otilia, Robert ...Septimiu...etc (care par Profesionisti) de tineretul asta...puturos si...care vrea totul de-a gata? Si uite asa...mai bine pierd timp si caut, citesc....si urlu de bucurie ca mi-a iesit "problema"....
Nu am gresit...se pare si....chiar va multumesc ca impartasiti povestile voastre...din care tineretul asta....ARE CE INVATA!!! pe langa lectii de... contabilitate...dati si lectii de viata! Multumesc.
#30
-
- Members
-
- 339 Postari:
Membru junior
- Location:Galati
Postat 19 October 2007 - 03:15 PM
Sunteti cu totii extraordinari...imi scot palaria in fata voastra(si nu pentru ca v-am citit aceste minunate istorisiri)! 
ci mai ales pentru caracterul dvs.care reise din ceea ce scrieti.
Personal ,eu chiar nu am o poveste asa deosebita..si sunt destul de stangace in a ma exprima.Am putini ani de experienta,am terminat facultatea de stiinte economice in 2000,dupa 2 ani de trecere prin admitere.Habar nu aveam cu ce se mananca contabilitatea,terminasem matematica-fizica si nici nu aveam in familie vreun "socotitor".Nu va mai spun ca la primul curs de contabilitate am ramas un pic surprinsa ca sa nu spun altfel.In timp ce ne dicta profa de conta am auzit cuvantul TEU.Binenteles ca eu am crezut ca nu am auzit bine.....am pus ...........(a se citi puncte,puncte) si in pauza am cerut cursul unei colege,ca sa completez spatiile libere(se dicta in draci).Si ....surpriza, am vazut simbolul T, lucru care m-a bagat in ceata rau tare.Eu stiam ca teu-ul e ceva cu care se sterge pe jos
ce treaba avea el cu contabiliatea?Eram paralela rau tare..ce mai asta a fost prima mea "intersectie" cu contabiliatea.In fine, m-am pus cu burta pe carte pentru ca incepuse sa-mi placa si am terminat facultatea.M-am angajat contabil la firma unui prieten.....binenteles ca eram toba de carte...practica ioc.Si acolo am intalnit o doamna expert...D-zeu sa-i dea sanatate...de la care am furat meserie dar si expresia "contabiliatea nu-i puta papusii sa faca fiecare ce vrea cu ea".Intre timp m-am maritat am si o fetita de 3 ani , un sot extraordinar care ma sprijina si e alaturi de mine si am devenit si expert contabil.
Cand ma gandesc ca pe la 14 -15 ani nu doream decat sa ma marit cu un pescar si sa ma mut la munte intr-o coliba la marginea unui lac
.
Voi toti sunteti minunati si va multumesc ca ne-ati impartasit din experienta voastra.
ci mai ales pentru caracterul dvs.care reise din ceea ce scrieti.Personal ,eu chiar nu am o poveste asa deosebita..si sunt destul de stangace in a ma exprima.Am putini ani de experienta,am terminat facultatea de stiinte economice in 2000,dupa 2 ani de trecere prin admitere.Habar nu aveam cu ce se mananca contabilitatea,terminasem matematica-fizica si nici nu aveam in familie vreun "socotitor".Nu va mai spun ca la primul curs de contabilitate am ramas un pic surprinsa ca sa nu spun altfel.In timp ce ne dicta profa de conta am auzit cuvantul TEU.Binenteles ca eu am crezut ca nu am auzit bine.....am pus ...........(a se citi puncte,puncte) si in pauza am cerut cursul unei colege,ca sa completez spatiile libere(se dicta in draci).Si ....surpriza, am vazut simbolul T, lucru care m-a bagat in ceata rau tare.Eu stiam ca teu-ul e ceva cu care se sterge pe jos
ce treaba avea el cu contabiliatea?Eram paralela rau tare..ce mai asta a fost prima mea "intersectie" cu contabiliatea.In fine, m-am pus cu burta pe carte pentru ca incepuse sa-mi placa si am terminat facultatea.M-am angajat contabil la firma unui prieten.....binenteles ca eram toba de carte...practica ioc.Si acolo am intalnit o doamna expert...D-zeu sa-i dea sanatate...de la care am furat meserie dar si expresia "contabiliatea nu-i puta papusii sa faca fiecare ce vrea cu ea".Intre timp m-am maritat am si o fetita de 3 ani , un sot extraordinar care ma sprijina si e alaturi de mine si am devenit si expert contabil.Cand ma gandesc ca pe la 14 -15 ani nu doream decat sa ma marit cu un pescar si sa ma mut la munte intr-o coliba la marginea unui lac
.Voi toti sunteti minunati si va multumesc ca ne-ati impartasit din experienta voastra.
"Azi nu mai vreau sa lucrez."
#31
-
- Nou venit
-
- 16663 Postari:
Membru senior
- Gender:Female
- Location:Bucuresti
Postat 19 October 2007 - 03:20 PM
Madalira, la Oct 19 2007, 04:15 PM, a spus:
....... "contabiliatea nu-i puta papusii sa faca fiecare ce vrea cu ea".
#32
-
- Members
-
- 224 Postari:
Membru junior
- Location:Bucuresti
Postat 20 October 2007 - 12:15 AM
Pe mine ma uimeste si acum "inceputul" meu :
In 1988 am luat examenul de admitere la facultatea TCM (tehnologia constructiilor de masini) din Politehnica Buc.
Faza tare a fost ca nu ma-m regasit de prima data pe lista Admisilor dar nici pe cea a Respinsilor pentru ca .... nu ma-m uitat suficient de sus. Eram chiar pe primul loc.
Dupa examen, am facut armata (9 luni-termen redus ) si in toamna lui 1989 am inceput facultatea. In acelasi an a fost si Revolutia.
In 1990, haos general : lumea iesea in strada si facea aproape tot ce vroia, se vindea aproape orice. Asa am vazut pe la Unirea un tip bine imbracat care vindea pliculete cu ZODII. Asta o fost o idee pt.mine , pe care am "imbunatatit-o".
La aceea vreme zodiacele erau o superNoutate care se gaseau in diverse variante. Am gasit o revista cu zodiac Erotic (dar decent), am dus-o la o dactilografa, am multiplicat textul si.... am iesit pe piata (zona Cocor) cu un superProdus (la acea vreme) - zodiac erotic la pliculet . 5 lei pliculetul. Intrucat cererea era foarte mare, am fost "nevoit" dupa cateva zile sa ridic pretul la 10 lei iar apoi la 15 lei. Pe mine, un pliculet, ma costa per total doar 2 lei. In 2-3 ore incasam aprox. 2000 lei (la valoarea de atunci), cam cat un salariu mic pe luna. Chestia a mers pana spre finalul anului 1990.
La facultate : note bune , cand aveam examene multi colegi vroiau sa copieze dupa mine si mie imi cam placea lucrul asta. Pana cand.... mi-a ajuns, intr-un tarziu, la urechi ca dupa terminarea facultatii nu mai primim repartizari (cum era pe vremea lui Ceasca). Asta se intampla in 1992.
In acelasi an ,pentru ca nu am crezut ca ingineria are viitor (ulterior m-am intalnit cu colegi care terminasera dar lucrau in vanzari, aprovizionare, curierat etc,) , am incetat facultatea si mi-am facut o firma de 'taximetrie' mai exact faceam 'contract de colaborare' cu cei care aveau masina si vroiau sa faca taximetrie. Totul contra unui comison,desigur. Asa erau reglementarile atunci.
Odata cu firma a inceput distractia : contabila nu prea avea timp de firma mea, trebuia sa o iau de acasa si sa o aduc la mine sa lucreze (numai asa ii convenea), mi-a facut odata raportarile trimestriale in parcul din fata Atheneului, etc.
M-am uitat peste lucrarea ei , in mare intelegeam ce vroia sa spuna acolo, "problema" era pe la .... conturi.
Am facut un "mare" curs de conta de vreo 2 saptamani, oficial de 1 luna. NU AM INVATAT NIMIC DIN ACEL CURS !. Am fost foarte nemultumit. Cred ca metoda de predare nu era in regula sau poate...eu ? Totusi, dupa curs mi s-a dat un material FOARTE FOARTE concentrat despre conta. Ei bine, sigur-singurel am INVATAT despre contul contabil, "T-ul" acestuia, formula contabila.
N-am inteles din prima cum vine treaba cu Debitul si Creditul contului. M-am caznit cam 30 minute sa pricep dintr-o bucata acest lucru. A fost FOARTE GREU (ma incalzisem/inrosisem la fata) dar pana la urma s-a produs .... scanteia. Si din acel moment "sania a alunecat usor la vale". Am invatat, practic, singur contabilitate ! Am platit multi bani pe consultatii care mi-au sporit cunostintele. Am intalnit 'experti' care dadeau consultatii , pe care nu i-as recomanda nimanui. Mi-am luat carti si reviste de conta,drept si fiscalitate. Am gasit firme carora le-am tinut contabilitatea contra tarife foarte MICI. Numarul firmelor era destul de mare, efortul era mare dar ma intalneam cu o diversitate de cazuri, tipuri de activitate. Am acumulat experinta la modul INTENSIV. (Nu recomand asta nimanui). Si pentru ca constatasem urmatoarele :
- afacerea cu cursuri de conta era rentabila
- aveam ceva experinta deja
- clientii isi doreau un curs cat mai scurt posibil
si deoarece chiar vroiam sa vorbesc pe limba incepatorului astfel incat efectiv sa inteleaga , am angajat, intr-o prima faza, o contabila sefa pe post de PROFA, pur si simplu pt.a invata de la ea. Fiindca cerea un salariu din ce in ce mai mare (3 majorari intr-o luna, eu aveam cam 24 ani) , am incetat colaborarea cu ea.
Cursul dura O SAPTAMANA ! Clientii apareau usor. Inscrierea se facea "saptamana asta pt. samptamana viitoare" si fiecare cursant primea la inscriere acelasi Material concentrat pe care si eu il primisem candva si , de asemenea, i se recomanda Insistent sa invete serios si sa imbine studiul individual cu ceea ce primeste de la curs. Cursul era unul EXTREM de practic, nu ne incurcam in definitii, acestea se gaseau in materialul respectiv. La finalul cursului fiecare participant putea sa beneficieze de 3 consultatii gratuite. NU A VENIT NIMENI LA CONSULTATII !
Aceea perioada este pentru mine una de mare SATISFACTIE sufleteasca deoarece oameni care terminasera ASE-ul, care nu stapaneau contabilitatea, la finalul cursului imi strangeau mana cu caldura, aveau fata radioasa, ochii lor exprimau bucurie, exclamau, in esenta, "M-am luminat ! M-am luminat !" Sa va spun ca la telefonul de inscriere sunau si SNOBI care intrebau "Ce profesor de renume , preda ? " si care binenteles nu se inscriau ? Nici nu stiu ei, ce au pierdut !
Atentie : la aceea vreme NU AVEAM NICI O FACULTATE !
Si sa vezi ce inseamna energia tineretii : aveam firma de "taximetrie", tineam contabilitatea pt. diverse fime si tineam cursuri de conta.
Unul dintre clientii carora le tineam contabilitatea, mi-a propus sa facem o afacere cu masini la mana a doua.
Timp de 2 ani am vandut masini la mana a doua, oficial pe firma (nu mai faceam conta+cursuri). Am reusit sa-mi iau un apartament cu 3 camere cu 11000 USD ( acum valoreaza 90000 eur).
In 1997-1998 a fost recesiune economica, afacerea nu a mai mers, m-am intors la conta. M-ai exact m-am dus la o firma mare si am dat un test impreuna cu alte 10 persoane candidate (unele mai in varsta ca mine). Cand am ajuns acasa
m-au sunat : "Puteti sa veniti la firma pt. a va cunoaste ? " . A doua zi m-am dus, toate bune si frumoase dar a aparut dialogul "Stiti sa lucrati pe calculator ?" "Nu." "Stiti sa-i dati macar drumul ?" "Nu". Si aici sa rupt filmul. Ce idiot tipul de la personal ! Ce bine pentru mine ca la acel moment nu m-am "orientat" mai bine !
OK ! Mi-am luat calculator. Inainte de a-l cumpara habar n-aveam ce insemana RAM, Mhz, HDD,etc.
Am facut un curs de contabilitate pe calculator. Mi-am facut in timp un portofoliu de clienti, am studiat domeniul calculatorelor pana acolo ca am si programat/creat soft de conta si gestiune. Actualmente lucrez pe programele facute de mine si le consider mai bune decat unele de pe piata.
Intre timp am terminat si o facultate de Finante si Contabilitate. Aceasta nu a fost pt.mine decat o confirmare a ceea ce stiam deja pe partea de conta/drept/fiscalitate/programare si ceva noutati pe partea de economie generala/finante/banci.
Licenta cu nota maxima, pe suplimentul(foaia matricola) la diploma scrie ceva de genul "....titularul fiind clasat pe locul 1 din 53 absolventi". Probabil, e ceva de bine .
Trei lucruri am invatat singur : sa inot, contabilitate, programare.
De curand (1 an si ceva) i-am luat fiului meu de 9 ani o orga electronica (la dorinta/insistenta lui). M-am documentat pe internet si am reusit (inca o chestie autodidacta) ca dupa un portativ sa redau (cu o mana deocamdata) diverse melodii REALE.
Este fantastic ceea ce poate sa-ti iasa din maini daca vrei si te straduiesti suficient !
Evident, am si planuri de viitor !
In 1988 am luat examenul de admitere la facultatea TCM (tehnologia constructiilor de masini) din Politehnica Buc.
Faza tare a fost ca nu ma-m regasit de prima data pe lista Admisilor dar nici pe cea a Respinsilor pentru ca .... nu ma-m uitat suficient de sus. Eram chiar pe primul loc.
Dupa examen, am facut armata (9 luni-termen redus ) si in toamna lui 1989 am inceput facultatea. In acelasi an a fost si Revolutia.
In 1990, haos general : lumea iesea in strada si facea aproape tot ce vroia, se vindea aproape orice. Asa am vazut pe la Unirea un tip bine imbracat care vindea pliculete cu ZODII. Asta o fost o idee pt.mine , pe care am "imbunatatit-o".
La aceea vreme zodiacele erau o superNoutate care se gaseau in diverse variante. Am gasit o revista cu zodiac Erotic (dar decent), am dus-o la o dactilografa, am multiplicat textul si.... am iesit pe piata (zona Cocor) cu un superProdus (la acea vreme) - zodiac erotic la pliculet . 5 lei pliculetul. Intrucat cererea era foarte mare, am fost "nevoit" dupa cateva zile sa ridic pretul la 10 lei iar apoi la 15 lei. Pe mine, un pliculet, ma costa per total doar 2 lei. In 2-3 ore incasam aprox. 2000 lei (la valoarea de atunci), cam cat un salariu mic pe luna. Chestia a mers pana spre finalul anului 1990.
La facultate : note bune , cand aveam examene multi colegi vroiau sa copieze dupa mine si mie imi cam placea lucrul asta. Pana cand.... mi-a ajuns, intr-un tarziu, la urechi ca dupa terminarea facultatii nu mai primim repartizari (cum era pe vremea lui Ceasca). Asta se intampla in 1992.
In acelasi an ,pentru ca nu am crezut ca ingineria are viitor (ulterior m-am intalnit cu colegi care terminasera dar lucrau in vanzari, aprovizionare, curierat etc,) , am incetat facultatea si mi-am facut o firma de 'taximetrie' mai exact faceam 'contract de colaborare' cu cei care aveau masina si vroiau sa faca taximetrie. Totul contra unui comison,desigur. Asa erau reglementarile atunci.
Odata cu firma a inceput distractia : contabila nu prea avea timp de firma mea, trebuia sa o iau de acasa si sa o aduc la mine sa lucreze (numai asa ii convenea), mi-a facut odata raportarile trimestriale in parcul din fata Atheneului, etc.
M-am uitat peste lucrarea ei , in mare intelegeam ce vroia sa spuna acolo, "problema" era pe la .... conturi.
Am facut un "mare" curs de conta de vreo 2 saptamani, oficial de 1 luna. NU AM INVATAT NIMIC DIN ACEL CURS !. Am fost foarte nemultumit. Cred ca metoda de predare nu era in regula sau poate...eu ? Totusi, dupa curs mi s-a dat un material FOARTE FOARTE concentrat despre conta. Ei bine, sigur-singurel am INVATAT despre contul contabil, "T-ul" acestuia, formula contabila.
N-am inteles din prima cum vine treaba cu Debitul si Creditul contului. M-am caznit cam 30 minute sa pricep dintr-o bucata acest lucru. A fost FOARTE GREU (ma incalzisem/inrosisem la fata) dar pana la urma s-a produs .... scanteia. Si din acel moment "sania a alunecat usor la vale". Am invatat, practic, singur contabilitate ! Am platit multi bani pe consultatii care mi-au sporit cunostintele. Am intalnit 'experti' care dadeau consultatii , pe care nu i-as recomanda nimanui. Mi-am luat carti si reviste de conta,drept si fiscalitate. Am gasit firme carora le-am tinut contabilitatea contra tarife foarte MICI. Numarul firmelor era destul de mare, efortul era mare dar ma intalneam cu o diversitate de cazuri, tipuri de activitate. Am acumulat experinta la modul INTENSIV. (Nu recomand asta nimanui). Si pentru ca constatasem urmatoarele :
- afacerea cu cursuri de conta era rentabila
- aveam ceva experinta deja
- clientii isi doreau un curs cat mai scurt posibil
si deoarece chiar vroiam sa vorbesc pe limba incepatorului astfel incat efectiv sa inteleaga , am angajat, intr-o prima faza, o contabila sefa pe post de PROFA, pur si simplu pt.a invata de la ea. Fiindca cerea un salariu din ce in ce mai mare (3 majorari intr-o luna, eu aveam cam 24 ani) , am incetat colaborarea cu ea.
Cursul dura O SAPTAMANA ! Clientii apareau usor. Inscrierea se facea "saptamana asta pt. samptamana viitoare" si fiecare cursant primea la inscriere acelasi Material concentrat pe care si eu il primisem candva si , de asemenea, i se recomanda Insistent sa invete serios si sa imbine studiul individual cu ceea ce primeste de la curs. Cursul era unul EXTREM de practic, nu ne incurcam in definitii, acestea se gaseau in materialul respectiv. La finalul cursului fiecare participant putea sa beneficieze de 3 consultatii gratuite. NU A VENIT NIMENI LA CONSULTATII !
Aceea perioada este pentru mine una de mare SATISFACTIE sufleteasca deoarece oameni care terminasera ASE-ul, care nu stapaneau contabilitatea, la finalul cursului imi strangeau mana cu caldura, aveau fata radioasa, ochii lor exprimau bucurie, exclamau, in esenta, "M-am luminat ! M-am luminat !" Sa va spun ca la telefonul de inscriere sunau si SNOBI care intrebau "Ce profesor de renume , preda ? " si care binenteles nu se inscriau ? Nici nu stiu ei, ce au pierdut !
Atentie : la aceea vreme NU AVEAM NICI O FACULTATE !
Si sa vezi ce inseamna energia tineretii : aveam firma de "taximetrie", tineam contabilitatea pt. diverse fime si tineam cursuri de conta.
Unul dintre clientii carora le tineam contabilitatea, mi-a propus sa facem o afacere cu masini la mana a doua.
Timp de 2 ani am vandut masini la mana a doua, oficial pe firma (nu mai faceam conta+cursuri). Am reusit sa-mi iau un apartament cu 3 camere cu 11000 USD ( acum valoreaza 90000 eur).
In 1997-1998 a fost recesiune economica, afacerea nu a mai mers, m-am intors la conta. M-ai exact m-am dus la o firma mare si am dat un test impreuna cu alte 10 persoane candidate (unele mai in varsta ca mine). Cand am ajuns acasa
m-au sunat : "Puteti sa veniti la firma pt. a va cunoaste ? " . A doua zi m-am dus, toate bune si frumoase dar a aparut dialogul "Stiti sa lucrati pe calculator ?" "Nu." "Stiti sa-i dati macar drumul ?" "Nu". Si aici sa rupt filmul. Ce idiot tipul de la personal ! Ce bine pentru mine ca la acel moment nu m-am "orientat" mai bine !
OK ! Mi-am luat calculator. Inainte de a-l cumpara habar n-aveam ce insemana RAM, Mhz, HDD,etc.
Am facut un curs de contabilitate pe calculator. Mi-am facut in timp un portofoliu de clienti, am studiat domeniul calculatorelor pana acolo ca am si programat/creat soft de conta si gestiune. Actualmente lucrez pe programele facute de mine si le consider mai bune decat unele de pe piata.
Intre timp am terminat si o facultate de Finante si Contabilitate. Aceasta nu a fost pt.mine decat o confirmare a ceea ce stiam deja pe partea de conta/drept/fiscalitate/programare si ceva noutati pe partea de economie generala/finante/banci.
Licenta cu nota maxima, pe suplimentul(foaia matricola) la diploma scrie ceva de genul "....titularul fiind clasat pe locul 1 din 53 absolventi". Probabil, e ceva de bine .
Trei lucruri am invatat singur : sa inot, contabilitate, programare.
De curand (1 an si ceva) i-am luat fiului meu de 9 ani o orga electronica (la dorinta/insistenta lui). M-am documentat pe internet si am reusit (inca o chestie autodidacta) ca dupa un portativ sa redau (cu o mana deocamdata) diverse melodii REALE.
Este fantastic ceea ce poate sa-ti iasa din maini daca vrei si te straduiesti suficient !
Evident, am si planuri de viitor !
#33
-
- Members
-
- 218 Postari:
Membru junior
- Gender:Female
Postat 20 October 2007 - 08:07 AM
Sunt sincer impresionata de toate povestile voastre. Ce povesti? Mai bine spus lectii de viata.
Toata stima pentru voi toti!
Eu nu voi insira o poveste lunga din mai multe motive. In primul rand, nu am talentul vostru de cronicar, apoi, in cazul meu, o expunere prea in detaliu ca a voastra ar putea fi destul de derutanta. Pe de alta parte, "povestea" meu nu e asa de interesanta ca a voastra si in mod clar, nu este un model de urmat. Plus de asta, sincer nici nu realizez cum am ajuns contabil, sau daca sunt contabil ori sunt un fel de ciudatenie fara un loc sub soare prea bine definit. Si nu in ultimul rand ... urasc sa vorbesc despre mine
Adevarul este ca toata viata nu mi-am luat ragaz sa-mi trag sufletul. Am facut mai mereu din noapte zi, mereu am avut diverse obiective si intotdeauna multiple (ca sa nu ma plictisesc, probabil
). Oricum, asa se face ca nu am avut rabdare sa ma bucur in tihna nici macar de anii studentiei, dubland mereu chiar si facultatea cel putin cu alta sau cu alta + job(uri), cursuri, etc.
Nu cred ca m-as putea defini "contabil", dar nici alta eticheta nu ma pricep sa-mi pun. Cert este ca eu inca nu stiu care mi-e locul meu sub soare, ba chiar am ajuns sa-mi fie uneori rusine de calificarea mea. Rusinea asta vine de la ultimul concurs pe un post important la o companie foarte mare care opereaza la nivel national, concurs la care in ultima faza, la interviul pe care cei ramasi trebuia sa-l dam chiar cu patronul, acesta mi-a spus in fata ca el crede ca CV-ul meu e "inflorit" si ca nu aveam nici timp sa fac atatea, nici cum sa fiu buna in toate (desi tot continutul lui era verificabil prin recomandari, copii dupa diplome si cartea de munca anexate). Iar daca chiar e real totul, sunt prea calificata si oricum mult mai desteapta ca el, si in cazul asta nu se simte in largul lui sa colaboreze cu mine.
Desi aveam mult mai putina calificare decat acum, am ajuns sa-mi fie rusine de ceea ce am facut in toti anii anteriori, sa iau hotararea de a completa CV-ul doar cu minimul necesar de informatie si sa dau, cu strangere de inima, explicatii doar daca mi se cer explicatiile necesare pentru a umple golurile care desigur vor ramane. Sau, si mai bine, sa raman pe cont propriu.
Doar enumerativ, ceea ce am facut pana acum ar fi vreo 3 facultati dublate de ani de munca in diverse posturi sau profesii. Ca ponderi: cel mai mult am profesat in domeniul juridic, cel mai mult am invatat in domeniul economic, iar cel mai mult mi-a placut ingineria (proiectarea). Nu am vreo explicatie a acestei preferinte, dar probabil ca dragostea mea fata de aceasta meserie s-a pliat cel mai bine pe visul meu de copil care la varsta aceea cu "Ce vrei sa te faci cand te faci mare?" raspundea invariabil ... "cercetator".gif)
Oricum, cele mai grele momente sunt cele in care ma hotarasc sa inchei un capitol si nu stiu pe care din cele 3 cai sa-mi petrec urmatoarea etapa a vietii.
Cum am trecut dintr-una in alta? Din motive independente de mine am inceput cu ingineria. Am inceput-o cu media cea mai mare la admitere si am terminat-o cu zece si felicitari din partea rectorului. Am ajuns sa profesez. Mi-a placut foarte mult, dar profesia, chiar daca acum incepe sa fie din nou apreciata, era in declin la vremea respectiva iar proiectarea, cu toate ca, alaturi de cercetare, e baza progresului in toata lumea asta, nu insemna la noi nimic pentru nimeni. Din aceste motive plus un proces pierdut pentru drepturi de autor (recunosc acum, gandind retrospectiv, ca poate prea timpuriu introdus la maturitatea democratiei noastre in formare de la acel moment), m-am suparat eu pe lume si pe viata si am dat la drept.
In timpul facultatii, desi mi se parea frumoasa si usoara si chiar daca aveam note mari la toate disciplinele, resimteam un disconfort ciudat vizavi de ramurile de drept ancorate in economic, fiscal. Si pentru ca incepeam sa stiu totul doar din punct de vedere legal dar imi lipseau notiunile economice, mi-am spus sa incep si ASE-ul, sa-mi acopar lacunele, pentru ca nu am de gand sa ajung unul din avocatii sau judecatorii aceia buni, dar care pe drept comercial, fiscal, societar, etc tind spre zero din motiv ca jongleaza cu niste notiuni abstracte pentru ei.
Si uite asa am ajuns, in timp, sa tin si contabilitate, sa dau si consultanta juridica contabililor si economica juristilor etc., tanjind in acelasi timp dupa proiectare si fiindu-mi rusine sau in cel mai bun caz stand pe ganduri cand mi se cere sa-mi fac un CV. (probabil de aceea am si ales sa nu-mi mai fac vreunul ).
.gif)
Am inceput spunand ca nu voi spune nimic si pana la urma, chiar si nespunand mai nimic tot s-a lungit postarea.
Oricum, chiar daca am reusit sa fac destul de multe pana acum, ma uit cu jind si poate chiar cu oarecare invidie la Robert care are 6 copii (sa-ti traiasca, Robert!!).
Astfel, Otilia draga, minunatul tau topic m-a facut sa realizez ca ce e mai important pana la urma, mie imi lipseste, iar agendele mele incarcate cu prostii sau reminder-ele de la cele trei telefoane de care nu ma despart, ar trebui sa inceapa sa contina si obiective personale, nu doar termene si obiective profesionale. Pentru ca pe plan personal nu ma pot lauda ca am prea mari realizari. De fapt am una singura: un sot extraordinar, care ma iubeste si care m-a incurajat si sprijinit mereu in tot ce am hotarat, in tot ce mi-am propus sau dorit.
Ma opresc aici pentru ca in clipa asta, gandurile imi aluneca pe o panta pe care daca mai continui, devin offtopic sau trebuie sa ma mut pe la topicul acela cu nu mai vreau sa fiu contabil sau mai stiu eu ce altceva nu mai vreau sa fiu.gif)
... Si ar fi pacat, pentru ca topicul a inceput prea frumos si sunt numai modele de toata stima, capabile sa creeze o emulatie pozitiva, o dorinta si o ambitie de a imbratisa aceasta profesie. Si merita, pentru ca este o profesie frumoasa. De fapt, orice profesie e frumoasa daca i te dedici, daca te implici, daca pui suflet in ceea ce faci.
Nu-mi vine sa cred cat de mult m-am lungit!! Imi cer scuze celor care ar avea rabdare sa citeasca atata.
Inca o data, toata stima pentru ceea ce ati reusit sa realizati fiecare
Si mult curaj si determinare celor care sunt la inceput de cariera.
O viata cat mai frumoasa tuturor si bafta in tot ceea ce faceti!
Toata stima pentru voi toti!
Eu nu voi insira o poveste lunga din mai multe motive. In primul rand, nu am talentul vostru de cronicar, apoi, in cazul meu, o expunere prea in detaliu ca a voastra ar putea fi destul de derutanta. Pe de alta parte, "povestea" meu nu e asa de interesanta ca a voastra si in mod clar, nu este un model de urmat. Plus de asta, sincer nici nu realizez cum am ajuns contabil, sau daca sunt contabil ori sunt un fel de ciudatenie fara un loc sub soare prea bine definit. Si nu in ultimul rand ... urasc sa vorbesc despre mine
Adevarul este ca toata viata nu mi-am luat ragaz sa-mi trag sufletul. Am facut mai mereu din noapte zi, mereu am avut diverse obiective si intotdeauna multiple (ca sa nu ma plictisesc, probabil
). Oricum, asa se face ca nu am avut rabdare sa ma bucur in tihna nici macar de anii studentiei, dubland mereu chiar si facultatea cel putin cu alta sau cu alta + job(uri), cursuri, etc.Nu cred ca m-as putea defini "contabil", dar nici alta eticheta nu ma pricep sa-mi pun. Cert este ca eu inca nu stiu care mi-e locul meu sub soare, ba chiar am ajuns sa-mi fie uneori rusine de calificarea mea. Rusinea asta vine de la ultimul concurs pe un post important la o companie foarte mare care opereaza la nivel national, concurs la care in ultima faza, la interviul pe care cei ramasi trebuia sa-l dam chiar cu patronul, acesta mi-a spus in fata ca el crede ca CV-ul meu e "inflorit" si ca nu aveam nici timp sa fac atatea, nici cum sa fiu buna in toate (desi tot continutul lui era verificabil prin recomandari, copii dupa diplome si cartea de munca anexate). Iar daca chiar e real totul, sunt prea calificata si oricum mult mai desteapta ca el, si in cazul asta nu se simte in largul lui sa colaboreze cu mine.
Desi aveam mult mai putina calificare decat acum, am ajuns sa-mi fie rusine de ceea ce am facut in toti anii anteriori, sa iau hotararea de a completa CV-ul doar cu minimul necesar de informatie si sa dau, cu strangere de inima, explicatii doar daca mi se cer explicatiile necesare pentru a umple golurile care desigur vor ramane. Sau, si mai bine, sa raman pe cont propriu.
Doar enumerativ, ceea ce am facut pana acum ar fi vreo 3 facultati dublate de ani de munca in diverse posturi sau profesii. Ca ponderi: cel mai mult am profesat in domeniul juridic, cel mai mult am invatat in domeniul economic, iar cel mai mult mi-a placut ingineria (proiectarea). Nu am vreo explicatie a acestei preferinte, dar probabil ca dragostea mea fata de aceasta meserie s-a pliat cel mai bine pe visul meu de copil care la varsta aceea cu "Ce vrei sa te faci cand te faci mare?" raspundea invariabil ... "cercetator"
Oricum, cele mai grele momente sunt cele in care ma hotarasc sa inchei un capitol si nu stiu pe care din cele 3 cai sa-mi petrec urmatoarea etapa a vietii.
Cum am trecut dintr-una in alta? Din motive independente de mine am inceput cu ingineria. Am inceput-o cu media cea mai mare la admitere si am terminat-o cu zece si felicitari din partea rectorului. Am ajuns sa profesez. Mi-a placut foarte mult, dar profesia, chiar daca acum incepe sa fie din nou apreciata, era in declin la vremea respectiva iar proiectarea, cu toate ca, alaturi de cercetare, e baza progresului in toata lumea asta, nu insemna la noi nimic pentru nimeni. Din aceste motive plus un proces pierdut pentru drepturi de autor (recunosc acum, gandind retrospectiv, ca poate prea timpuriu introdus la maturitatea democratiei noastre in formare de la acel moment), m-am suparat eu pe lume si pe viata si am dat la drept.
In timpul facultatii, desi mi se parea frumoasa si usoara si chiar daca aveam note mari la toate disciplinele, resimteam un disconfort ciudat vizavi de ramurile de drept ancorate in economic, fiscal. Si pentru ca incepeam sa stiu totul doar din punct de vedere legal dar imi lipseau notiunile economice, mi-am spus sa incep si ASE-ul, sa-mi acopar lacunele, pentru ca nu am de gand sa ajung unul din avocatii sau judecatorii aceia buni, dar care pe drept comercial, fiscal, societar, etc tind spre zero din motiv ca jongleaza cu niste notiuni abstracte pentru ei.
Si uite asa am ajuns, in timp, sa tin si contabilitate, sa dau si consultanta juridica contabililor si economica juristilor etc., tanjind in acelasi timp dupa proiectare si fiindu-mi rusine sau in cel mai bun caz stand pe ganduri cand mi se cere sa-mi fac un CV. (probabil de aceea am si ales sa nu-mi mai fac vreunul
). Am inceput spunand ca nu voi spune nimic si pana la urma, chiar si nespunand mai nimic tot s-a lungit postarea.Oricum, chiar daca am reusit sa fac destul de multe pana acum, ma uit cu jind si poate chiar cu oarecare invidie la Robert care are 6 copii (sa-ti traiasca, Robert!!).
Astfel, Otilia draga, minunatul tau topic m-a facut sa realizez ca ce e mai important pana la urma, mie imi lipseste, iar agendele mele incarcate cu prostii sau reminder-ele de la cele trei telefoane de care nu ma despart, ar trebui sa inceapa sa contina si obiective personale, nu doar termene si obiective profesionale. Pentru ca pe plan personal nu ma pot lauda ca am prea mari realizari. De fapt am una singura: un sot extraordinar, care ma iubeste si care m-a incurajat si sprijinit mereu in tot ce am hotarat, in tot ce mi-am propus sau dorit.
Ma opresc aici pentru ca in clipa asta, gandurile imi aluneca pe o panta pe care daca mai continui, devin offtopic sau trebuie sa ma mut pe la topicul acela cu nu mai vreau sa fiu contabil sau mai stiu eu ce altceva nu mai vreau sa fiu
... Si ar fi pacat, pentru ca topicul a inceput prea frumos si sunt numai modele de toata stima, capabile sa creeze o emulatie pozitiva, o dorinta si o ambitie de a imbratisa aceasta profesie. Si merita, pentru ca este o profesie frumoasa. De fapt, orice profesie e frumoasa daca i te dedici, daca te implici, daca pui suflet in ceea ce faci.Nu-mi vine sa cred cat de mult m-am lungit!! Imi cer scuze celor care ar avea rabdare sa citeasca atata.
Inca o data, toata stima pentru ceea ce ati reusit sa realizati fiecare
Si mult curaj si determinare celor care sunt la inceput de cariera.
O viata cat mai frumoasa tuturor si bafta in tot ceea ce faceti!
Viata este suma tuturor alegerilor tale
#34
-
- Members
-
- 103 Postari:
Membru junior
- Gender:Female
Postat 20 October 2007 - 09:25 AM
in 97 am terminat un liceu de profil real si am ales sa dau la facultate la geografie sa devin ghid turistic...
am terminat geografia in 2005 dar dinn 2003 m-am apucat si de ISE in paralel si am facut Marketing...(visam sa fac studii de piata...etc)....In perioada asta am si lucrat un an ca si profesor de Geogarfie(mi-a placut dar am fost si dezamagita: elevii de a 8a care dadeau capacitatea din geografie nu veneau la consultatii deccat unul sau 2.)
Bun...intre timp m-am maritat si am plecat din Cj(unde am facut facultatea) intr-un orasel cu vreo 2000de locuitori....
CE marketing era sa fac acolo? Eventual sa asez sticle pe raft sa zic ca sunt merchendiser...ca sa fac markrting....
in iulie cand am terminat facultatea eram intr-o stare
si m-am gandit bun bun Economist, deci?]
Ce as putea face in oraselul asta? si singurul raspuns a fost contabilitate
Deci m-am inscris la ceccar, am fost la cursuri, m am tinut de treba.....si am intrat(marturisesc ca nu ma asteptam pt ca eu nu facusem niciuna din materiile din care se dadea examenul in facultate si la conta am avut un seminarist...care m-a facut sa urasc conta...si abia am luat examenul..pt ca m-a ajuta o colega).
Si acum urma sa imi gasesc de lucru...insa sotul a fost promovat si ne mutam in resedinta judetului si m-am apucat sa mi caut acolo.
am fost la interviuri...pt un amarat de post de secretara unde au fost 45 de candidate...etc...si multe situati umilitaore unde nu m -au luat ca eram prea calificata.
Ma cuprindea disperarea, cu banii stateam prost(doar salariul sotului) si nicaieri nu ma lua fara experienta....
asa ca am cautat pe net toate firmele de experitiza contabila din oras si am trimis cate un e-mail cum ca vreau sa mi fac experienta si ca sunt dispusa sa fac voluntariat.
M-a sunat o singura doamna, am fost si am vb cu dansa: a amuzat-o modul meu de a incerca sa mi caut de lucru(intre timp cumparam ziarele si urmaream ofertele de pe net) si m-am intrebat: Bun teorie sti dar PRACTIC NU STI NIMIC....
am zis ca da....
si mi-a zis sa vin de luni(deci de luni lucrez )
ah si a mai zis ca nu poate fi vb de voluntariat
am terminat geografia in 2005 dar dinn 2003 m-am apucat si de ISE in paralel si am facut Marketing...(visam sa fac studii de piata...etc)....In perioada asta am si lucrat un an ca si profesor de Geogarfie(mi-a placut dar am fost si dezamagita: elevii de a 8a care dadeau capacitatea din geografie nu veneau la consultatii deccat unul sau 2.)
Bun...intre timp m-am maritat si am plecat din Cj(unde am facut facultatea) intr-un orasel cu vreo 2000de locuitori....
CE marketing era sa fac acolo? Eventual sa asez sticle pe raft sa zic ca sunt merchendiser...ca sa fac markrting....
in iulie cand am terminat facultatea eram intr-o stare
si m-am gandit bun bun Economist, deci?]
Ce as putea face in oraselul asta? si singurul raspuns a fost contabilitate
Deci m-am inscris la ceccar, am fost la cursuri, m am tinut de treba.....si am intrat(marturisesc ca nu ma asteptam pt ca eu nu facusem niciuna din materiile din care se dadea examenul in facultate si la conta am avut un seminarist...care m-a facut sa urasc conta...si abia am luat examenul..pt ca m-a ajuta o colega).
Si acum urma sa imi gasesc de lucru...insa sotul a fost promovat si ne mutam in resedinta judetului si m-am apucat sa mi caut acolo.
am fost la interviuri...pt un amarat de post de secretara unde au fost 45 de candidate...etc...si multe situati umilitaore unde nu m -au luat ca eram prea calificata.
Ma cuprindea disperarea, cu banii stateam prost(doar salariul sotului) si nicaieri nu ma lua fara experienta....
asa ca am cautat pe net toate firmele de experitiza contabila din oras si am trimis cate un e-mail cum ca vreau sa mi fac experienta si ca sunt dispusa sa fac voluntariat.
M-a sunat o singura doamna, am fost si am vb cu dansa: a amuzat-o modul meu de a incerca sa mi caut de lucru(intre timp cumparam ziarele si urmaream ofertele de pe net) si m-am intrebat: Bun teorie sti dar PRACTIC NU STI NIMIC....
am zis ca da....
si mi-a zis sa vin de luni(deci de luni lucrez
)ah si a mai zis ca nu poate fi vb de voluntariat
#35
-
- Members
-
- 77 Postari:
Membru junior
- Location:Bucuresti
Postat 22 October 2007 - 01:24 PM
Fara indoiala, daca ai rabdarea si timpul necesar sa citesti tot ce s-a scris pana acum la acest topic, esti imbiat la randul tau, sa scri si tu...asa ca nici eu n-am putut rezista tentatiei chit ca nici interesanta si nici drept model nu poate fi istoria mea...cert este un lucru: trebuie sa fi facut a deveni contabil...ca si orice alta meserie/profesie..altfel, nimic nu-ti va iesi bine nciodata...
Inceputul a fost cu A.S.E.-ul pe care l-am facut la seral (la admitere in 1986 am fost 11/loc si cum n-am reusit o nota suficient de mare am fost repartizata dupa medie pe unul din locurile de la seral), timp in care am fost nevoita sa-mi iau serviciu...norocul meu cu tata care m-a luat la serviciul lui unde am lucrat la diverse gestiuni..eheee..munci de "2 lei" le spuneam eu pe atunci..nu stiam ce bine o sa-mi prinda nir-urile, bonurile de consum, fisele de magazie de care m-am ciocnit eu pe atunci...si mai ales, ca tata nu a vrut sa ma menajeze cu mai nimic (adica nu s-a implicat deloc in ce ma priveste) aveam regimul oricarui alt angajat...(eu visam avioane pe vremurile-acelea, credeam ca aripa lui ma va ocroti de tot ce inseamna program de lucru..colegi...sefi....nici vorba!!!!).
Ca si in cazul majoritatii, nici eu n-am visat macar sa fiu contabila...ci cu totul altceva (profesoara de geografie- dupa modelul profei din scoala generala)...dar am ajuns sa tin contabilitatea firmei sotului meu mai mult din nevoia de a sti ca totul este in regula, avand serioase experiente negative cu fostele contabile pe care le-a avut...Treaba cu profesoratul am avut norocul s-o experimentez voluntar timp de un semestru imediat dupa ce-am terminat A.S.E.-ul (Comert-era pe vremea aceea..eu am terminat in 1991) si-nca la una dintre catedrele foarte interesante ca discipline pt mine atunci-analiza economico-financiara .. si bine am facut ca am experimentat-o caci asa aveam sa aflu ca visul meu de profesoara nu mi potriveste deloc profilului personal, eu fiind o persoana interesata de tot si de toate... si mai ales ca treaba aceasta o faceam in paralel cu serviciul pe care il consideram minunat la acea data -lucram la o firma mare comert exterior, unde am reusit sa ma angajez printr-o MARE minune imediat dupa absolvirea facultatii si unde activitatea era mult mai "zbuciumata" decat cea de asistent suplinitor la facultate asa ca am ales: am ramas in comert exterior 8 ani de zile, timp in care l-am cunoscut pe sotul meu de astazi si care avea de pe vremea aceea o firma pe care incepuse sa si-o dezvolte si a trebuit sa-i fiu alaturi si deci sa renunt la serviciul meu... Si uite asa ne-am facut un birou( ne saturasem sa chemam la noi, in garsoniera noastra de atunci, pe toti colaboratorii nostri) pe care-l imparteam cu alta firma, iar contabila acelei firme tinea si contabilitatea firmei noastre (pt ca eu, desi iubeam cifrele dintotdeauna..habar n-aveam cu ce se manca meseria de contabil). Numai ca respectiva contabila stia sa tina conta "de mana" cu cearceafurile alea mari de balanta...iar eu stiam de multa vreme calculator...asa ca ea scria notele contabile de mana iar eu le introduceam in program...Am lucrat asa o vreme...timp in care am inceput, la fel ca multi dintre noi, sa invat singurica contabilitatea (care, de altfel imi placuse mult in facultate) si dupa o vreme am considerat ca "pot si singura"... Asa ca, alaturi de un teanc de carti de specialitate si de biblia noastra-codul fiscal- m-am inhamat la aceasta profesie (i-as spune mai degraba decat meserie...) pe care o gasesc si astazi (incepand cu 2000-2001) creativa, dinamica, dar si obositoare uneori din motive bine cunoscute de noi toti (sistemul nostru legislativ)...
Sunt convinsa ca istoria mea nu este prea impresionanta, neavand cine-stie-ce suisuri si coborasuri...in devenirea mea drept contabila a firmei sotului meu (mult mai zbuciumata este aceea in a avea firma ta personala), dar, asa cum am spus la inceput...am fost tentata sa postez si eu povestea mea..care continua si azi...mai am foarte multe lucruri de invatat in materie si sper sa aflu si de la voi cate ceva atunci cand ma aflu in impas...
Va multumesc ca sunteti aici.
Inceputul a fost cu A.S.E.-ul pe care l-am facut la seral (la admitere in 1986 am fost 11/loc si cum n-am reusit o nota suficient de mare am fost repartizata dupa medie pe unul din locurile de la seral), timp in care am fost nevoita sa-mi iau serviciu...norocul meu cu tata care m-a luat la serviciul lui unde am lucrat la diverse gestiuni..eheee..munci de "2 lei" le spuneam eu pe atunci..nu stiam ce bine o sa-mi prinda nir-urile, bonurile de consum, fisele de magazie de care m-am ciocnit eu pe atunci...si mai ales, ca tata nu a vrut sa ma menajeze cu mai nimic (adica nu s-a implicat deloc in ce ma priveste) aveam regimul oricarui alt angajat...(eu visam avioane pe vremurile-acelea, credeam ca aripa lui ma va ocroti de tot ce inseamna program de lucru..colegi...sefi....nici vorba!!!!).
Ca si in cazul majoritatii, nici eu n-am visat macar sa fiu contabila...ci cu totul altceva (profesoara de geografie- dupa modelul profei din scoala generala)...dar am ajuns sa tin contabilitatea firmei sotului meu mai mult din nevoia de a sti ca totul este in regula, avand serioase experiente negative cu fostele contabile pe care le-a avut...Treaba cu profesoratul am avut norocul s-o experimentez voluntar timp de un semestru imediat dupa ce-am terminat A.S.E.-ul (Comert-era pe vremea aceea..eu am terminat in 1991) si-nca la una dintre catedrele foarte interesante ca discipline pt mine atunci-analiza economico-financiara .. si bine am facut ca am experimentat-o caci asa aveam sa aflu ca visul meu de profesoara nu mi potriveste deloc profilului personal, eu fiind o persoana interesata de tot si de toate... si mai ales ca treaba aceasta o faceam in paralel cu serviciul pe care il consideram minunat la acea data -lucram la o firma mare comert exterior, unde am reusit sa ma angajez printr-o MARE minune imediat dupa absolvirea facultatii si unde activitatea era mult mai "zbuciumata" decat cea de asistent suplinitor la facultate asa ca am ales: am ramas in comert exterior 8 ani de zile, timp in care l-am cunoscut pe sotul meu de astazi si care avea de pe vremea aceea o firma pe care incepuse sa si-o dezvolte si a trebuit sa-i fiu alaturi si deci sa renunt la serviciul meu... Si uite asa ne-am facut un birou( ne saturasem sa chemam la noi, in garsoniera noastra de atunci, pe toti colaboratorii nostri) pe care-l imparteam cu alta firma, iar contabila acelei firme tinea si contabilitatea firmei noastre (pt ca eu, desi iubeam cifrele dintotdeauna..habar n-aveam cu ce se manca meseria de contabil). Numai ca respectiva contabila stia sa tina conta "de mana" cu cearceafurile alea mari de balanta...iar eu stiam de multa vreme calculator...asa ca ea scria notele contabile de mana iar eu le introduceam in program...Am lucrat asa o vreme...timp in care am inceput, la fel ca multi dintre noi, sa invat singurica contabilitatea (care, de altfel imi placuse mult in facultate) si dupa o vreme am considerat ca "pot si singura"... Asa ca, alaturi de un teanc de carti de specialitate si de biblia noastra-codul fiscal- m-am inhamat la aceasta profesie (i-as spune mai degraba decat meserie...) pe care o gasesc si astazi (incepand cu 2000-2001) creativa, dinamica, dar si obositoare uneori din motive bine cunoscute de noi toti (sistemul nostru legislativ)...
Sunt convinsa ca istoria mea nu este prea impresionanta, neavand cine-stie-ce suisuri si coborasuri...in devenirea mea drept contabila a firmei sotului meu (mult mai zbuciumata este aceea in a avea firma ta personala), dar, asa cum am spus la inceput...am fost tentata sa postez si eu povestea mea..care continua si azi...mai am foarte multe lucruri de invatat in materie si sper sa aflu si de la voi cate ceva atunci cand ma aflu in impas...
Va multumesc ca sunteti aici.
#36
-
- Members
-
- 38 Postari:
Membru junior
Postat 26 October 2007 - 11:14 AM
pai a fi contabil nu e asa de usor , toata viata tre sa inveti sa fii la curent cu tot ceea ce se misca in domeniul acesta .
in ziua de azi in contabilitate se misca f multe informatii , se schimba legii, apar noi ordonante, piata informatiilor este f bogata, uneori nu ai de unde sa cuelgi aceste informatii atunci este mai grav
eu as definni contabilitatea din ziua de azi printr-un singur lucru - contabilitatea informatiilor - atat !
in ziua de azi in contabilitate se misca f multe informatii , se schimba legii, apar noi ordonante, piata informatiilor este f bogata, uneori nu ai de unde sa cuelgi aceste informatii atunci este mai grav
eu as definni contabilitatea din ziua de azi printr-un singur lucru - contabilitatea informatiilor - atat !
#37
-
- Members
-
- 56 Postari:
Membru junior
Postat 31 October 2007 - 09:09 AM
Am citit si eu acest topic si m-a apucat melancolia... Am intrat la ASE dupa ce am cazut al drept(cei mai "vechi" stiu cate ceva despre acest subiect), am candidat la 17 pe un loc si spre stupoarea mea am intrat. A fost tare frumos cand m-am dus la serviciul repartizat de ASE, unde contabilul sef avea 8 clase si nici macar nu m-a poftit sa iau loc.... Cati tineri absolventi ar accepta astazi asa ceva? Spun asta in cunostiinta de cauza, mama de student in an terminal. Eiii, a trecut stagiul cu naveta in trenul groazei Bucuresti-Oltenita, a venit minunatul moment '89 si din 1990 a inceput calvarul: notiuni absolut noi, legislatie vrafuri-vrafuri, privatizare intreprindere de stat, cenzorate, contabilitati la firme particulare...Apropo in martei 90 am luat o prima firma particulara de taxi sa ii tin contabilitatea...unii s-au miscat repede si si-au deschis firme...Ce emotii, ce nervi, declaratii lunare, cozi la parterul PMB ce depaseau orice imaginatie! Nu mai vorbesc de indexarile lunare, de schimbarile legislative din ultimul moment! Ce mai, pot sa zic ca desi nu am dorit sa ma fac contabil cu aceasta meserie nu ma plictisesc. Ptr ca nu am timp!
#38
-
- Nou venit
-
- 5 Postari:
Nou
Postat 05 November 2007 - 07:59 PM
Interesanta intrebare ! Pentru mine , personal, pentru ca , iata au trecut 27 de ani de la terminarea liceului si nu mi-am pus inca acesta intrebare !
Raspunsul ar fi : din intamplare . Dintr-o intamplare aparent "conforma " anilor "80 (cand cu o facultate de Stiinte Economice aveai sanse mari sa prinzi un post la oras), dat neconforma cu aspiratiile mele de juna iubitoare de literatura si muzica. Ani de zile am visat sa fac o facultate de profil umanist (in ciuda faptului ca frecventam un liceu real si participam la olimpiadele de matematica in tandem cu cele de romana ) sau ceva mai spiritual in care sa ma regasesc o ...viata. Gramatica limbii franceze si pacatoasele repartitii gen " profesor de limba romana la tara, fara curent, fara apa potabila si fara gaz"pe care cei dragi mi le sugerau de fiecare data cand aduceam discutia unei admiteri la o facultate de profil uman, m-au determinat sa accept o admitere la Stiinte Economice . A fost singura admitere la economice; in caz de nereusita planurile mele erau de a-mi continua visul cu filologia la seral.
O singura admitere , la care nu mi-am dorit succes, la care nu am avut emotii si pe care eram sigura ca o s-o ratez.
Dar n-a fost sa fie !
...Dupa primul an de facultate (pe care l-am terminat cu peste 8.70) am descoperit ca incepe sa-mi placa . Materii usoare(aveam timp de filme, teatre, concerte, cenacluri spre deosebire de cei de la Poli care lucrau la planseta pe rupte sau cei de la medicina care toceau la oase, muschi nervi...! ), practica interesanta (la banca) si cel putin disciplinele de finante-relatii-banci-drept comercial foarte placute. Contabilitate era un rau necesar pe care o invatam pentru medie-bursa-repartitie(inainte de 89 repartitiile se faceu centralizat pe tara, dupa medie).
Am terminat cu peste 9, am luat repartitia la oras (toata lumea multumita, fericita) la o fabrica mare , intr-un birou financiar mic, execrabil,cu tov. economisti facuti la Stefan Gheorghiu si cu tov. functionare, nevestele tov. de la Stefan Gheorghiu. Super !
Ultima solutie sa scap de mizeria in care simtem ca traiesc era fuga in strainatate. ...
Dar, a venit decembrie 89, am plecat sa incerc altceva, am parcurs in cativa ani toate treptele carierei profesionale in diverse firme si institutii de stat, dupa care m-am "orientat" spre contabilitate. In prezent sunt expert contabil, am cateva firme pe cabinet individual din care alimentez , substantial, bugetul familiei (sotul este profesor).
Imi place ceea ce fac, nu consider munca o rutina sau un chin.
Ceea ce ma deranjeaza cumplit este bataia de joc la adresa contabililor si a patronilor (de ce nu !) pe care o practica legiutorul din Romania. Dar acesta este un alt subiect.
Va doresc sa nu abandonati la primele esecuri, sa mergeti mai departe in acesta meserie pentru ca s-ar putea sa va placa si sa va aduca satisfactii materiale.
Tuturor succes !
Raspunsul ar fi : din intamplare . Dintr-o intamplare aparent "conforma " anilor "80 (cand cu o facultate de Stiinte Economice aveai sanse mari sa prinzi un post la oras), dat neconforma cu aspiratiile mele de juna iubitoare de literatura si muzica. Ani de zile am visat sa fac o facultate de profil umanist (in ciuda faptului ca frecventam un liceu real si participam la olimpiadele de matematica in tandem cu cele de romana ) sau ceva mai spiritual in care sa ma regasesc o ...viata. Gramatica limbii franceze si pacatoasele repartitii gen " profesor de limba romana la tara, fara curent, fara apa potabila si fara gaz"pe care cei dragi mi le sugerau de fiecare data cand aduceam discutia unei admiteri la o facultate de profil uman, m-au determinat sa accept o admitere la Stiinte Economice . A fost singura admitere la economice; in caz de nereusita planurile mele erau de a-mi continua visul cu filologia la seral.
O singura admitere , la care nu mi-am dorit succes, la care nu am avut emotii si pe care eram sigura ca o s-o ratez.
Dar n-a fost sa fie !
...Dupa primul an de facultate (pe care l-am terminat cu peste 8.70) am descoperit ca incepe sa-mi placa . Materii usoare(aveam timp de filme, teatre, concerte, cenacluri spre deosebire de cei de la Poli care lucrau la planseta pe rupte sau cei de la medicina care toceau la oase, muschi nervi...! ), practica interesanta (la banca) si cel putin disciplinele de finante-relatii-banci-drept comercial foarte placute. Contabilitate era un rau necesar pe care o invatam pentru medie-bursa-repartitie(inainte de 89 repartitiile se faceu centralizat pe tara, dupa medie).
Am terminat cu peste 9, am luat repartitia la oras (toata lumea multumita, fericita) la o fabrica mare , intr-un birou financiar mic, execrabil,cu tov. economisti facuti la Stefan Gheorghiu si cu tov. functionare, nevestele tov. de la Stefan Gheorghiu. Super !
Ultima solutie sa scap de mizeria in care simtem ca traiesc era fuga in strainatate. ...
Dar, a venit decembrie 89, am plecat sa incerc altceva, am parcurs in cativa ani toate treptele carierei profesionale in diverse firme si institutii de stat, dupa care m-am "orientat" spre contabilitate. In prezent sunt expert contabil, am cateva firme pe cabinet individual din care alimentez , substantial, bugetul familiei (sotul este profesor).
Imi place ceea ce fac, nu consider munca o rutina sau un chin.
Ceea ce ma deranjeaza cumplit este bataia de joc la adresa contabililor si a patronilor (de ce nu !) pe care o practica legiutorul din Romania. Dar acesta este un alt subiect.
Va doresc sa nu abandonati la primele esecuri, sa mergeti mai departe in acesta meserie pentru ca s-ar putea sa va placa si sa va aduca satisfactii materiale.
Tuturor succes !
#39
-
- Members
-
- 1152 Postari:
Membru activ
- Gender:Female
- Location:Bucuresti
Postat 07 November 2007 - 12:31 PM
De cand ma stiu am vrut sa ma fac profesoara dar, se pare ca destinul harazit de cineva (de sus ) era altfel !!
Cand am terminat clasa a saptea a trebuit sa fac o alegere : sportul ( faceam handbal la un club sportiv ) sau cartea !! La sugestia mamei, am ales cartea ( imi spunea mereu ca," ce-o sa faci cu sportul , pune mana si invata ca, cartea e baza )) si cateodata, ma intreb daca am facut alegerea corecta ??!!! stia ca, imi doream sa fiu profesoara si a mizat pe asta !!!
In clasa a opta ( trim II) am aflat ca, pentru a sustine admitere la lic. pedagogic , exista o proba eliminatorie de instrument muzical !! eu, habar n-aveam de aceasta proba!! am discutat cu un profesor de muzica care, mi-a spus ca, era timpul prea scurt pt. a putea invata un instrument muzical !! am fost extrem de dezamagita !! acel profesor mi-a recomandat lic. economic !! La aceea vreme ( anii '80) erau doar cateva licee mai stralucite, restul industriale !!
Decat sa ajung la un lic. industrial , am dat admitere la economic !! am intrat , dar nu pot spune ca, mi-a placut !! lucru care, s-a vazut fiindca nu am luat examenul pt. treapta a-II a !! am dat examen pt. a intra la seral, sa nu pierd anul , dar a trebuit sa ma angajez !!
Mama lucra in comert si a reusit sa ma angajeze la magazinul unde lucra si ea !! au urmat trei ani in care ma sculam la 5,00 si ma culcam la 23,30-24,00 pe perioada scolii, deoarece la scoala invatam in ture in fc. de cum lucram !!! lucram si sambata si duminica , cei care au lucrat sau lucreaza in comert, stiu cum este !! la cateva luni dupa ce m-am angajat unul din sefii care-i aveam si care se ocupa de actele magazinului , m-a luat pe langa el si m-a invatat tot ce tinea de acte ( niruri, rapoarte de gestiune, liste de inventar, etc.) fiindca nu-i placea sa stea sa le faca , le faceam eu !! si uite asa la 17-18 ani , eu faceam acte, tot felul de situatii pt. magazin, tot felul de raportari( celebrele liste zahar-ulei, etc. !!!). Asta chiar imi placea , dar cel mai mult imi placea cand mergeam cu actele la sediu ( care avea vreo 500 si ceva de spatii la aceea vreme ) si intram in biroul de contabilitate ( unde erau in jur de 40 de contabile ) si lasam actele la bifat ( cum se spunea )) !! Fiecare contabila tinea evidenta ( asa cum se tinea in acele timpuri !!! doamne , zici ca a trecut o suta de ani de atiunci !!!), cam in jur de 50 de gestiuni !! Mi se parea super ce faceau ele !!
Inainte de a incepe ultimul an de liceu , seful care ma invatase a iesit la pensie !! cateva luni inainte amandoi sefi, m-au batut " la cap " sa preiau functia de sef de unitate !! au vorbit cu directorul general pt. derogare , deoarece nu aveam varsta pt. a putea fi sef de unitate !! dar, nu am vrut !! Eu vroiam sa scap de acolo si sa fac parte din TESA ( in contabilitate)!!
Dupa terminarea liceului , am plecat in TESA !! si ala a fost inceputul!!! Unul foarte greu , deoarece au urmat foarte multi ani in care fiecare isi vedea de " bucatica" lui , rareori ,te invata cineva ceva , pt. ca fiind tanara le era frica ca le iei locul, singura data cand m-ai invatai ceva ,era atunci cand plecau in concediu ( TREBUIA sa le tina cineva locul , nu ???) !!
Dupa anii '90 , cand au inceput privatizarile de spatii , a inceput si "explozia" de firme , pt. care era mare batalie pt. a le tine contabilitatea !! Din start , noi cele tinere , eram date la o parte fiindca, nu stiai sa tii evidenta la o firma de la A la Z !! si nimeni nu-ti arata nimic !! Tineretul mai afla una, alta dar , nici una nu indraznea sa preia vreo contabilitate ( nu stiai balanta , bilant !! chestii , care nu lucra decat sefii de birou, dir. economic !!)
Prin '94 , am indraznit sa preiau o conta la o firma privata ( abia se schimbase planul de ct) si am vorbit cu o colega mai experimentata ( care ea, tinea evidente din '91) sa ma invete si pe mine , CONTRA COST !! si m-a invatat ce inseamna contabilitatea de la A la Z !! A fost greu , dar si ......frumos !!!
Este o diferenta enorma intre ce a fost atunci si ce este acum si spun asta , in primul rand din cauza tehnologiei ( calculator, program conta , etc !!!)
Cam asta a fost inceputul meu in contabilitate !!!
Cand am terminat clasa a saptea a trebuit sa fac o alegere : sportul ( faceam handbal la un club sportiv ) sau cartea !! La sugestia mamei, am ales cartea ( imi spunea mereu ca," ce-o sa faci cu sportul , pune mana si invata ca, cartea e baza )) si cateodata, ma intreb daca am facut alegerea corecta ??!!! stia ca, imi doream sa fiu profesoara si a mizat pe asta !!!
In clasa a opta ( trim II) am aflat ca, pentru a sustine admitere la lic. pedagogic , exista o proba eliminatorie de instrument muzical !! eu, habar n-aveam de aceasta proba!! am discutat cu un profesor de muzica care, mi-a spus ca, era timpul prea scurt pt. a putea invata un instrument muzical !! am fost extrem de dezamagita !! acel profesor mi-a recomandat lic. economic !! La aceea vreme ( anii '80) erau doar cateva licee mai stralucite, restul industriale !!
Decat sa ajung la un lic. industrial , am dat admitere la economic !! am intrat , dar nu pot spune ca, mi-a placut !! lucru care, s-a vazut fiindca nu am luat examenul pt. treapta a-II a !! am dat examen pt. a intra la seral, sa nu pierd anul , dar a trebuit sa ma angajez !!
Mama lucra in comert si a reusit sa ma angajeze la magazinul unde lucra si ea !! au urmat trei ani in care ma sculam la 5,00 si ma culcam la 23,30-24,00 pe perioada scolii, deoarece la scoala invatam in ture in fc. de cum lucram !!! lucram si sambata si duminica , cei care au lucrat sau lucreaza in comert, stiu cum este !! la cateva luni dupa ce m-am angajat unul din sefii care-i aveam si care se ocupa de actele magazinului , m-a luat pe langa el si m-a invatat tot ce tinea de acte ( niruri, rapoarte de gestiune, liste de inventar, etc.) fiindca nu-i placea sa stea sa le faca , le faceam eu !! si uite asa la 17-18 ani , eu faceam acte, tot felul de situatii pt. magazin, tot felul de raportari( celebrele liste zahar-ulei, etc. !!!). Asta chiar imi placea , dar cel mai mult imi placea cand mergeam cu actele la sediu ( care avea vreo 500 si ceva de spatii la aceea vreme ) si intram in biroul de contabilitate ( unde erau in jur de 40 de contabile ) si lasam actele la bifat ( cum se spunea )) !! Fiecare contabila tinea evidenta ( asa cum se tinea in acele timpuri !!! doamne , zici ca a trecut o suta de ani de atiunci !!!), cam in jur de 50 de gestiuni !! Mi se parea super ce faceau ele !!
Inainte de a incepe ultimul an de liceu , seful care ma invatase a iesit la pensie !! cateva luni inainte amandoi sefi, m-au batut " la cap " sa preiau functia de sef de unitate !! au vorbit cu directorul general pt. derogare , deoarece nu aveam varsta pt. a putea fi sef de unitate !! dar, nu am vrut !! Eu vroiam sa scap de acolo si sa fac parte din TESA ( in contabilitate)!!
Dupa terminarea liceului , am plecat in TESA !! si ala a fost inceputul!!! Unul foarte greu , deoarece au urmat foarte multi ani in care fiecare isi vedea de " bucatica" lui , rareori ,te invata cineva ceva , pt. ca fiind tanara le era frica ca le iei locul, singura data cand m-ai invatai ceva ,era atunci cand plecau in concediu ( TREBUIA sa le tina cineva locul , nu ???) !!
Dupa anii '90 , cand au inceput privatizarile de spatii , a inceput si "explozia" de firme , pt. care era mare batalie pt. a le tine contabilitatea !! Din start , noi cele tinere , eram date la o parte fiindca, nu stiai sa tii evidenta la o firma de la A la Z !! si nimeni nu-ti arata nimic !! Tineretul mai afla una, alta dar , nici una nu indraznea sa preia vreo contabilitate ( nu stiai balanta , bilant !! chestii , care nu lucra decat sefii de birou, dir. economic !!)
Prin '94 , am indraznit sa preiau o conta la o firma privata ( abia se schimbase planul de ct) si am vorbit cu o colega mai experimentata ( care ea, tinea evidente din '91) sa ma invete si pe mine , CONTRA COST !! si m-a invatat ce inseamna contabilitatea de la A la Z !! A fost greu , dar si ......frumos !!!
Este o diferenta enorma intre ce a fost atunci si ce este acum si spun asta , in primul rand din cauza tehnologiei ( calculator, program conta , etc !!!)
Cam asta a fost inceputul meu in contabilitate !!!
Imaginatia este mai importanta decat cunoasterea. Cunoasterea este limitata, imaginatia inconjoara lumea .
#40
-
- Nou venit
-
- 16663 Postari:
Membru senior
- Gender:Female
- Location:Bucuresti
Postat 16 November 2007 - 04:35 PM
va multumesc mult pt. povestiri, dragilor .gif)
, cu atat mai mult cu cat mesajele voastre sunt destul de ample, ceea ce inseamna ca ati acordat mult din timpul vostru liber ... ce frumos !
va astept si in continuare istorisirile si cred ca suntem numerosi cei care le vom citi cu interes.
, cu atat mai mult cu cat mesajele voastre sunt destul de ample, ceea ce inseamna ca ati acordat mult din timpul vostru liber ... ce frumos !va astept si in continuare istorisirile si cred ca suntem numerosi cei care le vom citi cu interes.
2 useri citesc topicul
0 membri, 2 vizitatori, 0 utilizatori anonimi
